4 martie 2007 - 30 de ani de la marele cutremur

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

capcaunul spune:

In seara aceea rula la TVR1 filmul "Dulce si amar". A inceput pe la 20.30, dupa Telejurnalul de la 19.30. Taman cand se termina partea "dulce" a scenariului incepe zgaltaiala si se ia imaginea ...
Cand am revenit in casa, dupa vreo ora, biblioteca era cazuta peste masa din sufragerie. Iar doua din camere imparteau frateste o crapatura in diagonala, lata de vreo 2 palme, prin care se vedea strada, cu trei etaje mai jos. Timp de o ora cat am stat toata suflarea in strada au mai fost cateva replici, ocazii cu care mai cadeau cateva tigle, caramizi, hornuri, chiar si un balcon.
Pe la douasprazece noaptea Europa Libera dadea primele stiri reale despre cutremur (TVR era mort iar radioul nu transmitea decat muzica simfonica), dar si primele aberatii cum ca Ceausescu a cauzat cutremurul ca sa rada centrul Bucurestiului pentru a face loc proiectelor megalomanice pe care le cocea de cand venise din China si Coreea.
A doua zi am mers la scoala dar nu s-a tinut decat ora de Geografie. Ora care s-a transformat in vreo patru ore in care ne-am impartasit toti faptele de vitejie in lupta cu stihia naturii iar proful, un foarte bun pedagog pe care il iubeam cu totii, ne-a explicat foarte clar cum se produc si ce efecte au cutremurele. A reusit sa ne faca sa intelegem ca ele nu sunt pedeapsa Divinitatii ci sunt la fel de naturale precum anotimpurile. Doar ca nu putem sa le anticipam la fel de bine.

Oricum, a fost o experienta terifianta. Brrrr! N-as vrea sa mai trec prin asa ceva.

danat spune:

Din pacate, nu depinde deloc de ce vrem noi....Si eu am "savurat" cutremurul din plin! Aveam aproape 8 ani si mama a avut proasta inspiratie sa ma trezeasca (abia adormisem) asa ca am vazut cum se crapa un perete in fata mea, cum s-a dat peste cap televizorul, se misca mobila; locuiam la etajul 8 asa ca am avut parte de balans din belsug, si ce mi-a ramas intiparit in minte este zgomotul! Acelasi zgomot, un vuiet sinistru, pe care l-am auzit la fiecare cutremur. Aproape ca simt cu o fractiune de secunda inainte de a incepe cutremurul fiindca aud vuietul. Asta am patit si anul trecut la 11 noaptea cand ne-a zgaltait cutremurul ala de 6 grade, eram pe adormite si am auzit vuietul, am ciulit urechile si a inceput zgaltaiala.

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Dana mama lu'Radu Stefan (Fecioras de 2003)

Radu mamii (intre 0-2 ani) si Raduc de la 2 anisori :-)

Mickyyy spune:

Nu mi-l amintesc, dar stiu ca as fi putut fi una din victimele lui "colaterale". Aveam 6 luni, eram la tara la bunica, tocmai imi facusera baie, si cand a inceput cutremurul m-au scos afara infasuata in ce-au gasit si ei in graba. Asa ca m-am ales c-o bunatate de bronhopneumonie (ma rog, ceva la plamani), urata rau de tot, in primul spital in care au fost ai mei cu mine le-a spus ca's tineri, mai au timp sa faca si alti copii, ca din partea mea, slabe sanse sa-mi mai revin.
Uite ca intr-un final mi-am revenit (ma rog, sechele au mai ramas....da' nu la plamani, ci ceva mai sus ), dar am fost ani buni o fetita foarte foarte sensibila (raceam imediat, din aproape orice), care umbla vara cu 2 cacilite pe cap !!

Cam astea's amintirile mele (povestite de altii) despre cutremurul din 77!

Mickyyy si cele 2 fete cucuiete: Malina Ioana (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">31.03.2004) Daria Maria (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58164" target="_blank">22.06.2005)

miki68 spune:

4 martie '77... Peste 3 zile implineam 9 ani. Nu-mi amintesc mare lucru, doar faptul ca m-am trezit in bratele tatalui meu, undeva pe scari (locuiam la etajul 6), iar prima imagine a fost cea a unui vecin (mare secretar de partid ) care isi aranja cravata in oglinda de pe hol. Mai tirziu tata a urcat in apartament sa ne aduca paltoanele si cizmele, mie si mamei mele... A adus si un aparat de radio cu baterii in jurul caruia s-au adunat toti vecinii pentru a auzi stiri.
Imi mai amintesc telejurnalele care aratau imagini din orasele in care se darimasera cladiri, apoi despre acel individ (Sorin nu mai stiu cum) gasit dupa mult timp in viata sub darimaturi, care, se pare, ca fusese prins sub darimaturi pt.ca era la furat... Si cam atit.

cristina d.

