durerea unei pierderi de sarcina (13)
Raspunsuri - Pagina 24
Michelle81 spune:
Andreea16-imi pare rau ca nu esti gravi luna aceasta,lasa ca va fii luna viitoare sigur!
Michelle81 spune:
Cristina_Ana-vad ca deja ai 10 saptamani,ce repede trece timpul.Mai e putin si iti vei simti bebicul miscand,ce frumos...Aveti grija de voi si sarcina usoara in continuare!
Michelle81 spune:
Vivela-te asteptam sa ne spui cum a fost la doctor,sper ca numai si numai de bine!
Michelle81 spune:
Blueeyes-tu cand ai programare la doctor.Scuza-ma cred ca mi-ai mai spus dar memoria asta...Sper ac nu te superi ca te intreb din nou!
mariana_1976 spune:
LAURA_IOANA La multi ani, sanatate, bucurii si implinirea dorintelor!
NANA felicitari pentru ||.
Sa dea Dumnezeu sa ai o sarcina si un bebe asa cum ti le doresti!! Hai spune-ne si noua cum se procedeaza in Islanda la vizitele prenatale.Sper ca e mai bine decit in celelalte tari nordice?
MARI ce vesti super aduci tu mereu!!!
Sa fie sanatoase,sa creasca toate cele 3 printese si sa va aduuca mereu bucurii!
Mirela eu la prima sarcina nu am stiut si nu am simtit ca sunt gravi vreo...9 saptamini
,fiindca doctorul de la particular(suedez) ma vazuse la eco si imi spusese ca am lipsa de progesteron, fara sa-mi faca nici o analiza.Asa ca eu cuminte am luat pastilele cu progesteron si cind le-am terminat nici urma de ciclu.Ma speriasem ca cine stie ce dereglare oi avea.Deci, nu te speria ca nu ai simptome!
Chantal suedezii mi-au facut ecografie la 27 de saptamini si au apreciat ca incizia uterina nu se va rupe la nastere.Dupa ei se prezinta f. bine, dar...cica nimeni nu poate prezice nimic pina nu intru in travaliu.Ma gindeam totusi ca la 27 de sapt. bebe e inca mic si la vreo 36-37 s-o vedea mai bine daca incizia rezista sau nu...Ei insa nu mi-au facut trimitere si acum oi vedea ce "surprize" o sa le fac.
Flavia tu chiar ai dar de prezicatoare! Deja ai 17? saptamini???Nu-mi vine sa cred cum a trecut timpul!! Ce super este ca il simti pe bebe atit de activ!
Della din pacate noi am fost intr-o situatie asemanatoare: aveam deja 2 copilasi, ramasesem gravi cu al treilea si...am pierdut sarcina.Dupa aceea nu am mai avut curaj sa incerc vreo 6 luni, apoi nu am ramas din prima si ma gindeam ca nu voi mai avea bebe niciodata...Ma 
sa ti se implineasca dorinta!
Lia_b nu este prea devreme sa ramai dupa pierderea de sarcina.Acum mai depinde si de motivele pierderii care trebuie tratate/eliminate sa nu se mai repete situatia.Poate iti dau un pic de curaj si-ti spun ca la acest subiect suntem 2 fete care am ramas gravi la 3, respectiv 4 luni de la cezariana?
cristina_ana spune:
Mari, felicitari pentru fetitzeeeee!!!!!!!!!!
Ce bucurie imensa!!! Esti o mamica foarte norocoasa!
Lia, nu este deloc prea devreme. Iti doresc sa ai o sarcina fara probleme si un bebe minunat!
Flavia, merci mult de tot! Sigur am sa pun in practica exercitiile de respiratie. Oricum, eu cred foarte tare ca psihicul joaca un rol foarte important in atacurile astea de panica si daca constientizez problema, o pot stapani mult mai usor.
Michelle, daca iti doresti atit de tare un copilas, nu lasa frica sa-ti controleze viata. De ce sa nu mai incerci? Oricum viata ta nu este si nu o sa mai fie la fel ca inainte mult timp de acum incolo. In momentul acesta nu esti fericita si singura modalita sa te vindeci este o noua sarcina. Crezi ca in cazul unui alt esec (doamne-fereste!) vei putea suferi mai mult decit acum? Eu sunt sigura ca nu. De ce sa nu incerci sa fii fericita? Gandeste-te ca in loc sa-ti petreci urmatorii 2-3 ani plangand zilnic si suferind atit de mult, poti sa realizezi o minune in viata ta. Poate chiar peste un an o sa vorbesti cu noi de scutece, colici si alte asemenea "minunatii". Dar asa cum ti-am mai zis, este un pic prea devreme. Mai acorda-ti citeva luni, si apoi infrunta-ti destinul. Ai sa reusesti, sunt sigura de asta!
