Inapoi la cratita

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

Eu lucrez part time...mi se pare solutia ideala...

E o mare diferenta de comportament si stabilitate emotionala intr-un copil care sta la gradinita pana la 6 si unul care sta pana la 3!!!! Intre un copil care a intrat in colectivitate la 6 luni si unul la 28-36 de luni!!!!
Aici copiii nu beneficiaza de bunici care sa inlocuiasca din cand in cand parintii, nici de vancate de vara (cand saracii merg in summer camp, care tot un fel de scoala e) si nici de concedii prea dese cu parintii...
Cele 3 ore (in medie) in plus cu familia este extraordinar de mult pentru un copil de 3-6 ani in ceea ce priveste dezvoltarea lui afectiva...

Asa ca in ceea ce il priveste pe copil, in interesul lui este ca unul din parinti sa fie macar jumate de norma "la cratita"!!!!!!





It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation

Sinzi, Radu si David bomba pisaloaga
:
varsta, poze, D-ale lui David


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns parpalak spune:

Nu pot sa adaug decit din experienta personala, care fiind personala, n-o dau de exemplu sau ca sfat: pina sa nasc, ma plictiseau toate subiectele privitoare le bebelusi, pina a facut Paul 6 luni abia asteptam sa revin la servici, dupa 6 luni, cind Paul a inceput "sa faca" cite ceva, nu mai voiam decit sa stau acasa sa vad ce mai face... Acu, cind mai are putin si face 4 ani, abia ma rup de acasa, dar dupa ce ajung la servici, abia ma rup de acolo..
(Considerind situatia financiara semi-dezastruoasa, cu alte cuvinte, pina la urma tot c-o moarte sintem datori.. altfel spus, financially, all things being equal..)

Sanatate la bebei si mamici.
Poze de cind eram mici si Poze si filme

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mate spune:

quote:
Originally posted by sinzi_ana

E
E o mare diferenta de comportament si stabilitate emotionala intr-un copil care sta la gradinita pana la 6 si unul care sta pana la 3!!!! Intre un copil care a intrat in colectivitate la 6 luni si unul la 28-36 de luni!!!!




It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation

Sinzi, Radu si David bomba pisaloaga
:
varsta, poze, D-ale lui David







Sanziana marea diferenta sper ca e in bine...nu de alta dar copilul meu a intrat in colectivitate la 7 luni,full time,si acum la 2 ani jumate e peste medie,atat ca dezvoltare psihica cat si fizica,i-a facut si ii face colectivitatea extrem de bine din toate punctele de vedere...asa ca de aia spun,cred ca diferenta e in bine,altfel poate explici cum e cu MAREA diferenta.

Si am lucrat si eu in daycare si iti spun cu mana pe inima ca nu am observat nici o MARE diferenta,bebelusii se dezvoltau absolut normal.



Oana,mamica lu' Iepurici Alerg P'Aici(27 Nov 2004)
Christinel
New Zealand
Osama

We may have different skin colours, but we are all PINK on the INSIDE.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alina spune:

quote:
Originally posted by Elenalove27

O tagesmutter(femeie ce are in grija de 5-6 copii de 0-3 ani) ia cam 200-300€ pe un program de 5-6 ore, de la 8 la 13-14. Ar fi timp de un mini job, pt recreere si ceva bani de buzunar, ori pt a nu pierde experienta.
Apoi pt femeile de cariera care se pp ca ar cistiga peste 1800- 2000€, varianta cu o fata tinara in casa de prin tarile de est e iar ok si accesibila. Respectivei tinere trebuie sa i se asigure dormit si mincare si o zi libera, in rest nu costa mai mult de 500-600-700€. Plus ca fata ajuta si in gospodarie.
Pina si locuri la crese sunt gasite daca mama se inscrie din timp. Variante exista intotdeauna.


Modelul frantuzesc e dat de exemplu peste tot si se pare a fi unul f bun. Insa trebuie ceva timp pentru a schimba mentalitatea femeilor germane. Daca in Franta e f ok si natural sa lasi copilul la cresa de la 1-3 luni, in germania femeile nu ar face-o asa de natural atit de devreme. Nu inca.



POZE

"Happiness is not having what you want.It is wanting what you have."Anonymous


Elena de Germania ,
Da,mai e varianta de tagesmutter sau au-pair.
Si la cresa primesti loc daca faci inscrierea din timp si ai prioritate daca aduci adeverinta ca ai job.
Mai e si varianta ca mama sa lucreze de-acasa,sunt o serie de joburi care permit asta.
Stiu si tatici care lucreaza de-acasa iar mamicile is vad linistite de jobul lor.Exista joburi fff bine platite in care poti lucra de-acasa.



