Copil cu multa imaginatie: incurajat sau nu?

LindaZ spune:

Mey, nici io n-am inteles cum poti sa umbli MEREU cu copilu de gat cand ai de facut mancare, curat, spalat etc... Oricum, si eu citesc ce prind si aplic ce se potriveste .

flaviutza spune:

linda, nici io..mai ales cand copkilul ii de talia lu fi-mea,care la 3 luni avea 7 jumate kile.

eu am zis ca o tineam cat de mult timp in brate, adica de cate ori puteam,da' nu in stilu'...curentului sus amintit . aia e deja extrema. eu ma refeream de pilda la : in loc sa stea in carut privind coviltirul la doua luni, o tineam pe banca in brate si se uita la copii.sau se perinda la copii mai maricei in brate (n-am avut greturi ca ia cine stie ce de la ei)

ALEXIA,2 ANI ,7 LUNI
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

Oani spune:

Si eu cand am putin timp liber mai citesc prin carti despre cum sa imi cresc fetita frumos, dar trebuie sa recunosc, viata nu e ca la carte. Pana la urma tot dupa bunul simt ma ghidez....
Va multumesc mult pentru raspunsuri.
Ioana

filofteia spune:

Dupa parerea mea fetita lui Oani nu doarme singura... pentru ca ea stie ca mami este acolo...pentru ca ea o adoarme...

oani stii cum poti sa-ti dai seama daca este manipulare?... Daca ii este frica sa intre intr-o camera intunecata (cu lumina stinsa) pentru ca ar fi acolo acele animale care si le imagineaza, este clar ca ii este frica...

Si eu dorm cu Adi, dar lui ii este frica si cu mine in spatele lui sa intre sa spunem la ora 19 in una din camerele apartamentului nostru cu lumina stinsa....

Nu il consider anormal pentru ca si eu eram la fel, iar acum nu mai am astfel de probleme... si la el problema este imaginatia extrem de bogata... a avut faze in care vorbea la telefon si organiza expeditii cu cei de la Scooby - Doo...Acum au inceput sa se mai diminueze...
Si eu il culc si apoi pot pleca, mai ales ca am instituit ora 21,30 ca ora de culcare, iar eu nu pot adormi la ora aia...

Totodata, cred ca sunt copii care pot si vor sa doarma singuri de foarte mici... fiecare este altfel, nici macar aici nu se poate institui o regula si este mai bine sa te adaptezi copilului.

Oani spune:

Da,Filofteia, cred ca ai dreptate. Daca stau bine sa ma gandesc, noaptea cand se trezeste nu merge singura la olita ci ma striga si imi spune sa aprind lumina. Ziua se duce singurica fara probleme. Cand suntem plecati la bunici noaptea merge singura la baie la olita ptr ca isi poate aprinde lumina (au pus intrerupatoarele jos, sa ajunga ea). Se poate sa aiba totusi ceva teama de intuneric...
Multumesc, Ioana

filofteia spune:

Nici vorba sa se duca singur la baie, desi are 6 ani si in casa nu este tocmai intuneric...
Daca s-a facut 21,30 (ora de culcare)... ne bagam in pat, sting lumina, nu este adormit si ma duc in alta camera, ma pune sa-i aprind lumina, chiar daca este lumina aprinsa pe hol...
In opinia fetitei tale, ea doarme cu tine... pentru ca pleci dupa ce adoarme...
Dupa parerea mea un copil care doarme singur, este cel care se duce singur la culcare, eventual tu ii spui o poveste, ai plecat si el adoarme singur...
Si eu vizez la noaptea asta, dar din cate vad eu mai este... si noi (eu si sora mea) am dormit cu ai mei pana pe la 10 ani... Si nici una nu avem vreo problema...

mamica dulce spune:

Oani,am citit doar postarea ta si vreau sa-ti raspund repede ca e tarziu.
Parerea mea e ca nu e nici o problema cu copila ta.Nu trebuie sa-i descurajezi imaginatia,ci doar sa o indrumi,sa o scapi de "fricile" care ii trec prin cap.Sau poate e si smechera-ca sa te faca sa dormi cu ea ,i-a venit ideea cu lupul sub pat.Si altele asemenea.

Stii de ce iti spun asta?
Pentru ca fi-meu e exact pe dos.
El nu vorbeste foarte bine/mult si nici interes prea mare nu are.Referitor la asta am scris multe subiecte,am fost prin multi doctori si inca mai avem de mers la logoped cred ca mult si bine.

Ceea ce face fetita ta la 2 ani si 11 luni se numeste joc de rol si e foarte bine,semn ca se dezvolta normal,ba e chiar precoce.E o etapa normala.Apoi se trece la jocuri cu reguli,de la simple la complicate.
Fi-meu a fost atras de la inceput de chestii exacte,logice-de la calculator(si la 2 ani jumate era de speriat ce era in stare sa faca),jocuri cu reguli,chestii tehnice.Era (si este) foarte dezvoltat in sensul asta,dar la vorbit si fantezii de genul asta-catastrofa.
Acum are 4 ani si la logoped e pus sa faca jocuri de rol(cu bucataria...exact ce face fetita ta,sa se prefaca ca intr-o cana goala e suc sau cafea,de-a animalele etc-adica recupereaza o etapa pe care el a sarit-o-si foarte probabil de asta nu comunica bine.Sau si de asta.

