Se scutura sakura

E primavara,e luna mai...E duminica...
Astazi imi doresc mai mult ca oricind o clipa totala de singuratate.Sa fug putin de acasa,departe de sotul si fiul meu ce dorm linistiti,departe de ochii intrebatori ai celor dragi ce ma iscodesc din fotografiile raspindite in toata casa...Ma imbrac incet si ies pe usa ca o umbra,strecurindu-ma cu teama ca ma voi auzi strigata.Pasesc grabita si ma indepartez de casa fara sa privesc in urma.
Nu este o plimbare la intimplare...am o destinatie precisa...
Dupa 10 minute de mers am ajuns in locul in care visele si lacrimile si dorintele mi se impletesc in fiece anotimp,in fiecare,,escapada,,.
E un riu,marginit de pomi si stinci...poate ca nu este cine-stie-ce insa de data aceasta pomii respectivi sint infloriti...ciresi salbatici ce-si leagana crengile-n vint...si frumusetea lor imi bucura inima si privirea.
Am asteptat acesta primavara mai mult ca niciodata.Am dorit venirea ei ca un orb ce-si doreste lumina ...sperind ca odata cu plantele si gizele ce se trezesc la viata ,si inima mea si visele mele sa reinvie.
Ma asez pe o piatra la marginea apei.E inca devreme insa soarele straluceste vesel ,vestind o zi calduroasa si frumoasa.
Gize de tot felul misuna si zboara in toate partile.sint sigura ca iar voi pleca spre casa cu ciupituri de furnici pe glezne insa azi chiar nu-mi pasa!
Piatra pe care m-am asezat este chiar dedesubtul unui cires imens.Mirosul puternic si inconfundabil imi trezeste toate simturile.Citeva albine imi dau tircoale...Le las in pace cu toate ca frica ma impinge sa ma ridic si sa o iau la fuga...au plecat!Au zburat spre ceva mai interesant!
Imi incep visarea ...firul gindurilor se intinde ca o pinza nevazuta,cuprinzindu-ma,dindu-mi fiori,si calduri,si zimbete...si multa,multa tristete...E atit de bine aici...eu,natura si gindurile mele rebele,ce se simteau in mintea mea prizoniere,pedepsite pt faptul ca sint ginduri.Ma framinta un milion de senzatii,de dureri si nu stiu cum as putea scapa de ele...pt ca imi chinuie sufletul de prea mult timp.
O pala de vint mai puternica imi infoaie pletele si-mi aduce in nari miros de peste.Departe zaresc ,pe firul apei,o masina oprita si un om pescuind.
Si deodata mi s-a parut ca ninge...Petalele ciresului inflorit se leagana pe aripile vintului.Petale rozalii imi mingiie timplele si fata odata cu vintul pribeag.Si-mi vine sa pling...Frumusetea momentului ma face sa pling.Ma ridic sub ploaia de petale cu lacrimile siroindu-mi pe obraji.Poate ca Dumnezeu a vrut sa-mi mingiie sufletul azi,cind sint atit de trista,cu ceva atit de frumos.
Se scutura sakura...zilele-i sint numarate...si ma intreb de ce nu poate fi vesnica...o astfel de frumusete ar bucura multe suflete triste ...si poate ca oamenii nu ar mai fi la fel de tristi,de lipsiti de omenie,de suferinzi...
Se scutura sakura...si odata cu ea si sperantele...multe sperante strivite intre pumnii stinsi a neputinta si intre ploapele ce se inchid strivind lacrimi sarate si grele...
Aud un clik!Un zgomot ciudat ma face sa-mi opresc zborul imaginar printre petalele de cires.Un batrin,la 3 metri de mine,ramine blocat cu aparatul de fotografiat in mina...Probabil ca fata mea pare fioroasa caci nu schiteaza nici un gest...Ma intorc cu spatele si ma asez din nou pe piatra ce am ales-o drept scaun.Si-atunci realizez ca obrajii imi sint uzi,si barba,si gitul...de lacrimi...Aud pasi in spatele meu si-mi sterg grabita lacrimile cu mineca bluzei...Batrinul se opreste in stinga mea.Si tace.Tace.Tace...Rup tacerea intrebindu-l de ce m-a fotografiat.Intimitatea,indiferent din ce tara ai fi,nu se incalaca!
Poate ca tonul meu calm i-a dat curaj,caci l-am simtit miscindu-se si venind in fata mea.Mi-a intins aparatul de fotografiat si mi-a aratat fotografiile facute.M-am uitat totusi mirata la el,neintelegind.
Si-atunci a zimbit.Mustata ce-i incadra gura s-a miscat,dind la iveala un zimbet ce m-a miscat.M-a intrebat cine sint,de unde vin?De parca am fi fost intr-o poveste cu zine,sau cu sirene ca tot eram la marginea apei!
Nu i-am raspuns.Am privit spre ciresii infloriti si i-am spus ca sint doar cineva care cauta linitea.
M-a rugat sa-l las sa pastreze fotografiile.L-am intrebat pt ce?
Raspunsul a fost ca:intr-o viata de om contradictiile ce te intriga sint foarte putine,si de multe ori nu dai destula atentie lucrurilor care merita cu adevarat.Mi-a spus ca ,in mod normal,frumusetea acelui loc si acelor ciresi infloriti,trebuia sa ma faca sa zimbesc cu gura pina la urechi.In schimb eu,ma invirteam cu miinile deschise a imbratisare,plingind si plutind intr-o ploaie de petale...Era ceva ce nu se potrivea,dar totusi frumos si fascinant si de aceea a dorit sa ma fotografieze.
Ne-am dat intilnire peste un an.In acelasi loc,in acelasi timp:cind se scutura sacura.
A plecat...nu era din oras ...avea cale lunga pina acasa,insa in fiecare an vine sa fotografieze acesti ciresi...
E liniste...Clipocitul apei imi da senzatia de bine si e atit de curata ,de limpede ca-ti vine sa bei din ea!
O buburuza se aseaza pt odihna pe piatra alaturata.Apoi zboara din nou direct pe pantofii mei.Mi-e drag de ea...dar in acelasi timp imi vine sa-i dau un bobirnac sa nu se vada,pt ca atunci cind eram copil si-i cintam[cintecul acela in care ea iti arata unde vei pleca atunci cind te vei casatori]ea n-a fost serioasa la locul de munca si nu si-a facut datoria.De fapt nu cred ca exista vreo buburuza care sa fi zburat din Europa pina in Asia!Poate cele din desene animate.
Deschid telefonul si ma ingrozesc!Sotul meu m-a apelat de 24 de ori si mi-a trimis 15 mesaje.
Doamne,baietii astia nu pot face nimic daca nu sint linga ei!
Ajung acasa si ma strecor printre intrebarile lor,reprosurile lui fii-miu,privirile mirate ale sotului la ochii mei cit cepele ...
E o zi frumoasa ...si trista...azi am asistat la moartea sakurei...sfirsitul firesc si natural al florilor de cires...
Si sufletul parca mi-a fost miscat odata cu pletele de pala de vint de la marginea riului...acolo unde se scutura sakura...

