Dupa cat timp v-ati gasit pe cineva ?

Buna seara ! Inca nu am statutul de mama singura dar se pare ca intr-acolo ma indrept, cu pasi mici dar siguri. As dori sa va intreb pe voi, cei care sunteti divortati si aveti si copii, dupa cat timp v-ati gasit pe cineva ( daca v-ati gasit ) si daca poti avea o relatie "de profunzime" cu cineva dupa ce ai trecut prin experienta unei casatorii nereusite, a unui divort + ca, banuiesc ca nu mai suntem atat de usor de vrajit ca inainte de a ne casatori cu persoana de care am divortat. Esti oare condamnat(a) sa ramai singur toata viata de frica unui nou esec sau a unor posibile boli pe care le-ai putea contracta din relatii cu persoane pe care nu le cunosti suficient de bine ? Sper ca am fost suficient de coerenta, astept raspunsurile voastre.

Mamica de nazdravan Rares si cu al doilea .


Good things last forever.

Eliza5 spune:

Pisimuky.. of.. nu exista reteta. Si experientele nu sunt general aplicabile.
Imi dau seama ca iti este teama de necunoscut, de singuratate.. Si mie mi-a fost iar eu am un singur copil. Tie cu doi iti va fi cu singuranta mai greu.
O noua relatie? Pai mai intai ar trebui sa iti dai timp sa te vindeci, sa iti recapeti increderea de sine, sa te iubesti. Si mai ales sa iti dai seama ca oricine te va vrea pe tine, trebuie sa te ia la pachet cu copiii tai. Daca nu trece proba asta, inseamna ca nu este ceea ce-ti trebuie tie.
Si nu te mai gandi la boli, suntem oameni maturi si ne putem proteja, nu?

pisimuky spune:

Eliza, dupa cum mi-am dat seama, esti la curent cu ce mi se intampla. Nu ma pot abtine sa nu fac scenarii ( macar atata !) in care, of course, eu sunt protagonista care isi insala barbatul. Dar cum ma cunosc prea bine si stiu ca n-as fi in veci capabila de asa ceva, raman doar cu imaginatia, iar la capitolul asta stau extraordinar de bine...Sincer, nu m-as mai casatori in veci, nu-mi mai trebuie casatorie ca m-am lecuit, insa e clar ca nici nu-mi doresc sa ma "calugaresc" daca ma voi desparti de actualul sot. Mi-as dori totusi sa am pe cineva de suflet si nu neaparat sa locuim impreuna ci doar asa de iesit impreuna, vorbit, confesat.. E clar ca daca nu i-ar placea de pisimukii mei astia mici n-ar avea nici o sansa... M-am cam speriat de chestia asta cu bolile pt. ca vorbisem cu cineva care ma atentiona sa am grija ca nu se stie niciodata...

Mamica de nazdravan Rares si cu al doilea .


Good things last forever.

Gabi_K spune:

Depinde daca vrei sa gasesti intr-adevar pe cineva... atunci trebuie in primul rand sa scapi de umbra trecutului, sa lassi deoparte prostul obicei sa tot compari pe actualul cu fostul, sa fii si prudenta dar si curajoasa. Nu esti condamnata la singuratate, insa e greu sa gasesti pe cineva cu care sa va iubiti, sa-ti accepte copiii, copiii sa-l accepte, si bineinteles sa fie si liber omul respectiv... Dar nimic nu-i imposibil, cauta si vei gasi!
Cat despre boli... nu-i nici o rusine sa ai la tine prezervativ in poseta si cand ajungi "acolo" sa-l rogi pe respectivul sa-l foloseasca.

Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Alex2 spune:

Off, imi pare sincer rau sa citesc ce spui, ca te indrepti spre un divort. Mai ales in situatia in care aveti un copil si al doilea este pe drum. De ce ai luat sau ati luat aceasta hotarare voi stiti mai bine, si probabil ca ai ajuns la concluzia ca e singura solutie. In acest caz trebuie sa crezi si sa speri ca de acum nu poate fi decat mai bine.
O sa spui ca in cazul unuei femei este intotdeuna mai greu. Mai greu poate sa-ti revi, sa te vindeci, sa ai curaj sa o iei iar de la capat. Insa eu cred ca a fi parinte singur este mai usor a fi femeie, si un barbat accepta mai usor o femeie divortata cu copii, decat este acceptat de o femeie un barbat cu obligatii. dar tu asta trebuie sa ai in vedere, DACA vrei sa-ti refaci viata. Pe cineva care nu sa te accepte cu copii tai, ci sa considere ca e o calitate ca ii ai, ca e o calitate sa fi mama lor, si sa poata sa ii iubeasca.