Deci,eu zic sa fii fericita ca ai asa o fetita,mie personal mi se scurg ochii si sufletul dupa copiii care nu mai tac si le bubuie mintea de traznai-pe care le si exprima colorat,ca altfel am si eu parte acasa

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

simali spune:

Si baiatul meu e genul care se joaca foarte mult cu personaje imaginare. Tinde sa-si "construiasca" lumi proprii in care vorbeste si povesteste. Uneori e capitan de vas pe fotoliul din sugragerie, alte ori are un "cuib" cu animalele de plus intr-o cutie de televizor, etc. Problemele apar atunci cand trebuie sa faca activitati "cu toata lumea". La gradinita, cand toti copiii lucreaza cu plastilina tema "omul de zapada" nu e prea OK ca el sa fie incurajat sa faca un ou de dinozaur. La lectia de innot, cand toata lumea face niste miscari cu ochii la instructoare, nu e foarte in regula ca Vladut sa se joace singur intr-un colt al bazinului de-a animalul marin...

Piatra de incercare cu un copil creativ este sa-l faci sa fie si putin conformist si disciplinat. Numai astfel poate deprinde cunostintele necesare exercitarii unei profesii de orice fel (creativa sau nu). Si e foarte greu, pentru ca trebuie sa fi putin coercitiva fara sa-i distrugi personalitatea. Eu ma folosesc in special de sensibilitatea lui si de dorinta de a "fi baiat cuminte". Avem discutii multe, cu exemple si pilde, cu povesti, proverbe si poezii de cate ori o ia mai serios pe aratura.

Cat despre dormitul copilului cu parintii eu sunt de parere ca de fapt singurul traumatizat serios este cuplul. Sotul "izgonit" pe canapea nu cred ca este foarte fericit. Din ceea ce am citit eu, copilul stie undeva, in adancul sufletului ca prin prezenta sa in patul mamei o desparte pe aceasta de tata. Iar daca parintii au certuri sau divorteaza poate crede ca toate acestea sunt din vina lui, pentru ca i-a despartit. In realitate copilul care doarme cu unul dintre parinti pierde respectul pentru notiunea de cuplu. Cred ca dormitorul parintilor ar trebui sa fie un spatiu numai al lor, un loc in care ei sa-si poata arata afectiunea nestingheriti de nimeni. Asa cum si patul din camera copilului ar trebui sa reprezinte pentru copil nava cosmica pentru zborul spre vise.
Si copilul nostru vine la noi in pat in weekend dimineata si ne culcusim toti trei si radem si ne batem cu perne. Sau vine daca a avut un vis urat si doarme cu noi pana dimineata. Sau este adus in patul nostru daca este bolnav si ar trebui supravegheat peste noapte. Sau se piteste printre perne cu ursuletii in timpul zilei. Dar el stie foarte bine ca acestea sunt exceptii si patul lui e patul lui iar patul nostru e patul nostru.

alice simon

Porumbita spune:

quote:

---

Originally posted by simali



Cat despre dormitul copilului cu parintii eu sunt de parere ca de fapt singurul traumatizat serios este cuplul. Sotul "izgonit" pe canapea nu cred ca este foarte fericit. Din ceea ce am citit eu, copilul stie undeva, in adancul sufletului ca prin prezenta sa in patul mamei o desparte pe aceasta de tata. Iar daca parintii au certuri sau divorteaza poate crede ca toate acestea sunt din vina lui, pentru ca i-a despartit. In realitate copilul care doarme cu unul dintre parinti pierde respectul pentru notiunea de cuplu. Cred ca dormitorul parintilor ar trebui sa fie un spatiu numai al lor, un loc in care ei sa-si poata arata afectiunea nestingheriti de nimeni. Asa cum si patul din camera copilului ar trebui sa reprezinte pentru copil nava cosmica pentru zborul spre vise.
Si copilul nostru vine la noi in pat in weekend dimineata si ne culcusim toti trei si radem si ne batem cu perne. Sau vine daca a avut un vis urat si doarme cu noi pana dimineata. Sau este adus in patul nostru daca este bolnav si ar trebui supravegheat peste noapte. Sau se piteste printre perne cu ursuletii in timpul zilei. Dar el stie foarte bine ca acestea sunt exceptii si patul lui e patul lui iar patul nostru e patul nostru.

alice simon

---

patou spune:

ca sa o citez pe maria montessori - personajele imaginare fac parte din categoria deviatilor, dar din fericire printre cele mai usor de vindecat.( schimband mediul)

"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"