Gradinite in USA

Fetelor care sunteti prin State, luminati-ma si pe mine cum si unde sa gasesc ceva gen "gradinita", de calitate, pe aici. Din cite am vazut eu pe la districtele scolare au ceva cursuri pentru mamici si copii, dar sunt numai de vreo 1 ora jumate. M-ar interesa ceva unde sa o pot lasa pe Andreea pentru vreo 4-5 ore, sa socializeze si ea cu copii si sa inceapa sa invete engleza. Pina acum nu am gasit prin zona ceva copii de virsta ei, iar cind da in parc peste unii copii mai mari fug aia "ca impuscati" ca Andreea le zice " da minutza fetitza" si ei nu inteleg o iota.

Multam,
Anca

Andrada spune:

Inteleg ca spiridusul tau are 2 ani jumate. Sint mai multe tipuri de "gradinitza". Unele sint day-care, altele preschool, altele sint gradinitze pe linga vreo biserica. Daca te intereseaza numai citeva ore pe zi trebuie sa vorbesti inainte pentru ca f putine accepta program redus. In general la virsta lor ai numai optiunea 2-3 zile pe saptamina. Preturile de asemenea variaza, cele mai ieftine sint cele "bisericoase" cele mai scumpe sint cele care apartin unui program cu filozofie: Montessori, Waldorf, etc. Trebuie sa te uiti in Yellow Pages sa vezi care sint cele mai convenabile pentru voi.
Sanatate si succes,
Andrada

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

ancadm spune:

Multumesc Andrada pentru raspuns!
Nu stiu daca vreau sa o duc la o gradinita de pe linga o biserica ca n-as vrea sa ii bage in cap religia pina la extrem...Nu vreau sa vorbesc cu pacat, dar uneori ma colesesc cu religia - nu stiu daca chiar sunt atit de credinciosi sau se folosesc de ea ca o scula sociala...Dar ajung in parc, ma intilnesc cu vreo mamica "Hi-Hi", ce copil dragut, la ce biserica mergi?, nu vrei sa vii la biserica mea? Deci, ceea ce as vrea ar fi o gradinita curata, cu copii ingrijiti frumos si unde sa poata Andreea sa se joace si sa invete ceva bun. Pentru ca inca stau acasa nu as vrea sa o duc o zi intrega, de aia intrebam de ceva part time. Poate ne mai spun celelalte fete din experientele lor cu gradinitele de pe aici.

Anca.

lexi spune:

Anca, noi ne folosim de un program pre-school Montessori, despre care ai sa auzi pareri foarte diferite de la un parinte la altul. Unii cred ca sistemul e prea rigid, ca grabesc copilul si-l supun la un program total inechivalent cu varsta lui, in timp ce altii cred ca totul e intr-un cadru prea neorganizat, cu nici un curriculum si nici un tzel de atins la sfarsitul unui an de "gradinatzit".
Varsta la care a inceput pruncul nostru a fost de 3 ani si jumatate, moment la care nu vorbea deloc engleza, in afara de cateva cuvintele rupte din Teletubbies, plus un hi, yes si no (mai mult no decat yes).
Acum, dupa un an, intelege cam 90% din ce se vorbeste si vorbeste 110% in engleza, pentru ca mai compune si el cuvinte, acolo unde nu le stie pe cele originale. :-)
Anul care a trecut nu a fost deloc obositor pentru el, n-a suferit din cauza ca jucariile erau putine si deloc colorate (se merge pe sistemul ca invatam din joaca, nu batem tobe si pieptanam papusele), deci n-are nici un resentiment fata de ce s-a intamplat acolo. Programul a fost unul foarte redus, numai 2 ore si jumatate pe zi, 4 zile pe saptamana.
Sunt aici cu alte detalii, daca mai ai intrebari.

petra spune:

Referitor la gradinitele din SUA!


