Nasterea lui Paul
Raspunsuri - Pagina 2
gianina spune:
FELICITARI!!!sa va traiasca baietelul si sa va aduca numai bucurii!!!
numai bine va doresc!
gianina
n/a spune:
Sa va traiasca 
si s-aveti grija de el.
Refacere rapida dupa operatie
desprecopii spune:
draga Parpalak - asteptam de urgenta pozici pentru a pune povestea ta la Destine - prima pagina!!
te pupam!
Pentru parinti... despre copii!
parpalak spune:
Draga Admin, imi pare rau pentru partea cu urgenta, noi am fost in carantina cu SARSu' pina acu', asa ca acu' tre' sa asteptam weekendu' ca sa ne vina si noua primii musafiri ca sa avem si noi poze cu tot familionul. Filmul normal inca nu l-am dat la developat (azi e prima zi afara din carantina) iar aparatul digital n-are timer..
parpalak spune:
Draga Mirela,
Incredibil nu? Dar in sfirsit am si eu poze cu Paul! :) (Adica el impreuna cu mine!) Ca tati are de cind avea el 3 saptamini! Ca dupa aia tare rar l-am mai prins pe tati pe acasa..
http://community.webshots.com/user/parpalak
Am tot zis ca mai zic de primele zile acasa... daca as putea sa-mi mai cumpar niste ore in plus de alea 24..
Si sa ne traiti si voi ca tare buna treaba ati facut si continuati sa faceti aicea!
Sanatate la bebei si mamici.
Laura T spune:
Felicitari Parpalakule (tot n-am aflat de ce te "cheama" asa!!!!), sa-ti traiasca frumuselul de BB Paul, si sa va aduca numai bucurii!!
Mai, dar nu te stiam asa povestitoare, colegutzo, in facultate erai cam tacuta... Mai povesteste, ca-mi place...
Va pup,
Laura si bebitele: Bianca (4 ani si 5 luni) si Ramona (1 an + 4 luni)
Aalina spune:
Off ce placere mi-a facut sa recitesc povestea. Pupici lui Paul care mai mai ca a invatat intre timp sa doarma 
pisi_ella spune:
Ai un talent la povestit, de ma minunez!!! 
Bravo! Felicitari!
Pentru talent si pentru micuta comoara...
Paul! Auzi, sa stii ca si eu aveam senzatii de "deja-vu" in prima luna...Ba mai visam si cu ochii deschisi (la propriu)...Si mie mi se parea...si continua sa mai se para, ca am fost gravida acum 100 de ani...Hai, lasa asta...Inca o data, felicitari!
Esti o fata si o femeie si o mamica deosebita! Lui Paul ii doresc multa sanatate, mult noroc, ii doresc sa te iubeasca, sa te aprecieze si sa te respecte...Sa va aduca numai bucurii!
_ella
ange spune:
nu am stiut ca ai pus povestea nasterii lui Paul aici...
bravo pt. tot! esti o mamica deosebita.
cand spun "despre copii" automat ma gandesc la "parpalak".asta nu ca sa te perii ci ca sa-ti amintesc ca tu ai fost prima si ce-a mai draguta mamica de mai care m-a incurajat atunci cand ma chinuiam cu disperare sa nu-mi pierd laptele
Felicitari,parpalak!
Sanatate maxima lui Paul!
ange,mamica de 2 ori
http://community.webshots.com/user/maiaioana
parpalak spune:
Si sa va spun ca azi am vazut primul episod din serialul (CSI) care nu m-a lasat si pe mine sa-mi rup apa in liniste. Coada de peste de acum patru luni s-a lamurit, ca sa termine episodul asta cu "to be continued".. Asa ca o sa consider CSI-ul ca sursa mea (mai absconsa) de inspiratie, si asteptind sa adoarma Paul (m-am dus sa vad daca a adormit si era cu picioarele sus pe grilajul de la patut, inghesuit intr-un colt si nu m-a lasat inima sa-l las asa, dar, bineinteles, cum l-am indreptat a deschis ochisorii laaaarg, s-a intors pe burtica si a inceput sa navigheze si sa-mi povesteasca; asa ca l-am intors repede pe spate si-am dat repede la cheie la ursuletii rotitori si-am fugit repede din camera lui, in speranta ca ursuletii aia or sa-l hipnotizeze spre somn), ca sa nu adorm si eu, incerc sa sap dupa amintirile alea indepartate..