Cristina, 10+
POZE
blueeyes2003 spune:
Mari ce bucurie,o sa ai 3 fetite! Doamne ce mult ma bucur pentru tine!!! Super pozele!
Sa fiti sanatoase toate 4!Ce frumos!!!Si eu imi doresc o fetita!
Michelle draga mea,cum sa ma supar ca m-ai intrebat,eu am sa merg joi la dr.
Flavia asa este,trebuie sa credem ca totul va fi bine ca n-avem incotro!Sigur vom reusi!
Gabi cum a fost la dr? Te asteptam cu vesti bune!
Va pe toate!
Mirela
5+Our little Miracle!
blueeyes2003 spune:
Mariana multumesc mult,intotdeauna reusesti prin ceeea ce spui sa ma faci sa ma simt mai bine!Nu mai m-am gandit asa de mult la simptome in ultimul timp,ma gandesc ca este totul bine si gata.Si la prima sarcina a fost bine din punctul acesta de vedere.Atunci am mers prima data la dr. la 2 luni.Sper ca joi cand merg sa se vada ceva!
Mirela
5+Our little Miracle!
Lia_B spune:
Ops! scuze Cristiana_ana ca ti-am gresit numele!
felicitari Mirela!
Felicitari Nana!
Ma bucur ca vom fi colegute de septembrie!
am o rugaminte pot fi trecuta si eu pe listuta
35s, 28.07.2006, membrane rupte prematur, dezinteres medici, dar acum 5+
Lia,5+
Michelle81 spune:
Cristina_ana-ceea ce ni s-a intamplat a fost mult prea mult pentru mine si sot.acum doi ani in decembrie cand am pierdut sarcina a fost un soc pt noi(nici nu stiam ce inseamna avort spontan pana nu mi s-a intamplat daca ma crezi...)nu ne asteptam la asa ceva,in familia mea nici o ruda de gen feminin nu a a avut vreo problema cu sarcina,deci nu ne-a trecut prin cap ca s-ar putea intampla ceva cu sarcina asa ca ne-am facut planuri pt urmatoarele 8 luni iar apoi a venit lovitura,fara simptome fara sa fac ceva efort,fara nici un semn,ci pur si simplu am facut un dus si cateva minute m-ai tarziu am simtit cum ma iau caldurile si m-am dus la baie si nu mia- venit sa cred cand am vazut o pata mica de sange;l-am sunat pe sot tremurand nici nu stiu ce i-am spus cred ca doar sa vina urgent acasa si a venit si mia- spus sa nu ma sperii ca poate nu e nimik dar apoi am inceput sa sangerez din ce in ce mai tare si ne-am dus la ginecologul meu care m-a primit imediat si care mia- confirmat ceea ce banuiam si anume avort spontan.Am urlat daca ma crezi,am tremurat si nu mia- venit sa cred.Acum la a doua sarcina dupa ce am trecut de primele doua luni mi s-a luat piatra de pe inima,m-am gandit ca va fii totul bine,ma gamdeam gata risc de vaort spontan nu mai este deci indraznesc sa ma bucur.Apoi i-am vazut prima data inimioara cum bate si va spun ca nu am fost atat de fericita in intreaga mea viata,simteam ca aceasta bucurie este mult prea mare,nu-mi vemea sa cred ca acea inimioara bate in burtica mea.Apoi din nou a venit socul care ne-a pus la pamant si pe mine si pe sot.Deci draga mea cum sa mai am puterea sa incerc dupa doua pierderi,dupa doua astfel de socuri?Nu mai pot si nu stiu dar simt ca nu voi putea vreodata si de asta mi teama cel mai mult!niciodata nu v-oi intelege unde am gresit atat de mi s-a intamplat asa ceva!de ce nu ajung sa-mi tin copilasul sanatos in brate?in fiecare zi am imagini cu fetita noastra in minte si numai la ea ma gandesc cand era de frumoasa si de scumpa.stiu ve-ti spune cum poate arata un copilas la 24 saptamani mai ales un copilas cu hidrocefalie,dar av spun sincer ca arata perfect normal si foarte frumoasa.De aceea ma mustra constiinta ca ma gandesc ca poate era sanatosa...Stiu ca aceste ganduri nu o mai aduc inapoi nici pe Katharina nici pe primul meu copilas dar ma doare sufletul de dorul lor....pentru ca amansoi copilasii ni i-am iubit cu tot sufletul...