Doua liniutze....

De mica ti se spune ca menirea unei femei este sa fie mama.
De cand esti de-o schioapa, incepi sa te joci de-a "mama si tata". Primele jucarii- daca esti "domnisoara", sint papusile.Le imbraci, le dezbraci, le pieptani, le faci baie, le dragalesti, le pupacesti, le faci viata amara..deh..ca orice mamica.
Apoi treci prin perioada aceea critica si rebela, intre 14-20 de ani, cand spui tuturor ca nu te vei marita NICIODATA, "baietii" te enerveaza, copiii NU-TI PLAC, si nici moarta n-o sa "reproduci". Apoi...pe la 20-22 de ani..te trezesti...pe la 25 incepi deja sa te uiti la copii, sa tanjesti dupa un prunc, chiar incepi sa visezi cum ar fi sa fii "mamica".
La 28 de ani il intalnesti pe Fat Frumos, si ramai insarcinata pt prima data, inainte de a fi "mireasa". Pierzi sarcina. Cu toate astea nu disperi, nici ca n-ai sa ajungi "femeie la casa ta" nici ca n-ai sa ajungi mama.
Si uite-asa te trezesti la 30 de ani, proaspat maritata, fara bebei.
Apoi urmeaza 6 ani... de incercari si eshecuri. Multe eshecuri. 6 in 8 ani, ca sa fim mai exacti. Ramai insarcinata, te bucuri, se bucura si "soatza" pe langa tine,dati de veste-n "sat",faceti planuri maretze... apoi la 2-3 luni incep durerile, incepi sa sangerezi, si mai devreme sau mai tarziu pierzi sarcina. Nu bei alcool, nu fumezi, droguri n-ai facut in viatza ta, si cu toate astea, pari a fi "defecta".Nu-i bai. Intr-o buna zi, va iesi soarele si pe strada noastra.
La 6 zile dupa ce implinesti 36 de ani, soseste si raza de soare. Una bucata Galushca, frumoasa ca o bjuterie, dirza si incapatzinata ca un haiduc, si plina de viatza si de dragoste, de-ti umple sufletul de bucurie si de mandrie. Iti pocneste inima in tine de toata dragostea pe care i-o porti, si ajungi sa stai de vorba cu Dumnezeu in fiecare zi, sa-i multumesti pt darul nepretzuit pe care ti l-a facut. Esti in stare de orice. Mutzi mari si tzari, lumea e a ta, si cantzi intr-una ca o baba sclerozata " La Vie En Rose". Pina si tomberoanele pline cu gunoi miros a mushetzel si lavanda, precum crema de corp a Galushtei.Ajungi sa dormi cu aparatul foto legat de gat, ii faci mii de poze, te apuci sa "impartzi" peripetiile odraslei tale si pe Net, spui oricui asculta ce mari ispravi a mai facut fiica-ta, si la coada la lapte scoti teancul de poze sa arati oamenilor comoara ta. Te simtzi implinita, te linistesti, nu mai esti "defecta", nu mai esti mamaliga. Ai devenit peste noapte beton armat. Un TANC blindat cu Pampers si biberoane. Si viata e in sfarsit frumoasa, merita traita din plin.
Apoi... deh...ca omu'... devii egoist..lacom... mai vrei. Galushca incepe sa creasca, devine din ce in ce mai independenta, pe zi ce trece se transforma intr-un mic dictator. Nu mai sta acolo unde o pui. Cerceteaza, descopera, vorbeste, intreaba, distruge, si repara totul cu pupicuri gingase si cu imbratisari stangace care te topesc.
Te uiti la prima caciulitza pe care a purtat-o- care acum nu-i acopera nici macar o ureche...te uiti la prima pereche de botoshei pe care i-ai pus in picioare, si cu care acum isi incaltza papusa favorita. Te amuza, zambesti ingaduitor, dar in sinea ta suspini si incerci sa-ti aduci aminte cum era DE MULT...cand erati numai voi doua acasa, cand erati dependente una de alta, 24 din 24. Te uiti la coshuletzul ei dantelat care pina de curand era mandria ta, si care acum shade sus in pod, pe post de cosh de..prosoape.
Dar nu poti face nimic. Stai cuminte, si nu uiti spusele vracilor: "daca mai faci un copil, ai 80% sanse sa ramai paralizata permanent. O sa cresti doi copii din carucior, deoarece spatele dumitale nu mai suporta efortul si presiunea unei sarcini". Nu-i bai. Galushca scoate "pirleala" pt o echipa de fotbal...cu tot cu portar. Ne multumim cu ce avem.
