Inapoi la cratita
Raspunsuri - Pagina 8
inaioana spune:
quote:
Originally posted by ruxij
Astea sunt extreme, cu 12-16 ore pe zi. Daca muncesti atat nici copii si nici familie nu mai ai, esti casatorit cu jobul, deci nici nu as mai vorbi de vreo viata de familie de nici un fel. Nu cred ca comparatia aici e intre cele doua extreme: casnica, zero ore de munca pe zi versus 12-16 ore de munca pe zi. Si de aici sa tragem concluzia ca ALTELE nu sunt fericite si nu pot oferi/primi iubire.
Mie generalizarile astea cu "majoritatea celorcarenusuntcamine nu pot oferi dragoste (sau sunt mai prosti, sau o duc mai prost etc etc etc)" mi se par foarte "inteligente".
Oh well, dar conflictul dintre casnice si mamici care muncesc este foarte vechi. Fiecare are parere proasta despre partea adversa.
Nu stiu cum stau lucrurile de unde le vezi tu, dar aici in .ro eu am momentan un job obisnuit si, cum spuneam mai devreme, plec de acasa la 8.00 si de la serviciu la aprox. 18.30. Intamplarea face ca locuiesc foarte aproape de serviciu (merg 5 min pe jos), ca daca ar fi trebuit sa fac si vreo ora cu autobuzul dus si inca una intors , ca multi dintre colegii mei, era si mai naspa. Nu e vorba de nici o cariera, e un job pentru care primesc un salariu decent. Si ca mine sunt multi. Din cauza asta, bona mea, femeie si ea, are un program de 11 ore (8-19.00), pentru ca altfel nu se poate.
Am prietene cu joburi, mai mult sau mai putin "carieristice", care muncesc si mai mult (inclusiv sambata, in unele zile pana la 10-11 seara), nu pentru ca ar vrea neaparat ci pentru a se putea intretine.
In .ro e asa mare haos deocamdata incat femeile mai putin calificate si/sau din zone defavorizate economic sunt nevoite sa-si abandoneze familiile/copiii si sa mearga la munca necalificata in alte tari pentru a ii putea hrani (numite cu dispretz - capsunari) iar cele posibil angajabile in companii care platesc decent, trebuie sa munceasca foarte mult pentru salariul ala decent. Si nu toate au soti care sa castige atat de bine incat ele sa isi permita sa nu munceasca, sau sa o faca part time (nu ca ar exista joburi part-time).
E cam greu sa faci o alegere reala intre a avea job si a sta acasa cu copiii. Nu vezi prea des femei balabanindu-si picioarele pe o bancutza, imbracate intr-o frumoasa rochitza inflorata-pastel si rupand petalele margaretei : sa fac cariera/sa stau acasa/sa fac cariera...
Asa ca nu era vorba despre extreme...e o realitate.
Ioana cu
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004) pozici
ruxij spune:
Inaioana, sunt de acord cu tot ce ai spus. E greu. In primul rand, viata e foarte grea. Si asta spune totul despre alegerile pe care le avem sau de fapt nu prea.
Ca ai intrebat cum se vede de la noi, eu muncesc de la 9 la 4.40pm. Ca sa pot munci mai mult de atat, cateodata ma duc mai devreme, la 7 am si sotul pregateste copilul pentru gradinita, care incepe la 8.30 am pentru el (se deschide la 7, dar noi la 8.30 il ducem). Am un program f. flexibil, daca vreau intr-o zi sa nu ma duc la munca nu ma duc si gata. In 10 minute ajung de la servici la gradinita la copil. Nu muncesc weekenduri, doar mai corectez lucrari sau mai citesc ceva/pregatesc curs acasa. Cateodata se intampla ca mai trebuie sa merg la cate o cina sau la cate o conferinta si atunci ma inlocuieste sotul cu succes. Nu m-as descurca fara el. Noi sub nici o forma nu am putea trai doar din ce castiga barbatul singur, asa ca iti dau dreptate inca odata, dincolo de aspiratiile personale care sunt cat se poate de legitime dupa parerea mea, pentru unele ca mine intervine imposibilitatea practica de a nu munci.
viviana spune:
Ruxij: nu le stiu pe toate, nu am verificat, nu am facut sondaje, nu m-am luat pe mine drept etalon.