Am o fetita de 3 ani si 4 luni, iar acum 4 luni am incercat sa o duc la gradinita , fiind un copil foarte sociabil, dorita de copii si anturajul acestora. Cu sotul meu am hotarat sa o dam la gradinita, stiind sigur ca se v-a acomoda repede. Dar nu a fost asa decat in
prima zi, pentru ca in a doua a plans pana nu a mai putut fara sa o imbune cineva, apoi am stat si eu cu ea in clasa cu speranta ca se v-a acomoda, dar am vazut ca a nimerit la o educatoare care nu avea nimic de a face cu acea meserie. Era o femeie rea si distanta cu copii cerandu-le doar sa stea cuminti fara a face cu ei activitati care sa-i solicite. Am inteles si de ce a plans fetita mea, pentru ca tipa mereu la copii si fetita mea nu este obisnuita cu tipetele. Am renuntat in final pentru ca mi-am dat seama ca nu are rost sa mai pierd timpul pe acolo pentru ca nici mie nu-mi placea de educatoare.
Dar, fetita mea care isi dorea sa mearga la gradinita , acum nici nu vrea sa auda de ea, nu mai vrea sa stea cu nimeni, de teama sa nu plecam. In acea perioada, incepuse sa nu mai manance , sa aiba un somn f. agitat, si orice ii ziceam eu sa faca, nu asculta ce-i spun ca incepea sa planga. Plangea mult fara motiv, chiar daca
ii ziceam sa vina la mine. Acum i-au trecut acele strari, dar nici nu vera sa auda sa mearga la gradinita.Am mai fost pe acolo , pe la acea gradinita sa-i iau hainele pe care le dusesem de schimb, si a avut o emotie atat de puternica incat a adormit pe loc cand ne-am suit in masina sa plecam acasa.
Asta a fost experienta mea negativa , la o gradinita de aici din SUA, unde se crede ca virgula, copii pot face orice sa i se suie in cap educatoarei!
Poate imi da si mie cineva un sfat, ce sa fac mai departe, cum sa o fac sa inteleaga ca in alta gradnita este altfel. M-i se pare destul de greu sa faci un copil de 3 ani sa inteleaga asa ceva, ca nu toti oamenii sunt la fel cu acea rautate de educatoare.
Astept sfaturi de la cineva care a trecut poate printr-o experienta asemanatoare sau de la oricine se pricepe.

lexi spune:

Petra, prima noastra tentativa cu gradinita s-a intamplat cand pruncul avea 2 ani si jumatate, dar n-a fost gata, nici el, nici eu. Se numea "La Petite Academy" si functiona in regim de day-care. Optasem pentru program scurt, 2-3 ore, dar a fost suficient de mult pentru el. La vremea aceea nu pricepea foarte bine ce se vorbeste in jurul lui si nici de ce trebuie sa stea departe de mami si de tati, mai ales ca si pana atunci era in colectivitati de copii prin parc, biblioteca, etc, asa ca nu-i trebuia altceva in cadru organizat.
Am lasat sa treaca 3 zile, timp in care reactia lui a fost aceeasi, plans incontinuu cand il lasam, cat statea si cand il luam. Practic, il lasam plangand si il gaseam la fel, aflam ca a tacut pentru o perioada foarte scurta, doar cat se jucasera in parcul de afara.
A treia zi am renuntat, mi-am spus ca e de-a dreptul mic si nu are rost sa-l terorizez nici macar pentru cateva minute, nicidecum 2 ore.

A urmat o perioada cand inchidea ochii cand treceam pe langa gradinita cu pricina si-mi spunea de fiecare data "uite, mami, aia e ganitza unde am plans". Peste o bucata de vreme i-a trecut, iar la 3 ani si jumatate, cand am repetat figura, a fost totul [aproape] bine.
Sfatul meu e ca trebuie sa lasi sa mai treaca timpul, sa uite experienta negativa si sa iubeasca din nou colectivitatile de copii. Memoria e destul de scurta la varsta asta, cred eu.

Succes!

petra spune:

Draga Lexi,

Iti multumesc pentru raspuns, si pentru ca mi-ai impartasit si tu experienta ta. Pe uitarea acelui eveniment negativ , ma bazez si eu si sper ca aceasta uitare sa vina cat mai repede. Problema este ca fetita mea acum nu mai vrea sa stea cu nimeni, nici macar cu prietena mea la care se ruga sa o duc. Cand ma duc la ea in vizita, ma intreaba pe druma:mami nu-i asa ca stai si tu??
Asta este si acum trebuie sa am rabdare, suparata sunt pe faptul ca toate acestea le-a pricinuit incomperenta unei persoane care pretinde ca este educatoare si comportamentul ei fata de copii vine in contradicatie cu ceea ce stiu si eu ca trebuie sa fie o educatoare.
In Romania am lucrat si eu timp de 3 ani la un camin de copii, ca educatoare , am avut din prima clipa grupa mica, de copii care vedeau pentru prima data gradinita, care au plans si ei, dar cu o jucarie si o vorba buna, cu o imbratisare calda se potoleau spre bucuria si marea uimire a parintilor. Nu ma asteptam sa fie asa cum am fost eu, dar macar 15% ar fi fost sufiecient.