Totul despre viata mea

Florile mele preferate TRANDAFIRII. Poate ca stiti ca trandafirii rosii reprezinta dragostea, privestel cu atentie de cand este boboc pana cand infloreste, exact asa este si dragostea care de la un boboc infloreste si ce frumos infloreste ,fiecare petala are frumusetea sa, fiecare zi are importanta sa pana cand se usca si cad petalele, moare din cauza a nu este ingrijit sau moare din cauza batranetilor. Asa e si in viata de zi cu zi .
Viata mea a inceput pe trei februarie la ora trei din ce imi spunea mama,in 1982, aveam inca trei frati mai mari ca si mine ,unul cu 5 ani, altul cu 10 si o sora cu 13 ani. Totul era bine dar din invidia fratelui mai mare decat mine cu cinci ani ca nu mai era bagat in seama atat de mult zicea catre bunica mea sa ma arunce pe geam ca doar el era "ghililusul ei" , bunica mea avea cosmarusi noaptea ca ma arunca pe geam , desii nu s-a intamplat asa ceva. Pe la varsta de un an si jumatate nimeni nu putea sa-si inchipuie ca eu "vijelia " ma catar pe sus si pic in acvariul cu pesti un acvariu mare , norocul meu a fost ca m-au auzit ai mei din bucatarie bolborosind in apa, si pana au ajuns la mine deja imi scosesem capul afara din apa, deci o baita pe langa pestisori. Tot in perioada aia aveam un pui de porumbel in balcon care nu putea zbura si intr-o zi si-a luat zborul, am facut un scandal atat de mare incat tatal meu a zis ca sa stau cuminte in casa ca merge sa vada ca nu cumva sa fi picat jos (stateam la et. trei) (mama dormea intr-o camera mica cu ussa inchisa ca venise de la tura de noapte si tata facea mancare cu geamul deschis) si sa dus jos si binenteles ca eu copil fiind m-am catarat pe un scaun sa vad si eu unde ii puiu meu , mama mea zicea ca ceva a simtit ca nu putea dormi si ca nu a avut stare si a venit in bucatarie si ce credeti ,eram cu capul in jos eram pe jumatate atarnata in jos numai buna de cazut, din spaima nu a zis nimic si s-a aruncat cu mainile pe mine si m-a prins , din acel moment tatal meu a mai gatit si indiferent ce fum a fost in casa el geamul nu l-a mai deschis. Copii curiosi gusta orice nu? Eu am gustat azotatul sa vad daca ii bun, tot in aceeasi perioada , tot mama m-a gasit ca sparsesem punga cu degetul si numai lingeam la deget. Stiti cum e vorba aceea copii cu haine rele.
Pe cand aveam vreo 4 anisori eu vroiam o sora si cineva m-a invatat sa pun zahar pe pervazul de la geam ca imi aduce barza o sora , ai mei radeau ca ei cu mine au zic ca si-au incheiat treaba dar eu fata constincioasa am pus zahar pe geam afara ca doar imi doream sora, dar noah acum barza a tinut cu mine si chiar mi-a adus o sora, cu cinci ani mai mica decat mine. Nici unul nu a mai vrut inca un copil si scandal in familie ca bunica mea a zis ca de ce mai fac inca unul si eu cu mama mea am vruto pe Mirela si a venit Mirela pe lume si Doamne ce draga imi era si ma certam cu bunica din partea tatei ca ea nu stie sa aibe grija de copii si ca nu stie sa o schimbe, aoleu ca era o fire atat de moale bunica mea incat imi facea toate poftele si daca eu o puneam sa mearga in patru labe asa facea daca eu o puneam sa se dea de-a dura peste cap asa face , Doamne ce o mai "chilaream" ,cu bunnica din partea mamei nu prea faceam asa desii ea zice ca eu sunt a ei, sunt fata ei . Pe cand am avut 8 ani mi-a murit bunica din partea tatei. Timpul trecea la scoala faceam numai nazdravanii (fostul invatator chema parintii la sedinte si spunea ca numai copii care ii invata bine fac cele mai multe prostii) eram un copil cu multa chiar foarte multa energie in mine si nu statea o clipa, la orele amiezii cine sa doarma ca eu NU! Aoleu faceam pace cu mama ca ii spuneam ca fac probleme la matematica decat sa ma puna la somn, asa eram isi facea cruce se mira si ma lasa in pace alti copii mai bine dormeau decat sa fca probleme din culegere.
La 13 ani neimpliniti mi s-a dat o veste cutremuratoare , acea veste ma marcat putin, imi murise tatal, si in capul meu era "colegele mele au tata eu nu" dupa el a urmat inca vreo sapte persoane din neamul nostru in acel an dar pe care nu le stiam asa bine din cauza distantei.