Cu toate astea...speri... speri ca o natantoala la un miracol. Dupa aproape 2 ani de la sosirea razei de soare, uiti- uiti cum a fost sa te ingrashi cat vaca primariei. Uiti cum a fost sa fii paralizata 3 luni de zile. Uiti de gretzurile constante pe care le-ai avut aproape 6 luni. Uiti si de nastere. Cele 34 de ore de iad- de durere si spaima si iar durere. Nu –ti amintesti decat rezultatul final. Ochii aceea superbi, albastri ca cerul, nasucul cirn, guritza ca o capsuna, fetisoara perfecta si dragostea oarba pe care i-o porti. Oare cum ar fi sa mai repeti o data performantza??? One more for the road. Ce-ar fi sa facem si un baietzel? Un flacau brunet,cu parul ca pana corbului, cu ochii negri ca doua mure, care sa fie la fel de frumos, de destept si de perfect ca surioara lui mai mare… si la fel de modest si de realist ca mama lor?
Ai grija ce-ti doresti…ca Dumnezeu iti da. Din belsug.
Intr-o zi de toamna mergi la nenea doctorul la control, si ca o dama iesteatza ce esti, ii ceri si un test de sarcina. Si apar 2 liniutze. Miracol ai vrut..iaca miracol primesti. Asistenta sare in sus si urla de zici ca a castigat la loterie, de o aude toata cladirea, de la primul etaj, pina la al patrulea. Deh… e fericita femeia pt reusita ta. Nu stii daca sa razi, sa plangi, sau sa o iei la sanatoasa. Iesi cat poti de repede din cabinet, te baricadezi in masina, si iti suni soatza… deh… cealalta jumatate a ecuatiei, singura fiintza in lumea asta care poarta jumatate din “vina”. Il intrebi daca e sus pe vreo scara, daca e la inaltime, daca are vreun stilp prin apropiere de care se poate lega, si-i dai vestea mareatza. Ii AUZI zambetul fericit si plin de mandrie prin telefon. Parca il vezi cum s-a inaltzat cu cel putin 5 cm intr-o secunda, cum déjà are planuri maretze pt “flacaul” lui. Nicholas Gabriel. Nicolae sa traiasca, ca asta SIGUR o sa fie baiat.
Dati sfoara-n tzara, sa stie lumea ca Galushca o sa mai aiba un “partener in crima”. Babele care pina acum te-au batut la cap si te-au acuzat ca esti “egoista” ca nu mai faci “unu’ “, au tacut, IN SFARSHIT.
Ceri parerea si Galushtei, care la randul ei adora copii... "vrei un fratior sau o surioara, pui?" Primesti un DA categoric de colonel de armata, si incepe "inspectia" . De cate 20 de ori pe zi iti baga mana-n camasha, bluza sau rochie- "BEBE? BEBE??? MAMI... BEBE??? Il cauta disperata, de parca il asteapta in gara de 5 ceasuri, si el se lasa asteptat.
Si incepi si tu sa-ti vezi noul bebe. Te vezi cu el in bratze. Nu te gandesti la faptul ca n-o sa mai traiesti deloc pt. tine. Nu te gandesti nici la faptul ca numai scutecele si laptele or sa fie $400-500 pe luna. Hainele si noua mobila, alte cateva mii. Bunicii or sa-si puna latzul de gat cu DOI teroristi mici. Si ce daca? Gasim alti bunici!!! Uiti de faptul ca pina or sa ajunga odraslele tale la facultate, un an de universitate o sa coste IN MEDIE cam $100,000. Nu-i nimic. Ne descurcam. Spargem banci, iesim la drumul mare si dam in cap… o rezolvam noi cumva. Copiii nostri sa fie sanatosi.
Esti déjà insarcinata in 6 saptamani. Incepi sa mananci de toate. TOT timpul. Revin si gretzurile care dureaza doar 20 de ore...din 24. Nu-i nimic. O sa fii mamica. Porti testul cu cele 2 liniutze la tine. Il scoti din geanta de cel putin 15 ori pe zi, te uiti la el ca la masini straine, si te hlizesti ca o tembela de una singura. TANC de firma, si nimic altceva. CINE mai e ca tine?? ? Dupa toate calculele, la 38 ani si 7 luni vei fi mama din nou.
Esti insarcinata in 7 saptamani si lumea déjà te felicita . Iar incep toti sa te acuze ca “radiezi”. Asta da blestem. Dar in sinea ta luminezi cat un foc de tabara. Nu mai e nimeni ca tine. Perfectiunea intruchipata.