Alina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

eu sincer nu inteleg asta cu lucratul de acasa.
Cum sa lucrezi daca stai cu copilul????????
pai tot bona il creste.Si atunci???

eu stiu f bine, pt ca sunt multe zile singura cu fata si nu pot sa lucrez nimica.Serios. Nici macar sa copiez in Computer ce-am lucrat noaptea de mana nu merge (la compozitie, doctorat etc)




Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxandra_sb spune:

quote:
Originally posted by sinzi_ana
E o mare diferenta de comportament si stabilitate emotionala intr-un copil care sta la gradinita pana la 6 si unul care sta pana la 3!!!! Intre un copil care a intrat in colectivitate la 6 luni si unul la 28-36 de luni!!!!

Cele 3 ore (in medie) in plus cu familia este extraordinar de mult pentru un copil de 3-6 ani in ceea ce priveste dezvoltarea lui afectiva...

Asa ca in ceea ce il priveste pe copil, in interesul lui este ca unul din parinti sa fie macar jumate de norma "la cratita"!!!!!!


Cam aceasta e si parerea mea.

Cat despre beneficiile aduse de intrarea precoce in colectivitate, eu am mari dubii. Mie personal nu mi se pare prea important ca un copil sa manance singur de la 1,5 ani, sa-si lege sireturile de la 3 ani sau sa deseneze frumos de la 2 ani.

Conteaza mai mult sa se simta iubit, protejat si rasfatzat cum numai in casa lui si inconjurat de familia lui se poate.

Nu ma indoiesc ca in acele day-care-uri de care vorbiti copiii sunt ingrijiti cu profesionalism si respectandu-se toate regulile. Dar, fara sa se puna suflet!

Ma indoiesc ca pt cei de acolo copilul meu ar fi altceva decat un copil. Intre alti copii. Simpatic sau mai putin simpatic, cu mofturile, hachitzele si poate si dragalasenile sale.

Pe cand acasa, pt mama si tata, pentru bunici, el este soarele, este minunea minunilor. Este nr 1. Si cred ca pt un copil mic si foarte mic acestea sunt mult, mult, mult mai importante decat beneficiile aduse de o socializare precoce.

.. iar cat despre faptul de a trimite bb mic de 1 luna sau chiar 3 luni la day-care sau chiar Tagesmutter... mie personal mi se pare... putin inuman.

Are mama doi flacai.. Matei (5) si Grigore

Ajuta-i pe bb nedoriti sa traiasca. Cu o simpla semnatura le poti salva viata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

Mate, ca sa explic un pic (desi nu asta e subiectul), concluzia nu e a mea...eu doar am fost convinsa de ea pe copiii din grupa mea (care sunt mari 3-7 ani), si colegii lui David de gradi...
Avem copii care vin la 7 dimineata la gradi si pleaca dupa ora 6 seara...ii iau niste parinti obositi si complet dezinteresati...pt ei vacanta inseamna summer/winter/spring camp si nu bunici, timp cu parintii sau stat acasa si facut ce vor...
La 3 ani inca nu iti dai seama de efectele (noi ii spunem "before/after care")...cred ca pe la 4 ani jumate incep sa devina nesiguri pe ei, sa aiba nevoie de afectiune de la oricine (stau liptiti de noi, si chiar plang daca nu ii tinem in "lap", daca nu stam mai mereu langa ei cand lucreaza, ba chiar imbratiseaza parinti al altor copii) devin incapabili sa ia decizii singuri, au mereu nevoie de aprobare.
Singur ca eu am descris ce se intampla de obicei...normal ca sunt si exceptii de copii care sunt mai independenti si nu sufera foarte mult "despartirea" asta de parinti, si copii care reactioneaza chiar mai rau...

Concluzia oricum, este ca, 3 ani minim, un copil are nevoie de parinti cel putin "part-time"...uneori parintii sunt inlocuiti cu mare succes de bunici...
Oricum ceva mai mult decat o educatoare care are cel putin 4-5 copii (mai ales de aceiasi varsta) in acelasi timp si oricat i-ar iubi nu poate sa fie mama/tata/bunica/bunic sau exclusiv al unuia atat cat sa ii satisfaca nevoia de afectiune....



