La steaua...

In aceasta seara ma uitam la o emisiune la televizor. Sarcastica as putea spune. Sau cel putin cu o anumita doza de sarcasm. Orisicat motivatia era aniversarea nasterii poetului Mihai Eminescu. Insa tradusa si suprapusa intr-un joc intre trecut si prezent. Si ascultand-o am realizat ce asemanare de situatii, ce tragic totusi.
Pe de alta parte ma gandeam la Romania si la romani. Nu sleahta politica ci romanul simplu, romanul comun, persoana ce o gasesti la orice ora pe strada, sau alaturi de usa ta. Ea, persoana comuna, tanara sau batrana, un el sau o ea, un adolescent ori un copil ce alearga la scoala sau merge de mana spre gradinita.
Ma intrebam in aceasta seara alaturi de statuia lui Mihai Eminescu inconjurata de tineri si maturi, ce cantau sau recitau poezii inconjurati de flori sau jerbe, ce cauta acolo, de ce sunt acolo? Cine i-a adus si de ce?
Ma uit si ascult ridicandu-mi gulerul hainei peste gatul infrigurat. Versurile curg valuri... unii asculta, altii mai putin. Realizez ca valoarea nu poate fi gasita pe strada. Sau daca nu gasita, poate cel mult perceputa. Perceputa in sine asa cum este ea, dezgolita de prejudecati, traind prin ea insasi. Rostita si simtita, pura.
La steaua care-a rasarit e-o cale atat de lunga....
Ma uit in ochii unor tineri amuzati de tineretea lor.
Ca mii de ani i-au trebuit luminii sa ne-ajunga...
Si ma uit in jurul meu cautand acel licar de lumina, si uneori am senzatia ca o zaresc, o sclipire... oricat de mica, un semn, ceva oricat de mic.
Poate ca ar trebui sa ma consolez,
Poate demult s-a stins in drum in departari albastre,
Sau sa sper
Iar raza ei abia acum luci vederii noastre.

Seara se lasa necrutator peste capetele adunate in jurul statuii in timp ce
Icoana stelei ce-a murit incet pe cer se suie,
Si stau asa si ma gandesc ca timpul nu ne iarta, nu ne-a iertat niciodata pentru ca
Era pe cand nu s-a zarit, azi o vedem si nu e.

Zgribulit, cu gulerul ridicat, ma indrept incet spre masina ce ma asteapta tacuta in parcare, gandindu-ma ca
Tot astfel cand al nostru dor pieri in noapte-adanca
astept smerit, cu sufletul batand
Lumina stinsului amor ne urmareste inca.



Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Decembrie 2006