Si te trezesti intr-o dimineata, cu gretzuri si cu dureri de spate, si realizezi ca sangerezi. Din nou. Mult.
Intr-o clipa realizezi ca nu esti pe cat de norocoasa ai crezut ca esti. Faci tot ce stii, tot ce poti, suni doctorii, vracii, witch doctors, si toti iti spun acelasi lucru: nu putem face nimic. Tre sa asteptam. WAIT AND SEE. Asteapta si vezi…daca-ti supravietuieste sau daca-ti moare copilul.

In mai putin de 11 ore o sa fiu intr-o clinica unde or sa-mi intrerupa sarcina. Nu am de ales. Stressul a fost prea mare, pierderea de sange prea mare. Sarcina s-a desprins déjà de peretele uterin. Chiar de-ar fi putut sa salveze sarcina, fatul s-ar fi nascut cu mult prea multe defecte, si n-ar fi supravietuit mai mult de 2-3 saptamani. Mi-au spus ca lor nu le ramane decat sa “faca curat”. “ We have to minimize the damage to your uterus”. Mda…sa nu cumva sa ma “stric” si mai tare. Si mi-au mai spus sa-i multumesc lui Dumnezeu… ca mi s-a dat sansa sa supravietuiesc, ca maine, saptamana , luna viitoare sau anul viitor sa incerc DIN NOU sa fiu mama.
Sincer nu mai are importantza.

Tot ce stiu e ca urasc acele doua liniutze blestemate.


olguta12

"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."

www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE




POVESTEA DREI PISHCOT

numeioana spune:

Vaaaai, ce frumos ai scris!!! Emotionant!!! Sa-ti traiasca Galushca si sa fiti sanatosi cu totii!

Am editat pt ca omisesem ceva si se intelegea cu totul altceva! Iti doresc sa ai putere sa treci peste toate alaturi de Galushcuta ta!

Ioana
17+
burtica

---

Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.

A_Iulia spune:

Adina + Olivia Q1.04

rhoneea spune:

Olgutza esti o femeie puternica!Sperantza moare ultima..emotionant..dar trist...!!Va veni si baietzelul mult dorit...


Irina lui Pierre-Sebastien ( 05.06.2007 ora 9:45)




www.onetruemedia.com/my_shared?z=1c2fc1fae729596c5d1d9f&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj sebastien(a crescut Sebastien)
paginuta colorata
pozici sebastien
nasterea cu noroc a lui pierre-sebastien
varsta Sebastien

Miramar spune:

Chuny spune:

Foarte emotionanta povestea. As fi vrut ca sfarsitul sa fie altfel ... iti urez mult curaj si incredere. Minunea ta va veni candva!


Nasterea ariciului junior Pozele mele Poze cu noi si Vladimir