Prima noapte a fost destul de halucinanta. Ma uitam pe geam si imi ziceam "ce iarna frumoasa"... Dimineata am vazut ca ceea ce mie mi se parusera a fi flori de gheata erau dire de ploaie pe geamul prafuit. Din cind in cind venea o trupa sa-mi schimbe tamponul imens de maternitate. Poate ca epidurala la nasterea normala trece mai repede, dar la cezariana mea n-a trecut pina a doua zi la prinz. Timp in care am stat cu sonda, fara sa am habar decit cind mi-au scos-o.. De cite ori isi facea trupa aparitia faceam conversatie politicos, ele ma invitau politicos sa ma odihnesc, eu ma intrebam cum isi imagineaza ele ca sint in stare de asa ceva - care oboseala? Eu ma ofeream politicoasa sa le asist in operatiunea in care erau angrenate, asa ca mi-au dat indicatii sa ma sprijin de miini in ele, ca sa ma intorc cit de cit pe-o parte. Si-asa m-am trezit pipaind diverse parti dorsale ale asistentelor celor inimoase.. :) Dar se vede treaba ca le-am pipait delicat, caci a doua zi dimineata nu s-a incruntat nimeni la mine.. :)
Din trei in trei ore mi-l aduceau pe Paul la alaptat. Nu prea aveam habar nici eu nici el care-i treaba, in plus el era cam somnoros, dar ne-am bucurat amindoi de revedere. Mi-au aratat si cum sa dau patul mai sus ca sa pot sa-l tin mai bine. Mi-au aratat si o pozitie in care el era mai mult sprijinit pe perne iar eu mai pe-o parte, ca sa compensam lipsa mea de mobilitate. Din fericire, mi-au aratat pozitiile astea si-n zilele urmatoare, asa se face ca le tin inca minte. Dupa 20 de minute veneau sa ma intrebe daca am terminat cu alaptatul si cum eu cam dadeam din umeri, mi-l luau si eram din nou poftita in mod amabil sa ma odihnesc.
Semi-rezerva avea televizor, ba chiar doua televizoare. Al meu era pornit iar pe canalul pe care era nu se transmitea decit tehnica dupa tehnica de alaptare, de facut baie, de ingrijit buricul, de schimbat scutecul si multi paraziti intre. Eu fiind toba de toate astea, si-n plus, convinsa ca ceea ce nu stiu n-am nevoie am cautat multa vreme telecomanda prin pat ca sa opresc televizorul. Daca mi-as fi auzit colega de rezerva foindu-se as fi indraznit s-o intreb cum se opreste televizorul ala, dar asa, am suferit amindoua toata noaptea. Asa de marcata am fost de faptul ca n-am reusit sa gasesc telecomanda aia incit biata mea colega de rezerva a trebuit sa-mi spuna de vreo trei ori, a doua zi, ca butoanele alea din bratele patului servesc atit la chematul unei asistente cit si la la navigarea pe canale a televizorului si in special, oprirea si pornirea lui. Si-asa a inceput o noua etapa a lipsei de memorie, in continuarea celor noua luni de lipsa de concentrare.
A venit in sfirsit si dimineata. Am primit o demonstratie de cum i se face baie unui nou-nascut - dar aici mai bine as intreba-o pe colega de rezerva, ca nu-s sigura daca am visat sau nu. Apoi m-au intrebat daca imi simt picioarele, mi-au scos sonda si eu am pornit vijelioasa la baie sa ma spal pe dinti. M-am oprit in primul perete pe care am inceput sa ma preling, noroc ca nu m-au crezut pe cuvint ca pot sa merg singura la baie, asa ca prima vizita la baie am facut-o cu una din asistentele cele amabile si-am fost fericita sa ajung repede inapoi in pat. Tot miercuri am facut si primul pipi, pe care l-am asteptat un sfert de ora ca sa iasa, de nu-mi venea sa cred ca se poate si asa ceva - imi venea sa-i spun consipatie la intestinul subtire!