Aprilie spune:

Imi amintesc f. bine ...eram acasa,la Cluj si aveam 17 ani.Ma uitam la tv cu fratele meu si cu tata,mama era la bucatarie.Locuiam la etajul 6.

Tocmai iesisem din shower si eram infasurata in halatul de baie.La un moment dat simt ca se misca scaunul...cum tata era intins pe canapea,am fost convinsa ca fratele meu ma "bicsiie" si m-am intors spre el,sa-i zic sa inceteze.In momentul ala vad ca statea linistit,pe scaun,la 3 m de mine!

Nu am apucat sa zic nimic,in mom ala mama intra ca o vijelie pe usa si tipa : se darima blocul !!!

Noi eram mutati de citeva luni, casa noastra fiind in zona de sistematizare si urmind sa fie demolata...a si fost,mai tirziu.

Ne-am repezit toti 3 spre usa si am pornit-o pe scari ca niste apucati.In fata noastra era vecina de palier cu cei 2 copii de mina (7 si 4 ani).Oricit de mult am incercat,nu am putut-o depasi pt. ca pur si simplu zbura...copii pluteau in urma ei,nu atingeau pamintul ,erau ca 2 elice in spatele ei...nu am sa uit niciodata cursa aia nebuneasca pina jos...

Tata a aparut tirziu, dupa ce a inchis aragazul si usa de la intrare.Fiind inginer,si-a dat seama ca e cutremur si ca nu e nimic ce se poate face.Daca era o greseala de proiectare (sau executie ) la bloc,nu mai apucam noi sa coborim...

Noi il asteptam desculti pe asfalt iar apoi am mers sa dormim la bunica.

danyelana spune:

Eu nu eram inca nascuta dar mi-au povestit ai mei despre cutremur si depre cum s-a daramat jumatate din casa vecinilor de peste strada.

BINE AM VENIT IN EUROPA

"L'inspiration, c'est de travailler tous les jours."
Charles Baudelaire

rolo spune:

Eu nu imi amintesc ca eram prea mica, aveam 2 ani, dar sincer ma bucur ca nu l-am simtit. Am simtit unul acum ve-o 2 ani si am fost paralizata de frica. Si nu a fost foarte puternic. Sper sa nu mai simt niciodata nici un cutremur.E groaznic

rolo

monalac spune:

nu mi l amintesc,aveam doar 1 an si jumatate,insa mi l amintesc perfect pe cel din octombrie 2004.eram insarcinata in 7 luni,tocmai atipisem,era intuneric in camera si m am trezit cand patul se zgaltaia cumplit....am zis atunci ca o sa mor....nu ma gandeam decat la faptul ca ma chinuisem atat sa am aceste bebe,si acum,cand mai aveam putin inainte sa nasc,se intampla asta....imediat,dupa cutremur,am coborat intr o viteza jos,desi eu am stat toata sarcina in pat si mai stau si la 4!!!pe urma am stat vreo 3 ore pe afara,de frica sa nu urmeze vreo replica mai puternica...de atunci am dezvoltat o adevarata fobie fata de cutremure...de multe ori,cand sunt obosita,am senzatia ca e cutremur si imi sare inima din piept....acum tocmai au anuntat astia la tv ca peste cateva zile,pe 4 parca,va fi eclipsa totala de luna,exact cum a fost atunci,in oct 2004,cand a fost cutremur....asta,cumulat cu faptul ca se implineste o suma rotunda de cand a fost cutremurul din 77 ma face sa mor de frica...

miki68 spune:

monalac, relax! pe 4 martie '77 nu a fost eclipsa de luna. Imi amintesc sigur ca era o luna mare (cred ca era luna plina) cu o lumina rosiatica in jur, fapt pt.care unii au zis ca nimbul ala de lumina ar fi un semn.

cristina d.

MissParker spune:

Aveam 10 ani si dormeam. Mama era plecata la rudele ei din Ploiesti, eu eram cu tata. M-am trezit in strigatele lui, ma chema pe hol, apoi striga sa nu ies din dormitor (se daramasera intr-o secunda toate sticlele din camara si holul era plin de cioburi). A venit tata si m-a luat in brate (el descult, prin cioburi) si cu mine in brate a ajuns jos in fata blocului (stateam la et. 8). Avea talpile pline de sange, saracul de el...

Eu eram prea adormita si ametita (si nici n-am simtit cutremurul) ca sa ma sperii prea tare, pe mine chiar m-a amuzat dupa aceea sa stau pe afara cu vecinii, toti in pijamale, cu paturile pe ei etc. Copil, de...

In schimb cel din 1986 m-a traumatizat rau de tot...