quote:

---

Esti oare condamnat(a) sa ramai singur toata viata de frica unui nou esec

---

Doar daca te condamni singur/a. Asa cum spui suntem mai sceptici dupa un divort, unii mult prea sceptici. Eu unul ma tem sa ma recasatoresc, dar asta nu inseamna ca am fost singur in tot acest timp.

quote:

---

poti avea o relatie "de profunzime" cu cineva

---

Asta privind prin prisma propriei persoane, adica daca TU poti, nu daca altcineva te accepta asa. Da, poti, si poti destul de usor, si nu e recomandat sa te avanti prea curand. Indiferent de motivele ptr care s-a ajuns la ruptura, si indiferent cat de mult iti doresti libertatea, tot ramane o rana in suflet. Multi sau putini, cat au fost anii petrecuti in casnicie, sunt niste ani care raman in trecutul tau si care fac parte din viata ta, care te marcheaza. Unii dintre noi se leaga prea repede de altcineva din dorinta de schimbare, din dorinta de a darui cuiva iubire, altii se retrag si prefera sa traiasca intr-o colivie creata de propria persoana. Iar unii isi traiesc viata prin aventuri.
Ce pot sa spun e ca un barbat si o femeie privesc diferit situatia. Insa un singur lucru sa nu uiti. Viata ta nu a inceput cu el si nu se va termina cu el. Odata divortata nu devi decat o femeie libera.

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Alex2 spune:

Hai ca pana am reusit eu sa trimit mesajul au mai aparut niste postari.

quote:

---

nici nu-mi doresc sa ma "calugaresc"

---

Ha, ha, aici sunt total de acord. Mie un prieten mi-a zis ca daca nu mai sunt cu fosta am impresia ca "mi-o pun in cui?". A fost de belea raspunsul si multa vreme mi-am amintit de el. Asa e, viata continua si te admir ca pui asa problema. Sunt multe femei care dupa divort traiesc doar ptr a castiga bani si a-si intretine copiii, fara viata intima, fara iubire sau sex. Nu condamn pe nimeni, e alegerea proprie a fiecaruia. dar tine de puterea noastra sa nu ne victimizam, sa nu ne condamnam singuri. De asta spuneam ca esti doar "o femeie libera", nu o victima, nu o femeie divortat, etc, cum suntem uneori priviti.

quote:

---

bolile pt. ca vorbisem cu cineva care ma atentiona sa am grija ca nu se stie niciodata...

---

Boli pot fi contactate si in cadrul unui cuplu, ptr ca unele nu se iau numai prin contact sexual. Dar atunci cand ai un partener nou nu e o rusine sa pretinzi sa va protejati cu prezervativ. Siguranta ta trebuie sa fie prioritatea numarul unu, deci nu vad de ce te-ai rusina.

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

marcellinna spune:

Pisi, s-ar putea sa-ti placa atat de mult sa fii singura incat sa nici nu ti se para o condamna.Ma rog cu "singura" n-am vrut sa spun calugarie curata pe viata.

oana_s spune:

La obiect: la mine a trecut un an si nu m-am putut lega de nimeni...ocazii au fost, dar n-a facut "click'....poate sunt eu prea pretentioasa...poate nu pot sa ma multumesc doar cun un barbat bun, "tata la copil"....nu stiu....cert e ca nu vreau sa te mint....e greu, mie mi se pare greu...sa regasesti si chimia si disponibilitatea de a creste copilul altuia 2 in 1....poate tu o sa fi mai norocoasa...