La un moment dat am dat si niste telefone, de la telefonul de linga pat, dar n-as putea sa spun daca a fost marti seara sau miercuri, daca am sunat pe cineva de pe forum, sa faca un pas inainte! :) De un singur telefon imi aduc aminte, l-am sunat pe tati care era deja in drum spre noi, sa-i zic sa opreasca in drum si sa ia piaptan ca-i ciufulit baiatul si unghiera ca deja se zgirie de cit de lungi are unghiile. Ziua de miercuri am stat cumintica in pat - unde sa ma duc cu stilpul de perfuzie dupa mine? Iar Paul imi era adus tot la cele 3 ore regulamentare. Seara am fost intrebata daca am gaze, si la raspunsul meu corect mi-au dat voie SA MANINC! Ma ia groaza daca din pudicitate as fi raspuns mai diplomat.. Pentru o secunda chiar ma intrebam daca nu s-o fi plins colega de ceva arome.. :) Eram lihnita..
A urmat prima noapte in care Paul a stat cu mine in rezerva. Nu prea i-am dat pace. Daca nu plingea de foame sau de urit, il luam in brate asa, de drag. Il mai tineam si cu mine in pat ca sa-i mai povestesc cite ceva, asa, numai noi doi. In dimineata zilei de joi insa, realitatea crunta si-a aratat coltii. N-aveam lapte! Am stat cu Paul la sin de la 7 la 11 dimineata cu singurul rezultat ca de la atita presiune facusem hematom in virful sfircului si-mi daduse singele, asa ca l-am luat jos, ca ma gindeam ca n-are sistemul digestiv asa de bine format incit sa digere singe crud! Macar daca era fiert.. Asa ca mi-au pus in brate sticluta cu formula si mi-au lipit mai intii de deget, mai apoi de piept firicelul de perfuzie care sa-i intre lui in gurita, si-asa si-a mai ostoit baiatul meu foamea. Dupa o saptamina de la nastere pediatrul s-a aratat nemultumit de cum lua Paul in greutate asa ca am renuntat la firicel in favoarea biberonului si la supt in favoarea mulsului, si-asa am scapat si de pampersii roz de la urina cristalizata, semn de lichide insuficiente. La o saptamina, deja Paul incepea sa urle de cum simtea sinul, stiind ca-i ala la care trage si nu vine mai nimica.. Seara zilei de joi ne-a prins pe amindoi plingind de sarea camasuta pe noi iar eu mi-am luat inima in dinti si-am pornit in navigare pe coridoarele spitalului in cautare de a doua sticluta de formula. Cind m-au vazut, asistentele cele amabile mi-au zis ca trebuie sa ma odihnesc, mi-au bagat pe git doua analgezice, degeaba le-am zis eu ca nu ma doare nimica, si iar mi l-au luat. Am zis, nu-i nimic, las' ca merg eu acasa si nu mi-l mai ia nimeni! Pesemne prinsesem curaj de la dusul pe care-l facusem la prinz, cam ca o batrinica..
Vineri stateam cu ochii cit cepele dupa obstetrician sa vina sa-mi controleze goblenul cel artistic si, intr-adevar, operatia s-a vindecat frumos, ca sa ne dea drumul acasa. Venise vremea sa ma imbrac si asa mi-am adus aminte ca am si un bagaj cu mine, in care n-am umblat pina n-a fost vremea sa plec! Ba mint, am umblat, dupa agenda de telefon!
Atunci am schimbat eu primul pampers si l-am imbracat cu primele hainute. La externare Paul a primit card cum ca-i inregistrat la spital .. Portofel ii mai trebuia, ca de-acum incepe colectia de plastice.. :)
Marti am plecat doi, vineri ne intorceam trei..
L-am trimis imediat pe tati sa cumpere pompa de muls. Cind s-a intors am primit telefon cum ca sintem in carantina pentru 10 zile..
Zau ca n-as vrea sa inchei cu nota asta lugubra, dar puiul a adormit demult si ar fi frumos din partea mea sa fac la fel..
Sanatate la bebei si mamici.