Un copil sau doi?

acina spune:

Imi doresc doi copii. Unul il,am ramane sa-l fac pe al doilea.

Anca si Andrei(13.02.2006)

Pozele Noastre
Buburuzul Mic
Povestea Nasterii

Idaira spune:

Si eu imi doresc doi copii...

brazuca25 spune:

Momentan sunt insarcinata cu primul copil pe care ni l-am dorit f mult, desi inca nu avem casa noastra si stam la socri. Nu stiu daca as mai face un copil pana nu as avea o situatie materiala mai buna, sa le pot oferi ambilor tot ce isi doresc.
Daca nu ar exista problema banilor, cu siguranta mi-as dori 2-3 copii.Dar momentan multumesc lui Dumnezeu si pt bb din burtik

silvana.ady spune:

Eu personal cred ca cea mai de pret mostenire pe care i-o poti oferi copilului tau nu este "o casa" (vezi situatie materiala buna), ci un alt suflet cu care sa-si imparta tristetile si supararile (din pacate inevitabile in viata). Nu degeaba se spune ca "Singele apa nu se face". Bucurii, va gasi intotdeauna cu cine sa le imparta. Sprijin pentru greutatile pe care le va avea in viata va gasi intotdeauna la familie.

Deci, sint pentru doi (sau chiar mai multi) copii. Cit despre temerile tale despre impartirea dragostei... Nu trebuie sa o imparti. Iti va "creste" inca o dragoste, la fel de mare ca si prima, pe care o vei putea darui celui de al doilea ('nspe-lea copil). De asta pot sa te asigur din proprie experienta.

mariana_1976 spune:

Sunt de acord cu Simina ca depinde de tara in care traiesti.In tarile nordice majoritatea familiilor au mai mult de 2 copii si acolo nu se pune problema de meditatii, bone, platit facultati,etc.

Sotul meu a crescut intr-o familie cu 5 copii si ambii parinti au lucrat mereu, avind firma proprie.De la cumnatele mele suedeze am invatat multe, unele lucruri chiar in contradictie cu parerile pe care le aveam formate din Romania.

De exemplu, in Suedia se considera ca este gresit sa ii oferim gratis copilului tot ce isi doreste si vede la altii, ci este preferabil sa-l invatam sa faca alegerile potrivite si sa-l sprijinim sa se realizeze in viata prin merite proprii, prin capacitatile si munca proprie, nu pe banii parintilor.

Toti studentii pe care ii cunosc aici au serviciu in vacanta de vara, statul ii ajuta sa isi gaseasca aceste locuri,taxele la universitati sunt simbolice si oricine isi permite, primesc imprumuturi de la stat pentru a-si plati singuri studiile si acest lucru ii ajuta sa nu mai fie dependenti de parinti care bineinteles ca si ei isi ajuta copiii.

Astfel, chiar un fiu de muncitor in fabrica isi permite sa studieze la o universitate daca este capabil sa faca fata din punct de vedere intelectual.De ce numai copii care au parinti cu bani sa aiba sanse mai mari in viata?Suna poate prea ciudat si dur?

Va mai amintiti de societatea in care se vehicula egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor? Atunci mi se parea ca era doar propaganda si utopie, dar uite ca in Suedia au reusit sa puna in practica si ... a mers!

Acum sa nu ma intelegeti gresit: nu doresc sa spun ca educatia copiilor este doar responsabilitatea statului, dar copii suedezi au dovedit ca prefera ei insisi sa isi cistige independenta materiala si sa demonstreze ca stiu sa isi asume responsabilitati.

Noi vom avea in curind 4 copii (nu din motive religioase) si nu suntem inconstienti daca il mai dorim si pe al-5-lea.Consideram ca putem face fatza, si asta nu numai din punct de vedere financiar.Amindoi avem serviciu,scoala in primii 9 ani este gratuita in Suedia (manuale, materiale educative), hobbiurile nu costa mult deloc,gradinita ofera conditii foarte bune la preturi foarte convenabile,sistemul medical este gratuit pt. toti cei sub 16 ani,nu avem nevoie sa facem compromisuri sa le cumparam ce au nevoie,mergem si in strainatate in vacante cu ei,ne facem timp liber pentru familia noastra si in viitor suntem siguri ca ei vor intelege ca o familie mai mare poate oferi un exemplu bun.

Mariana 32+
mama de Monica, Matei si Markus

danat spune:

quote:

---

Originally posted by mariana_1976

Sunt de acord cu Simina ca depinde de tara in care traiesti.In tarile nordice majoritatea familiilor au mai mult de 2 copii si acolo nu se pune problema de meditatii, bone, platit facultati,etc.

Sotul meu a crescut intr-o familie cu 5 copii si ambii parinti au lucrat mereu, avind firma proprie.De la cumnatele mele suedeze am invatat multe, unele lucruri chiar in contradictie cu parerile pe care le aveam formate din Romania.

De exemplu, in Suedia se considera ca este gresit sa ii oferim gratis copilului tot ce isi doreste si vede la altii, ci este preferabil sa-l invatam sa faca alegerile potrivite si sa-l sprijinim sa se realizeze in viata prin merite proprii, prin capacitatile si munca proprie, nu pe banii parintilor.