It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation

Sinzi, Radu si David bomba pisaloaga
:
varsta, poze, D-ale lui David


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alina spune:

quote:
Originally posted by Sabina

eu sincer nu inteleg asta cu lucratul de acasa.
Cum sa lucrezi daca stai cu copilul????????
pai tot bona il creste.Si atunci???

eu stiu f bine, pt ca sunt multe zile singura cu fata si nu pot sa lucrez nimica.Serios. Nici macar sa copiez in Computer ce-am lucrat noaptea de mana nu merge (la compozitie, doctorat etc)




Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.



Sabina,
Cunosc personal citiva tatici care lucreaza de-acasa.Nu stiu exact cum fac dar stiu ca isi fac munca bine,se organizeaza excelent fara sa uite copilul la tv sau la computer.Probabil ca atunci cind e mic,foloseste orele cind puiul doarme si orele ramase de cind mama apare acasa...nu stiu sigur cum dar stiu ca se poate.

Si la sotul meu in firma exista posiblitatea de telearbeit si sunt multi care fac asta,este,defapt,si optiunea noastra pt al doilea copil .

Alina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marox spune:

quote:
Originally posted by ruxandra_sb

Pe cand acasa, pt mama si tata, pentru bunici, el este soarele, este minunea minunilor. Este nr 1. Si cred ca pt un copil mic si foarte mic acestea sunt mult, mult, mult mai importante decat beneficiile aduse de o socializare precoce.




Stii cum se numeste asta? RASFAT! O stiu din proprie experienta, am fost (si sint ) copil unic, crescut de bunici, pentru care eram chiar centrul universului. Consecinta este ca, acuma, adult, am dificultati de adaptare in societate.

La gradinita de-abia la 4 ani am ajuns 2-3 ore pe zi, in urlete cit incape. Am crescut obisnuita sa mi se faca toata capriciile, sa mi se dea mincarea in gura si sa mi se spuna povesti la masa. Da, eram isteata, stiam poezii o gramada (bunica-mea era invatatoare proaspat iesita la pensie), dar nu stiam sa ma comport cu alti copii. Voiam sa conduc, sa decid intotdeauna, nici vorba sa impart jucarii. Cind am intrat la liceu si mi-am lasat colegii de generala cu care ma intelegeam bine am bocit un trimestru, nu mai eram in centrul atentiei.

Mie nu mi se pare ca as fi inumana pt ca mi-am lasat copiii la 3 luni la o asistenta maternala. Acelasi lucru l-au facut si 80% din familiile franceze in care ambii parinti lucreaza. Si sint mindra de copiii mei ca merg cu placere la gradinita (ma rog, Alex la gradi si Julia la asistenta maternala) si invata cintecele pe care in mod sigur nu le-ar invata de la mine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxandra_sb spune:

quote:
Originally posted by Marox

quote:
Originally posted by ruxandra_sb

Pe cand acasa, pt mama si tata, pentru bunici, el este soarele, este minunea minunilor. Este nr 1. Si cred ca pt un copil mic si foarte mic acestea sunt mult, mult, mult mai importante decat beneficiile aduse de o socializare precoce.




Stii cum se numeste asta? RASFAT! O stiu din proprie experienta, am fost (si sint ) copil unic, crescut de bunici, pentru care eram chiar centrul universului. Consecinta este ca, acuma, adult, am dificultati de adaptare in societate.


Ei, nu chiar. Rasfatul (adica nerespectarea regulilor si a limitelor, si lasat copilul total de capul lui) e una si ceea ce ziceam eu, adica iubirea neconditionata, e alta. Tanti de la day-care o fi minunata, da n-are cum sa ma iubeasca pe mine. Nici macar pe sfert cum ma iubesc mama, tata sau bunicii.

Eu nu am fost copil unic, nu am fost prea rasfatata si am mers cu realmente placere la gradinita de la 3 ani. Din prima zi, fara sa vars o lacrima. Pt asta nu a trebut ca ai mei sa ma dea la cresa de la 2 luni, slava Domnului.

Nici copiii mei nu sunt rasfatati; chiar din contra.. suntem considerati de unii prea stricti. Iar Matei tot asa, frecventeaza gradinita de la 3 ani. Ii place enorm de mult si nu a plans. Deloc.

Edit: citind cele scrise apoi, am realizat ce ne-a salvat : chiar stand acasa pana la 3 ani, de socializare n-am dus lipsa. Cand eram mici, pana sa mergem la gradinita, eram scosi zilnic in parc unde ne jucam cu copiii. Si asa am procedat si cu Matei, care avea in fiecare zi intalnire cu copiii de la "gradinita din parc". Chiar asa ii si spuneam.

Are mama doi flacai.. Matei (5) si Grigore

Ajuta-i pe bb nedoriti sa traiasca. Cu o simpla semnatura le poti salva viata!

Mergi la inceput