La 15 ani mi-a murit bunica care m-a crescut, la care imi puteam destainuii toate gandurile mele ,pe care o stiam de mama. Mi-a fost foarte greu, nu eram atat de apropiata de mama nu stiam cum sa vorbesc cu ea , cum sa-i spun ce era in sufletul meu desii tineam mult la ea. O vedeam ca plange si incercam sa o inveselesc, o faceam sa rada ,eu si Mire incercam sa nu se mai gandeasca la greutatile vietii desii traiam pe niste bani putini pensie de urmas, a incercat ea sa se tot angajeze dar nu o primea cred ca si din cauza varstei. O data plangea si stergea faianta din bucatarie si am intrebato ca ce are de ce plange si a zis ca daca lacrimile au acid se curata mai bine fainata si ne-a bufnit rasul , de atunci cand vedeam ca da sa planga ii spuneam "nu plange ca faianta e curata" si cu tot felul de chestii incercam sa o inveselim, imitam pe actori de la tv. si eu si Mire si ne machiam si ne prefaceam ca suntem cine stie cine si radea cateodata de noi de ii dadea lacrimile. Pe cand am terminat liceul eu am dat bacalaureatul si sora mea a dat atestatul pentru liceu. A trebuit sa ne mutam din apartament ca nu ne permiteam sa platim la trei camere, si ne-am mutat intr-un bloc turn, cu 10 etaje si atat de rau imi pare ca aici nu tu caldura, nu tu apa calda. Ne-au mintit ca se va da drumul la apa calda si nici in ziua de azi nu avem apa calda. In sfarsit dupa ce m-am angajat si eu a inceput sa ne mearga si noua treaba Mire era la liceu mai avea pensie alimentara iar eu aveam un salar care il dadeam mamei sa o vad fericita. Nici macar nu imi retineam din bani desii altii ma invatau sa nu ii mai dau toti banii mamei ci sa imi opresc mie dar nu vroiam ca vedeam cat sufera si numai noi stim cat de greu era sa ne abtinem in fata ei sa nu o necajim , sa o vedem cu zambetul pe buze.
Aveam deja 21 de ani si eram pritena cu actualul sot, Tiberiu, si mama a reusit sa se angajeze si eram fericite ca duceam si noi o viata ca toto omul. Dar nu a durut mult fericirea asta ca mama s-a imbolnavit si a inceput sa slabeasca si dr. nu stiau ce are pana la urma i s-a pus un diagnostic, hernie langa buric, si gata ca o opereaza, asta era in 2004 si de ziua mea a operato si mi-au dat vestea care nici cu calmante nu m-au putut calma , mama avea cancer, pancreatita, metastazic, si ne-a spus ca va mai trai 2luni sau trei. M-am lasat de facultate inainte sa aflam de boala mamei ca sa ii pot oferii medicamentele de care avea nevoie. Am facut tot posibilul sa nu afle ce are doar ii repetam ca refacerea dupa operatie e mai grea, datorita acestui fapt s-a pus pe picioare umbla prin casa ieseam cu ea pe afara... Luasem bani imprumut sa ii putem lua medicamente din plante cu aloe vera care ne-a costat foarte mult, ii cumparam orice imi cerea ca sa nu o vad suparat si cand mergeam la baie ,noaptea, la servici, acasa la Tibi, cadeam si plangeam de nu ma mai puteam opri. De sfintele Pasti s-a ridicat din pat si a vopsit ouale. Asta a fost in 11 si pe 14 a murit. La doua luni si jumatate de la operatie. Cand mi s-a dat vestea, nu eram langa ea ca era la reanimale si nu ne lasa sa stam acolo, primul lucru care l-am zis "Iti multumesc Doamne ca nu ai luato la tine si nu a mai chinuit" Nu am mai putut plange. Am plans cand am vazuto in sicriu si atat nici macar cand a ingropato nu am plans si nu stiu de ce, de unde atata tarie pe mine desii fratii mai mari au zis catre Tibi sa stea langa mine si Mire sa nu cumva sa lesinam. Pe cand era in sicriu pe masa bunica vitrega mi-a spus ca acum tre sa ma cunun cu Tibi ca doar ce imi trebuie mie nunta ca asta mi-e nunta si mi-a aratato pe mama, care zacea pe masa, Doamne iarto ca nu cred a a stiut ce a zis, desii am picat intr-o noua criza de plans intr-o criza ca nu o mai puteam vedea pe bunica, dar acum mie imi pare rau pentru vorbele care mi le-a adresat. Eh dar spre surprinderea lor nu am patit nimic, nu am mai putut plange o perioada buna. Dupa cateva luni simteam nevoia sa am un