Oana si Mara 11.08.2004

alma spune:

Poti avea o relatie profunda si dupa divort, de ce crezi ca nu mai poti iubi? Numai ca intai iti va trebui o perioada de acomodare cu statutul de femeie divortata si mama singura, sa simti ca, indiferent daca vei mai avea alaturi un barbat sau nu, tu te vei descurca prin propriile forte. Sa nu te izolezi, mai ales daca esti impacata cu decizia pe care o iei! Iesi in oras cu copiii, cu prietenele... Iti poti chiar rezerva o seara, doua pe luna numai pentru tine, apeland la un ajutor care sa stea cu copiii in timp ce tu te relaxezi (acasa sau in afara ei).
In ceea ce priveste barbatii, cred ca vei fi mult mai selectiva, vei rationa mai mult si asta cred ca e un lucru bun. Te poti indragosti chiar, e de dorit. Numai ca barbatul pe care il vei alege sa-ti fie alaturi, va trebui sa accepte ca tu nu poti iesi la orice ora din casa, daca asa vrea el, nu ii vei acorda lui toata atentia ta si va trebui sa aiba o inima mare in care sa aveti loc toti 3. Nu e usor, dar nici imposibil, totul e sa nu tii mortis sa ai pe cineva pentru ca poti face si alegeri gresite.

_
Poze noi

adinag spune:

Sunt de acord cu Alex... Depinde numai si numai de TINE. Si fiecare are ritmul lui, trecutul lui, personalitatea lui, dorintele lui...

Eu de exemplu am incercat ce am putut inca in timpul relatiei (casniciei), in momentul in care m-am despartit obiectiv, eu de fapt in sufletul meu am fost deja de mult plecata. Pentru mine a insemnat ca eram LIBERA. Inca nu divortata, ca asta mai dureaza, insa libera. Mi-am cautata serviciu in alt oras, am plecat acolo, am dormit intai pe la prieteni, vreo luna jumate, fetita a fost majoritatea timpului la parintii mei, restul impartit intre fost sot si mine. Dupa o luna jumate aveam locuinta, insa nu gasisem inca loc la gradinita (cam greu aici cu problema asta). Aproape 4 luni a durat pana am luat-o defonitiv pe Jasmina la mine. Stiu ca si pentru ea a fost dur, dar nu am vazut alta posibilitate.
Timpul asta (in timpul saptamanii fara copil) l-am folosit pentru mine. Am iesit cu prieteni foarte mult, am recuperat ultimii doi ani jumate, in care fusesem complet izolata.
Asa am si cunoscut pe cineva, la fff putin timp dupa ce m-am mutat de la fostul sot. Insa, supa cum ti-am zis, eu ma simteam deja libera, pentru ca incheiasem deja relatia. Pana nu ai incheiat cu trecutul, nu exista posibilitatea unui nou. Zic eu...
L-a inceput a fost totusi greu, pentru ca e o diferenta intre faptul ca e ok pentru el ca am un copil si stie crede in noi si ca va functiona, si pana vede CUM e. Nu ca ar fi fost el rauvoitor, nu ma intelege gresit, dar asa e: cand stim ca va veni BB avem 9 luni timp sa ne gandim, acomodam etc. La el a fost de la o zi pe alta...
Eu vroiam sa-l menajez, sa nu fie implicat prea mult in ingrijirea si treburile cu copilul, el se supara ca nu-l implic si sata deoparte, eu stiam (simteam) ca-i prea mult in prea putin timp... L-am implicat si a fost prea mult in prea putin timp, insa e un om bun, inteligent si cu o inima maaaare, si mi-a zis ca-i trebuie numai timp sa se acomodeze, pentru ca de stiut, stie ca ne iubeste si ca este exact ce are el nevoie si-l face fericit.
Am trecut peste toate greutatile, pentru ca ne iubim si avem mare incredere unul in altul.
Intre timp locuim impreuna si el, pana la mine vesnicul celibatar, care nu vroia sa se implice prea mult in relatii, doreste un copil cu mine, un al doilea, ca pe unul il avem deja.
Jasmina il iubeste si ea, insa este inca la o varsta mai necomplicata. El o iubeste pe ea. Suntem fericiti. Iar tatal Jasminei se implica si el foarte mult in viata ei, este mereu si la el, deci ea are doi tati.

Daca te intereseaza ceva in mod deosebit, intreba-ma, poti sa-mi trimiti si PM, poate iti pot povesti ceva care sa te ajute, ca multe s-au mai intamplat...

Iti doresc mult noroc pe drumul tau!!!



Adina & Jasmina (24 iulie 2003)

miria_cristina spune:

Mama n-a mai putut niciodata. A incercat, dar nu mai putea sa se apropie cu oricat efort ar fi incercat. Pur si simplu, familiar si aproape de suflet i-a ramas tata, restul erau ...straini.

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."