Este de ajuns sa deschizi bine ochii si urechile sa te uiti putin in jur si vei vedea copii neglijati, copii care tanjesc dupa dragostea parintilor. Acea dragoste care nu implica numai "Te iubesc + un sarut de noapte buna" ci si interes pentru problemele copilului, pentru notele lui la scoala, interes pentru a-l indruma, a-i asculta micile certuri cu prietenii, interesul pentru viata lui de zi cu zi.
Pur si simplu pe langa "Te iubesc" trebuie sa-i oferi COMUNICARE.
Vad zi de zi copii care tanjesc sa mearga cu parintii la teatru sau in parc, nu cu scoala sau cu bona, sau o data pe luna insotiti de parinti.
O femeie care are o cariera si lucreaza profesional nu are timp liber pentru o mare parte din astea. Plus ca are o multime de alte obligatii profesionale tracasante.
Porumbita: nu poate nu pentru ca este incapabila sufleteste ci pentru ca nu are timp.
Problema este delicata si trebuie vazuta in ansmablul ei.
Faci sacrificii pentru copil, muncesti mult pentru a asigura traiul copilului si familiei.
Copilul iti reproseaza ca stai prea putin cu el, si indiferent cat ii explici lui ca faci asta pentru bani si pentru el, nu are capacitatea necesara de a intelege ca acest sacrificiu este necesar.
(Asta este problema femeilor din Romania - care trebuie sa recunoastem este o tara atipica si nu se prea incadreaza studiilor tip facute.)
Odata ce esti constienta de aceste aspecte ale vietii de familie poti face sau nu o alegere.
Noi ca parinti suntem datori sa redam societatii copii buni, siguri pe ei si nu copii schiloditi sufleteste. Copii care mai tarziu se pot descurca cu usurinta in toate aspectele vietii sociale. Copii pregatiti sa faca fata cerintelor vietii - cerinte pe care ar trebui sa le invete mai mult de la parinti si mai putin de la scoala.
Cred ca astea au fost motivele pentru care doamnele din articol au renuntat la carierele lor.
Caci sa nu uitam de unde a plecat discutia. De la acel articol din EVZ.
O femeie casnica sau un barbat casnic sunt acele persoane care isi petrec timpul liber alaturi de familie.
www.antena3.ro/index.php?left_choose=hit&id=11115" target="_blank">http://www.antena3.ro/index.php?left_choose=hit&id=11115 aici se poate viziona urmatoarea stire: Amenzi pentru parintii care lipsesc de la sedinta.
Pe scurt: Federatia Nationala a asociatiei de parinti propun ca parintii care lipsesc nemotivati de la 2 sedinte cu parintii sa fie amendati. S-a constat la nivel de tara si la nivelul Municipiului Bucuresti ca sedintele cu parintii nu prea au loc deoarece ele sunt mai mult un monolog al cadrului didactic.
Asta este o realitate!
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
inaioana spune:
quote:
Originally posted by viviana
Noi ca parinti suntem datori sa redam societatii copii buni, siguri pe ei si nu copii schiloditi sufleteste. Copii care mai tarziu se pot descurca cu usurinta in toate aspectele vietii sociale. Copii pregatiti sa faca fata cerintelor vietii - cerinte pe care ar trebui sa le invete mai mult de la parinti si mai putin de la scoala.
Absolut de acord.
Problema este insa ca, societatea la randul ei, apreciaza orele de munca petrecute pentru a ingriji acesti copii (cu tot ce implica asta!) si reproducerea biologica a societatii insasi ca fiind MUNCA GRATUITA!
Desi, societatea nu ar exista si apoi nu s-ar putea dezvolta fara aceste "prestari servicii" aproape in exclusivitate feminine.
In plus, trateaza femeile dupa norma masculina si le trimite in spatiul public la concurenta de afirmare si joburi cu barbatii, intelegand acea munca despre care vorbeam mai devreme ca implicita sau, mai mult, cu replica : "Asta e, ce ti-am facut io copiii?"