suflet mic langa mine si mi-am dorit un bebe, Mire deja nu mai statea cu noi , se mutase la Alex, la pritenul ei. Cred ca din cauza din cauza ca aproape toti cei dragi s-au dus de langa mine am vrut un bebe. Asa am facut, desii a durat cateva luni sa raman gravida si dupa ce am reusit am dus greu sarcina , placenta de gradul doi inserata posterior,RH-negativ , aveam dureri in continuu sub burta ,la cinci luni mi s-a intors fata se pregatea de iesire, la sapte luni am sangerat era cat pe ce sa ma bage in cezariana dar norocul nostru ca s-a oprit sangerarea, am platit si in stanga si in dreapta numai sa fie bine, ca dr. sa se ocupe de mine si sa nu pierd sarcina. Sotul meu lucrase la un magazin ccare s-a inchis si seful i-a cerut sa mearga la el la casa sa ii lucre adica chestii de renovari interioare chiar a ridicat si o camera, s-a inteles cu ei ca sa nu il plateasca si cand nasc eu sa ii dea 200 de euro, ceea ce eu zic ca nu a fost mult. Asa si facut cand m-au apucat durerile i-au dat 200 de euro. Nasterea a durat 15 ore si 11 fara lichid, cu doua perfuzii si de abia am nascut dar cand am nascut am vazut ca e o fetita si atat ca glas nu i-am auzit si am inceput sa strig de pe masa, "plngi mami plangi" era neagra la culoarea pielii si a avut si cordonul ombilical dat de vreo doua ori pe dupa gat. Dr. a aspirato i-a tras una la fund si degeaba, dar a insistat dr. si i-a bagat furtunasele pe gura pe gat si apoi cand i-a tras una la fund a facut o data "oa" si gata . A doua zi m-am dus ca sa-mi caut fetita si am cautat cu asistenta intoate patuturile de pe acolo si fata mea nu era si iar am cautat , cred ca de vreo trei ori si cand colo fata mea era in incubator acoperita cu scutece si cand i-a dat alea jos avea fata mea o piele roza de toata frumusetea, am avut de ce ma bucura dar asteptam cu sufletul la gura sa-mi spuna vreun dr. daca este sanatoasa, si dupa ce i-a tras sange (din cap) mi s-a spus ca e sanatoasa. dar am observat ceva la ea, era vanata sub nas si stiam ca copii care sunt vinetii sub nas au probleme cu inima, am intrebato pe dr. si mi-a spus ca o sa-si revina si sa nu ma sperii ca din cauza travaliului prea lung si din cauza cordonului omblical infasurat dupa gat. Dr. calcula sarcina din prima zi de ciclu dar eu aveam doar 26-27 saptamani cand am nascut .
Acum datoriile se strangeau pentru ca sotul nu ami lucra atunci si fostii sefi au zis sa ii dea banii inapoi acei 200 de euro, dar de unde sa ii dam, dar munca lui? Datorita faptului ca nu le-am dat banii nu au vrut sa ii incheie cartea de munca, nici in zi de azi sotul meu nu are carte de munca, lucreaza asa la negru cum se zice si ia pe zi 30 de lei si sambata 15 lei, asta daca merge la lucru daca nu merge nu e platit in ziua aceea. Am apelat la mai multi si nu putem rezolva cu cartea de munca, relatiile mari a fostilor sefi , noi nu ne permitem sa platim cartea de munca a lui ca sunt vreo 1000 de lei si nu avem de unde sa ii dam. Eu acum nu am nici un venit.
Pe cand fetita mea a avut un an si jumatate mi-a plans atat de rau incat mi s-a invinetit la fata si a ramas fara aer, am mers cu ea la dr. si mi-a spus ca sa avem grija de ea si sa nu o mai lasam sa planga ca imi va face spasmul plansului pe baza nervoasa si daca mai face dupa doi anisori ma va trimite cu ea la un specialist. Mi-a mai facut asa ca am vrut sa o intarc si de frica i-am dat san sa nu o mai vad asa, pana la un an si opt luni , mi-a mai facut pe strada ca ne jucam cu ea si din ras numai o vedem ca nu mai are aer, ne-am speriat si si-a revenit ca am ridicato nici nu mai stiu ce i-am facut ceea ce stiu ca strigam "Teodora" nu a patit nimic da noi ne-am speriat. Asa ca nu am dato la un camin de frica sa nu patim iar asa. Acum nu a mai facut asa ceva dar speram ca va trece cu bine si nu vom mai pati cu Teodora asa ceva.
Acum am simtit nevoia sa scriu deoarece sunt intr-o depresie, simt ca nu mai pot, de abia ne ajung banii sa ne pltim datoriile dar sa mai si mancam.
Va multumesc ca ati avut rabdare sa-mi cititi povestea vietii.

