Sunt o mama exagerata !?!

Deea este "mare". Are aproape 11 ani. Este in vacanta, in Grecia. Totul bine si frumos, soare, apa... A dorit f. mult sa plece in aceasta excursie... a fost f. enuziasmata... prima ei excursie mai mare de o zi ...

Imi spun ca este un copil responsabil, ca se poate descurca singura, ca in Bucuresti e canicula si ca oricum acolo e ma bine.
Imi repet ca, copilul trebuie sa invete sa se descurce singur, ca este suficient de mare (eu am mers in tabere din clasa I).
Dar oare inima de ce imi spune altceva? Sunt extrem de ingrijorata...

A ajuns in Grecia, vila de 3 stele, conditii bune, bani suficienti pentru orice vrea, dar... pentru prima data eu nu sunt langa ea sa-i spun noapte buna, sa-i alung temerile de peste zi, sa-i raspund la avalansa de intrebari care se formeaza in capsorul ala minunat, sa-i dau sfaturi ...

Vorbim la telefon cate 20 de minute in fiecare zi. Dupa ce inchid imi vin in cap o multime de intrebari pe care as fi vrut sa i le pun o multime de sfaturi pe care as fi vrut sa i le dau ... raman pentru a doua zi cand povestea se repeta...

O simt trista cand vorbim la telefon sau mi se pare si nu sunt atceva decat o mamica exagerata? Vorbim seara cand intervine probabil oboseala si cand ii lipsim cel mai mult.
Imi spune ca ii e dor de noi mie mi se pare ca are un nod in gat ... Ea spune ca e bine eu ma intreb de ce nu a zis ca e f. bine ... ea spune ca s-a inrosit putin pe spate eu gandesc imediat ca poate or fi stat la plaja pe canicula asta si s-a ars ... ea spune ca la pranz au mancat la o terasa al unui roman eu gandesc imediat oare o fi fost mancarea buna ca romanii sunt pusi pe cistigat bani seriosi cand e vorba de turism iar conditiile lasa de dorit ... ea spune ca e ok eu de ce gandesc ca ar fi trebuit sa o spuna cu mai mult entuziasm daca totul era asa cum ne-am dorit noi ... Ei nu-i spun ca sunt ingrijorata, ca nu pot adormi seara gandindu-ma ce face ea singurica acolo ii spunem doar ca o iubim si ca ne este dor e ea... dar... cate as vrea sa-i spun...
Ma pot preface ca nu-mi pasa, ca nu sunt ingrijorata dar realitatea este cu totul alta ... Incerc sa muncesc sa nu ma gandesc prea mult la ea dar ... beau apa ma gandesc ea oare bea apa suficienta ca pe caldura asta ... mananc ceva usor ma gandesc ea ce o manca ... si tot asa toata ziua.
Stiam ca imi va fi greu dar nu am vrut sa fiu egoista ... acum gandesc ca poate puteam fi egoista inca un an - doi...

Mai avem 5 zile de stat departe una de alta... Vor trece si astea ... Abia astept sa ajunga acasa...

LoraG76 spune:

Eu am o fetita de 2 ani si 8 luni si ma gandesc deja cu teama ca o sa plece in tabara....intr-o zi! Asa-i ca sunt mai exagerata decat tine??? Ei bine, nu cred ca exista o mama exagerata, ci doar mama...mama care vrea binele copilului, mama care isi iubeste copilul...doar MAMA! Am mers si eu, la randul meu, in tabara, pe vremea aia nu existau telefoane mobile si a fost totul bine...cu siguranta ca si mama mea si-a facut griji la vremea aia, dar eu nu mi le amintesc...imi amintesc doar bucuria zilelor cand se apropia vremea plecarii in excursii/tabere, imi amintesc cat de fericita eram pe peronul garii inainte de a pleca trenul plin de copii, imi amintesc ce bucurosi eram acolo, cat de bine era, chiar cu conditiile alea jalnice de cazare si masa - conditii care lipseau cu desavarsire, de fapt....dar era tare frumos si am ramas cu nostalgia vremurilor de alta data...
Si acum...acum astept, la randul meu, sa plece fetita mea in tabara...si o sa fiu ingrijorata, o sa-i dau zeci de telefoane, o sa o stresez, intr-una o sa ma gandesc cum o sa ii fie, o sa-mi fac mii de probleme...dar n-o s-o lipsesc de placerea de a pleca impreuna cu copiii...

Lora, mami de IUSTINA

mussette spune:

Chan eu te inteleg perfect. Nu esti exagerata esti doar o MAMA care vrea tot ce e mai bun pentru copilul ei.
El meu are 6 ani jumatate e la grupa pregatitoare si pana acum in toti anii de gradinita nu l-am lasat in nici o excursie facuta cu gradinita- ma refer la excursie facuta in afara Bucurestiului cu plecare dimineata si intors seara. Am avut si motive (zic eu): are rau de masina, e foarte sensibil (raceste imediat,mai ales la gat) si nu ar face nimic ca sa nu intre "in bucluc" de a 2 zi: ar sta dezbracat chiar daca ii e frig, ar manca/ bea alimente reci chiar daca simte ca sunt reci si stie ca nu-i fac bine si altele. Ma gandesc si eu ca si Lora ca va veni odata vremea taberelor si a plecarilor de langa noi, dar trag nadejde ca pana atunci se va mai responsabiliza putin

mussette