E OK?
Ioana cu
Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004) pozici
viviana spune:
E OK.
Dar, din pacate revolta femeilor ramane de cele mai multe ori o stire de ultima pagina.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
inaioana spune:
quote:
Originally posted by viviana
E OK.
Serios? Cum asa?quote:
Originally posted by viviana
Dar, din pacate revolta femeilor ramane de cele mai multe ori o stire de ultima pagina.
Pai, in acest caz inseamna ca ele trebuie sa lupte pentru acest drept, inseamna ca deciziile "societatii" sunt croite in intereseul barbatilor (sau cel putin nu in cel al femeilor) si ca, pana la urma suntem mai mult de 50% si astia fac ce vor cu noi...eeee!!!!
Si asta e ok?
Ioana cu
Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004) pozici
viviana spune:
Hei, hei nu te ambala!
Eu prin OK-ul tau am inteles ca ma intrebi daca sunt de acord cu cele spuse de tine.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
inaioana spune:
Ei, nu m-am ambalat, doar eram surprinsa. M-am gandit ca e cel mai probabil o neintelegere, ar fi fost ciudat sa-ti schimbi opiniile total...
Problema ramane deschisa si pana la urma femeile insele ar trebui sa schimbe societatea actuala, conform drepturilor lor. Din pacate multe nu realizeaza ca lucrurile nu sunt in regula.
Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
pozici
simali spune:
quote:
Din pacate multe nu realizeaza ca lucrurile nu sunt in regula
quote:
- o parte dintre femei nu realizeaza ca lucrurile nu sunt in regula si nici nu au o ideea clara despre ce ar vera sa fie;
- o alta parte nu vrea sa le inteleaga pe cele care nu au de ales si dau cu pietre;
- o alta parte considera ca a face bani non-stop este cel mai bun mod de viata si da cu pietre in "casnice";
Ce mai ramane ? A, o minoritate care daca vrea sa schimbe ceva trebuie sa cladeasca singure (ca e un ONG, un parid, sau orice alt fel de asociatie prin care sa lupte pentru astfel de drepturi); cum sa pui la punct un ONG de la "0" cere timp si dedicare iar tu esti o mamica care nu poate lucra 12 ore pe zi...
Prin urmare noi, femeile, am putea sa schimbam lumea dar nu avem timp pentru asta.
Ce nu inteleg eu este:
- daca noi stand acasa cu copiii facem din ei niste adulti echilibrati emotional, responsabili si deosebiti, normal ar fi ca ei, odata ajunsi politicieni sa poata da luptele pe care noi, din cauza ca am stat acasa cu ei nu le-am putut da. De ce uita ? De ce de 2000 de ani actiunile politicienilor sunt egoiste si indreptate impotriva celor care i-au crescut cu dragoste in copilarie ? Unde se rupe firul ?
Sau poate ca de fapt ne amagim crezand ca stind cu copiii acasa facem din ei niste adulti mai buni ?
alice
flaviutza spune:
Cum ai da-o, femeiele tot ies oleaca in dezavantaj. am cunostiinte cam de-o varsta cu mine,25-28 ani casatorite ,dar care nu-si permit un copil.pentru ca de-abia si-au gasit o slujba de viitor si nu le tine nimeni postul vacant doi ani de zile. mai intai ma realizez,apoi copii.uneori maternitatea e impinsa pana dupa 35 de ani.
asa ca eu am ajuns la o concluzie. ori il faci in jur de 20 (cand poti sa amani doi ani cariera) ori dupa 35 cand deja ti-ai construit-o . intre aceste varste e un pic mai greut(acum depinde, poti sa fi realizat profesional si la 28 ani si sa-ti permiti sa stai oleaca la cratita)
la mine s-a intamplat sa fie prima varianta. copil in jur de 20 ani.dar nu mi-ar arde de al doilea,nu-i asa...cariera. cam greu , dar merita. cum de altfel, meseria de parinte merita sa fie insusita la orice varsta .
Alexia 02.05.2004(filmulete)