katiapam spune:

Ramy-stiu ca nu e usor deloc
incearca sa nu te lasi prada depresiei,
ai incredere ca o sa fie bine si pentru voi
sper sa gasesti o solutie sa va descurcati mai bine cit de repede sa nu va chinuiti si sa fie bine fetita sa nu aveti probleme cu ea

_

ticker
mamicąde GIULIA-20/06/07
mai dire mai

MIKYCRIS spune:

RAMY,imi pare sincer rau ca ai trecut prin atatea si inca mai treci.sa nu ti pierzi niciodata credinta in bunul dumnezeu caci el nu ne lasa sa cadem de tot.din tot ceea ce ni se intampla noi invatam ceva si devenim mai puternici.bucuria ta cea mai mare este ca ai un sot iubitor care e alaturi de tine si TEO sio ai pe TEO care ti a schimbat si umplut viata.sunt cele mai de pret daruri de la bunul dumnezeu.nu uita sa ii multumesti in fiecare zi pentru ceea ce ai.restul e mai putin important dar daca voi sunteti uniti si va iubiti o sa vezi ca le veti avea.pup dulce si ai grija de familia voastra minunata!

MIKYCRIS

mariaanna spune:

Ramy, nu am stiut ca ai trecut prin asemenea momente grele.Imi pare rau...daca as putea, as face ca toata lumea sa fie fericita...Dar nu pot! Nici macar eu nu pot fi fericita.Uneori ma gandesc ca cei care sunt lenesi si rai, o duc bine si primesc totul de-a gata:casa, atentie,sanatate, bani.Altii , desi muncesc si sunt buni , nu pot avea atatea.Uneori viata e nedreapta!Atata de nedreapta...Dar ce suntem noi sa schimbam asta?
Te pup si sunt alaturi de tine.Te inteleg mai mult decat iti poti inchipui.Desi am numai 28 de ani, am trect si eu prin multe nenorociri si multe perioade grele,fara sprijin si ajutor.Ultimul a fost pierderea fetitei mele, inainte de nastere.Avea 38 de saptamani...
Dumnezeu ne va ajuta sa depasim aceste clipe...
Ai incredere!Bucura-te de fetita ta si de sotul tau,chiar daca greutatile financiare vor reveni...