picasso ,mamica de pui zapacit

LauraFlo spune:

Frumos si trist ! Ma iarta ca am tulburat linistea.

notquiteso spune:

in curtea interioara a liceului era un cires imens, batran..nu stiu cat traiesc ciresii, dar cladirea e acolo de mai bine de 100 de ani. in fiecare primavara, crengile lui care acopereau toata curtea interioara, explodau ca-n poezia lui bacovia: verde crud, verde crud, mugur alb, si roz si pur..
prin ferestrele deschise ale coridoarelor, la fiecare respiratie a cladirii vechi, ningea pe marmura rosie cu inocente flori de cires. noi paseam cu veneratie printre petale. fecioare, indragostite, aveam codite pe umeri si sarafanele peste genunchi si simteam cumva ca ar fi un sacrilegiu sa alergam pe coridoare sau sa radem in gura mare asa cum faceam de obicei. eu trageam cu nesat aerul caldut si parfumat in piept si zambeam pierduta in ganduri roz si albe si pure. nu eram inca indragostita cu adevarat, insa in caldura pe care o raspandeau florile in jurul meu, simteam promisiunea dragostei, frumusetea, miracolul si durerea ei.

carli1617 spune:

Frumos, atat de frumos scris...
Parca ai atins cu o aripa adancul inimii mele. Si l-ai tulburat si am simit din nou ca acolo locuieste Dumnezeu.
Aceasta chemare, acest dor, aceasta nesfarsita tristete nu pot fi decat amintirea Iubirii din care venim si in care uitam ca trebuie sa ne intoarcem. Dar uneori, o floare de cires sau cateva cuvinte despre o floare de cires scrise din toate inima, ne aduc aminte... Si nu putem decat sa lacrimam, pentru ca Dorul numai El ni-l poate stinge.

Carli

ciuf spune:

Foarte frumos, Picasso.

Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele

Miramar spune:

Superb! Am simtit ca eram si eu cu tine sub cires.

Sabina spune:

o sa-ti para bine ca pastrat fotografiile.
uite niste floricele pt tine, nu-s cires, dar p-acolo:

http://www.treklens.com/workshops/161326/photo42384.htm



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

Picasso spune:

Multumesc pt cuvintele frumoase si tie,Sabina pt floricele.Poate intr-o buna zi voi reusi sa va arat acel loc prin fotografiile facute in fiecare anotimp.Deocamdata calculatorul este cam vechi si nu-mi permite...
Va multumesc!

picasso ,mamica de pui zapacit