Copil cu multa imaginatie: incurajat sau nu?

Buna!
Am o fetita de 2 ani si 11 luni, care merge de 3 luni la gadinita. La 1 an si jumatate vorbea bine, e receptiva la tot si foarte dornica de cunoastere. Am observat ca de vreo 2 luni au "intrat" in viata ei cateva personaje imaginare. Tot timpul vrea "sa ne pitim ca vine lupul, ursul...foca". Se joaca foarte mult inchipuit: ne ofera portocale, ne da sa mancam nuci, totul mimat, bine-nteles. Nu mi s-a parut nimic in neregula cu asta, am pus-o pe seama imaginatiei ei bogate. Problema este ca acum, seara, imi spune ca nu vrea sa doarma singura pentru ca ii e frica de lup, sau de urs... Nu stiu cum sa procedez: sa nu o mai incurajez cu lumea ei imaginara sau sa continui sa ii intru in joc, explicandu-i in acelasi timp ca totul este doar o inchipuire?
Oare "frica" acesta este doar un pretext ca sa dorm cu ea, sau chiar simte teama pentru animalele ei imaginare?
Ioana

Principesa spune:

Personajele imaginare sunt fie parti ale copilului, fie ale adultilor din jurul copilului personificate in acest fel.
Eu consider ca explorand aceasta lume imaginara poti intelege multe dintre dorintele copilului si modul in care copilul se percepe pe sine si pe ceilalti.
Sugestia mea este sa nu cedezi deci la presiunea de a dormi cu ea, incepand in schimb sa intelegi ce se intampla cu ea si ce nevoi are.

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

Oani spune:

Principesa, multumesc mult pentru raspuns. Trebuie sa recunosc ca este foarte atasata de mine, iar de cand am revenit la servici imi simte foarte mult lipsa. Voi incerca sa imi petrec cat mai mult timp cu ea si sa intru in lumea ei.
Ioana

Messa spune:

Chiar simte, cred eu - cand eram mica in lumea mea imaginara existau doua personaje - vulpea cea buna si vulpea cea rea... mai erau sarpele de sub pat, piticul de la masa, ingerul de pe umar... mi-a fost teribil de frica de intuneric cand eram mica, desi nu am avut niciodata vreo trauma legata de intuneric - pur si simplu imaginatia mea de copil o lua razna si era nasol pentru ca mama nu parea sa inteleaga asta. In fine, pana la urma am crescut si am o meserie intr-un domeniu care cere multa creativitate (sunt grafician) - in locul tau, as incuraja imaginatia "frumoasa" si as reprima cu mici dovezi logice imaginatia "urata", intelegand copilul si ajutandu-l sa-si depaseasca temerile. Succes!

Principesa spune:

Oani !

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

mihaela_80 spune:

principesa, de ce crezi tu ca e mai bine sa nu cedeze la presiunea de a dormi cu ea? e asa de micutza fetitza inca, si e asa de ´bine sa dormi cu mami.. ii face rau pe termen lung,crezi?

Principesa spune:

Mihaela, fiecare etapa de varsta vine cu dificultatile ei. In acele momente exista riscul de a regresa la etape anterioare. Pentru a preveni regresia si pentru a sustine o dezvoltare sanatoasa, parintele trebuie sa ofere suport emotional si informational adecvat varstei si sa incurajeze copilul sa isi dezvolte resursele de a face fata provocarilor.
Daca Oani ar ceda, fetita ar putea intelege ca:
- are de ce sa ii fie frica de intuneric
- ea nu se poate descurca si deci va dezvolta o slaba imagine de sine
- mama cedeaza la manipulare

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

flaviutza spune:

asta pt ca Oani nu doarme de regula cu fetita nu? ca eu am dormit cu mami pana la liceu,cand am cerut camera separata. si nu cred ca am probleme.si fi-mea de aproape 3 ani doarme din prima zi cu mami, dar nu refuza nici pe tati, bunici etc! de fapt ea doarme cu cine o culca .e o problema asta?

ALEXIA,2 ANI ,7 LUNI
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

flaviutza spune:

OANI SCRIE "Se joaca foarte mult inchipuit: ne ofera portocale, ne da sa mancam nuci, totul mimat, bine-nteles"

asta e jocul de a pretinde. e o etapa normala la varsta asta.chiar ar fi anormal sa nu joace joc de rol "pretend play " in engleza.

pana aici,trece prin fazele:

-joc de manipulare(loveste obiectele,le gusta,etc)
-asociaza obiectul cu functia,prima etapa a jocului simbolic(mesteca cu lingurita de jucarie in oala etc: obiectul asociat cu functia lui reala)
-obiectul asociat cu alta functie(calareste o matura si zice ca-i cal) asta e ultima faza, aia la care a ajuns pustoaica ta(si a mea de cateva zile) adik m-am trezit cu ea ca ia o banana si vorbeste la telefon cu tati

ALEXIA,2 ANI ,7 LUNI
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

Principesa spune:

Flaviutza, psihicul omului este foarte complex si influentat de nenumarate variabile. Deci daca tu spui ca nu ai probleme si copilul tau la fel, te creditez neconditionat.

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

miau-miau spune:

ce usor se pun verdincte aici, regreseaza copilul de 2 ani daca doarme mama cu el si se traumatizeaza pe viata. De ce sa nu gindim ca se traumatizeaza ca simte nevoia sa o aibe pe mami linga ea si mami nu-i face aceasta favoare. Deci mami nu vine cind are nevoie de ea asa ca isi pierde increderea ca mami e acolo la nevoie.
Psihicul e foarte complex si pshihologia e o stiinta inexacta.
Cum ai fi putut sa o creditezi pe Flaviuta conditionat? O puneai sa dea o proba ca sa dovedeasca ca nu are probleme nici ea, nici copilul ei, desi au dormit cu mamele lor???
Chiar din faptul ca doarme cu mama ajunge copilul sa aibe o imagine proasta despre sine, sa fie terorizat pe viata de intuneric si va incepe sa-si manipuleze mama?
Duuuuh....