Mariaanna, mami de Alex nazdravan

cāteva poze

Povestea nasterii lui Alex,povestea noastra

addiana spune:

ramy stii vorba aia "tot raul spre bine"... nu stiu cat e de adevarata e, dar ce stiu sigur este ca toate necazurile prin care trecem ne intaresc! mama mea a murit cand aveam 16 ani, iar de tata nu am fost si nici nu suntem foarte apropiate (suntem 3 surori). el si-a gasit imediat o "femeie" (cum ii spunem noi) si noi am ramas cam a nimanui. din aceeasi dorinta de a avea un suflet mic langa mine pe care sa-l ocrotesc si sa-l iubesc am ramas insarcinata la 21 de ani si asa a aparut denisa! eram impreuna cu sotul de 5 ani (ne-am imprietenit cu 2 saptamani inainte sa moara mama, nici macar nu s-au cunoscut) si totusi socrii nu ma placeau deloc si chiar erau foarte suparati cand au aflat ca vor fi bunici. cu banii am dus-o si noi destul de greu, dar multumesc Lui Dumnezeu ca ne-a dat forta sa continuam, si asa acum o avem si pe raisa iar socrii s-au schimbat foarte mult si ne ajuta si ei cum pot! suntem sanatosi si ne iubim! si asta conteaza cel mai mult! copiii sunt totul pentru noi si pentru ei ne zbatem in viata !de aceea iti doresc tie, teodorei si sotului tau multa sanatate si sa depasiti cat mai repede aceste probleme! te pup si curaj! fii tare si iesi din starea de depresie! pentru teodora!

diana, denisa (06.07.2003) si raisa (05.03.2006)

ramyteo spune:

Va multumesc fetelor din suflet.
Sper si eu sa trec cu bine peste toate desii nici pe noi nu are cine sa ne ajute, macar sa fi stat cu fetita sa ma pot duce la lucru.
Datoriile sunt mari pentru mine ca pentru altii sunt floare la ureche avem cam 40 de milioane care ne cresc si pana cand voi putea sa ma angajez si eu imi vine sa ma dau cu capul de pereti dar trebuie sa fiu tare pentru fetita mea asa cum ati spus si voi.
Mariana imi pare rau pentru tine sincer dar ma gandessc ca incerci in continuare nu? Sau te-ai descurajat?
VA pup pe toate

eu

mariaanna spune:

Nu, Ramy, nu m-am descurajat.
Imi doresc sa fiu mama din nou, imi doresc sa-i aduc baiatului meu inca o sora sau un frate.Dupa ce va mai trece timpul voi incerca sa-l induplec pe Dumnezeu sa-mi daruiasca inca un copil sanatos!
Fetita ta va creste si vei putea merge si tu la lucru sa va acoperiti datoriile.stiu ca uneori e greu si iti vine sa crezi ca nu se va mai termina niciodata perioada asta grea, dar se va sfarsi si vei incepe alta mai buna.

Mariaanna, mami de Alex nazdravan

cāteva poze

Povestea nasterii lui Alex,povestea noastra

ramyteo spune:

Doamne ce dreptate ai asa simt si eu acum parca nu se mai termina niciodata. Asa e incearca si sper sa reusesti cand te pui pe treaba sa ne anunti ca ne vom ruga pentru voi sau macar o lumanarica la Biserica sa va lumineze calea da?
Te pup si inca o data iti spun ca imi pare rau pentru cele intamplate. VA pup

eu

flitercorina spune:

Cati ani are fetita ta acum?
Sunt socata prin cate ai trecut?
Aveti 40 mil datorii dar ai internet?
In ce oras stai, poate tinem legatura!!

flitercorina spune:

Copii nu trebuie sa sufere....raspunde-mi pe flitercorina@yahoo.com si poate te pot ajuta cu ceva ptr fetita ta!!Vine Pastele si e bine sa faci o bucurie,mai ales unui copil.... si eu imi doresc mult o fetita.... astept vesti de la tine ...

ramyteo spune:

Corina doar acum am vazut ca mi-ai scris , fetita mea are 2 ani si 10 luni acum .

Teo
Perlute
www.onetruemedia.com/my_shared?z=25553f6a107c1027ce1db7&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Filmulete