Nu ma inteleg, dar...sufletul, da...

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

acvilla, cand a avut sotul tau acel accident?


Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.

Felicia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AngeliquedeS spune:

Nu ceda ispitei. Pune-te in situatia sotzului tau! Acum trebuie sa judeci in primul rand cu mintea, daca cedezi, iti va parea groaznic de rau dupa aceea si vei ramane cu remuscarile.

Pupici
Angelique
noi 2, poze, povestea nuntii, luni de miere...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rilbuc1 spune:

quote:
Originally posted by AngeliquedeS

Nu ceda ispitei. Pune-te in situatia sotzului tau! Acum trebuie sa judeci in primul rand cu mintea, daca cedezi, iti va parea groaznic de rau dupa aceea si vei ramane cu remuscarile.




Poate nu-i va parea rau deloc. Sunt destui/destule care uita de unde au plecat si dau un shut in fund partenerului atunci cand nu mai e bun. Ca de... fericirea proprie e pe primul plan.




"Exista femei carora nu le place sa faca sa sufere mai multi barbati in acelasi timp, asa ca prefera sa se dedice unuia singur : acestea sunt femeile fidele."
Alfred Capus


http://community.webshots.com/user/rilbuc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramonika spune:

rilbuc - ai dreptate. mama are o prietena care are ciroza hepatica. cand n-a mai putut face treaba acasa si a cazut, sotul a parasit-o ...


Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza Fulgushor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns acvilla spune:

Multumesc tuturor, am lacrimi in ochi, nu am crezut ca voi gasi suport...se pare ca m-am inselat.
Raspund si completez pe alocuri, caci sotul a avut acel groaznic accident in iulie, iar, acum, deja suntem la primii pasi de ceva timp, medicii sunt optimisti si ne garanteaza o reusita recuperabila.
Nu e vorba de schimbarea mea dupa accident, va jur acest lucru.
Ce ma deranjeaza pe mine, este ca NICIODATA nu am acceptat ideea in viitor ca eu sa pot ceda unei tentatii, nu o pot accepta.
Insa mi-e rusine ca am astfel de idei, ca gandesc asa, ca simt acel fior, ma simt culpabila fata de sot, chiar daca o fac numai in gand.
Remuscarea e ca ma vad in povestea drobului de sare.
M-am vazut mereu doar femeia sotului meu, iar acest x, care m-a bulversat, m-a facut nesigura pe mine, ceea ce nu as fi crezut niciodata.
Cred ca ideea unui concediu in doi ne-ar prinde bine...am continuat sa uit de mine sufleteste si am ajuns in acest punct critic.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns acvilla spune:

quote:
Originally posted by rilbuc1

quote:
Originally posted by AngeliquedeS

Nu ceda ispitei. Pune-te in situatia sotzului tau! Acum trebuie sa judeci in primul rand cu mintea, daca cedezi, iti va parea groaznic de rau dupa aceea si vei ramane cu remuscarile.




Poate nu-i va parea rau deloc. Sunt destui/destule care uita de unde au plecat si dau un shut in fund partenerului atunci cand nu mai e bun. Ca de... fericirea proprie e pe primul plan.




"Exista femei carora nu le place sa faca sa sufere mai multi barbati in acelasi timp, asa ca prefera sa se dedice unuia singur : acestea sunt femeile fidele."
Alfred Capus


http://community.webshots.com/user/rilbuc


Scuza-ma, nu e si cazul meu altfel nu mi-as mai face mustrari si deja as fi trecut la...actiune, dupa incident.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Nu stiu de ce, insa cred ca esti o femeie deosebita. Poate barbatul din mine ar fi trebuit sa te puna la zid, pentru nerusinarea gandurilor tale. Vorbele tale insa sunt masurate, grele, vinovate. Gandesti apasat, constructiv, desi esti in deriva. Asa ca meriti atentie.
Cred (ca de altfel si cei dinaintea mea) ca viata ti-a pregatit o incercare. Cei credinciosi ar spune ca necuratul ti-a intins o cursa...si eu zic la fel. Nu poti fi judecata in context, ci in ansamblu, iar atunci totul capata o altfel de dimensiune.
Imi place sa cred ca vei putea sa ocolesti ispita si vei lupta pentru adevar si credinta. Nu avem decat o viata sa ne demonstram ca suntem oameni adevarati si nu traim doar sa imbatranim. Iar greselile sunt de blamat doar cand persista...
Iti doresc credinta, tarie si luciditate; in acest fel, solutia salvatoare iti va fi la indemana.


poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns acvilla spune:

M-au emotionat cuvintele tale, Rufus, iar aseara, te-am citit de vreo 30 de ori(cel putin),deorece am stiut ca pentru a ma simti cel putin fair-play fata de mine, va trebui sa vorbesc cu sotul meu.
Impinsa de vorbele tale, pentru care iti multumesc din suflet, am reusit, aseara, sa ii spun sotului tot ce am simtit vis a vis de de ce v-am povestit.
Raspunsul sau, initial, m-a dezarmat.
Mi-a raspuns, stiam, dupa ce m-a lasat sa vorbesc minute in sir, dar s-a motivat, ca increderea ce mi-o poarta nu i-a stirbit din sentimentele care mi le poarta.
Au fost franturi de discutii in decembrie, cand avand nesiguranta in mine, i-am spus de cateva ori ca vreau sa raman acasa, nu mai vreau intalniri de afaceri si parteneriate, atunci a inceput sa simta ca nu e totul ok cu mine.
Iar, anii de casnicie , ne-au facut sa ne apropiem si sa ne respectam....stiu doar ca acasa am un sot minunat, caruia as vrea sa ii multumesc ca exista si pentru vorbele minunate de aseara( chiar daca nu stie de prezenta acestui site)....dar gluma cu care a incheiat discutia a fost cel mai frumos gest pentru mine, spunandu-mi:...daca am luptat cu moartea si am invins, un barbat cu siguranta nu e un pericol pentru mine, atunci cand te iubesc....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LauraFlo spune:

pentru tine si pentru sotul tau !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zepellina spune:

quote:
Originally posted by acvilla

M-au emotionat cuvintele tale, Rufus, iar aseara, te-am citit de vreo 30 de ori(cel putin),deorece am stiut ca pentru a ma simti cel putin fair-play fata de mine, va trebui sa vorbesc cu sotul meu.
Impinsa de vorbele tale, pentru care iti multumesc din suflet, am reusit, aseara, sa ii spun sotului tot ce am simtit vis a vis de de ce v-am povestit.
Raspunsul sau, initial, m-a dezarmat.
Mi-a raspuns, stiam, dupa ce m-a lasat sa vorbesc minute in sir, dar s-a motivat, ca increderea ce mi-o poarta nu i-a stirbit din sentimentele care mi le poarta.
Au fost franturi de discutii in decembrie, cand avand nesiguranta in mine, i-am spus de cateva ori ca vreau sa raman acasa, nu mai vreau intalniri de afaceri si parteneriate, atunci a inceput sa simta ca nu e totul ok cu mine.
Iar, anii de casnicie , ne-au facut sa ne apropiem si sa ne respectam....stiu doar ca acasa am un sot minunat, caruia as vrea sa ii multumesc ca exista si pentru vorbele minunate de aseara( chiar daca nu stie de prezenta acestui site)....dar gluma cu care a incheiat discutia a fost cel mai frumos gest pentru mine, spunandu-mi:...daca am luptat cu moartea si am invins, un barbat cu siguranta nu e un pericol pentru mine, atunci cand te iubesc....





SUPER!!! FELICITARI!!

zepellina

Mergi la inceput