Toti studentii pe care ii cunosc aici au serviciu in vacanta de vara, statul ii ajuta sa isi gaseasca aceste locuri,taxele la universitati sunt simbolice si oricine isi permite, primesc imprumuturi de la stat pentru a-si plati singuri studiile si acest lucru ii ajuta sa nu mai fie dependenti de parinti care bineinteles ca si ei isi ajuta copiii.

Astfel, chiar un fiu de muncitor in fabrica isi permite sa studieze la o universitate daca este capabil sa faca fata din punct de vedere intelectual.De ce numai copii care au parinti cu bani sa aiba sanse mai mari in viata?Suna poate prea ciudat si dur?

Va mai amintiti de societatea in care se vehicula egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor? Atunci mi se parea ca era doar propaganda si utopie, dar uite ca in Suedia au reusit sa puna in practica si ... a mers!

Acum sa nu ma intelegeti gresit: nu doresc sa spun ca educatia copiilor este doar responsabilitatea statului, dar copii suedezi au dovedit ca prefera ei insisi sa isi cistige independenta materiala si sa demonstreze ca stiu sa isi asume responsabilitati.

Noi vom avea in curind 4 copii (nu din motive religioase) si nu suntem inconstienti daca il mai dorim si pe al-5-lea.Consideram ca putem face fatza, si asta nu numai din punct de vedere financiar.Amindoi avem serviciu,scoala in primii 9 ani este gratuita in Suedia (manuale, materiale educative), hobbiurile nu costa mult deloc,gradinita ofera conditii foarte bune la preturi foarte convenabile,sistemul medical este gratuit pt. toti cei sub 16 ani,nu avem nevoie sa facem compromisuri sa le cumparam ce au nevoie,mergem si in strainatate in vacante cu ei,ne facem timp liber pentru familia noastra si in viitor suntem siguri ca ei vor intelege ca o familie mai mare poate oferi un exemplu bun.

Mariana 32+
mama de Monica, Matei si Markus

---

Ei da, despre asta vorbeam si eu...depinde de sistem...aici numai la gandul de a ajunge cu copiii la dr si ti se ridica parul in cap Doamne fereste! Asa si eu as face 3 nu 2! Daca ti-e totul "la indemina" cum se zice. Bravo Suedia



"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Dana mama lu'Radu Stefan (Fecioras de 2003)

Radu mamii (intre 0-2 ani) si Raduc de la 2 anisori :-)

Samurai-lady spune:

Eu sunt pentru doi.
Sunt singura la parinti si am tinut sa-i fac baiatului nostru un fratior sau o surioara.Plus ca aici cam majoritatea familiilor au 2 plozi.
Cu 3 e mai greu financiar.Noi ne oprim la doi copilashi,numai sanatoshi sa fim sa putem sa-i crestem.

Samurai-lady 10 weeks si bb Ken 4 ani

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Samurai-lady" target="_blank">Pagina personala DC

Web-poze Kenutz

www.desprecopii.com/info.asp?id=486" target="_blank">Cum a venit pe lume Samurash bebe

AlinaCan spune:

Si eu as fi ptr 3 copiii daca as avea pe cineva de ajutor demn(ma refer la un parinte destoinic- al meu sau al sotului-) dar pe cont propriu fiind mi se pare f greu acum ca avem un copil de 1an. In primele 7-8 luni ma bucuram cand aveam privilegiul sa fac un dus rapid(max 5 min!!!), iar prima baie de 10 mins abea dupa 9-10 luni am reusit. In rest nu m-am putut misca din casa decat arareori si atunci max 1h, asta pt ca alaptam(si inca mai alaptez) si nu puteam sa las lapte de rezerva pt bebe. De dormit mai mult de 3 ore continuu nu mai dorm de 1 an si 3 luni, si am inteles ca mai am ceva ani de asteptat sa dorm o noapte 5-6 ore continuu. De mers la coafor am reusit o singura data intr-un an de zile si atunci cu ocazia botezului, si lista ar putea continua inca....deci concluzia e ca un copil necesita multe sacrificii si fustrari si ma refer la lucruri de baza, nu mofturi de gen: nu mai pot merge la sala de fitness, sau nu am mai vazut un film de cand s-a nascut, etc.
Aici in Canada, cu exceptia prov. Quebec unde lucrurile seamana mai mult cu Europa, stilul e cel american si costurile pt gradinita, bone, etc este f mare, deja cand ai doi copii nu mai iti renteaza sa mergi la lucru si sa platesti pt ei bona sau gradi caci iesi aproape la 0 sau chiar in pierdere cu banii plus ca iti creste si altcineva copii. Nu stiu cum e in SUA, eu am auzit ca e mai rau decat in Canada, insa totusi cineva a precizat la subiectul acesta ca e f usor, poate vine cu lamuriri si amanunte.
Nu stiu care sistem e mai bun, cel din Europa (exp dat de Suedia) sau cel din America, ambele cred ca au parti bune si rele, adc in Suedia sistemul social e mai puternic (gradinite ieftine scoli gratuite, etc) dar pt asta cei care muncesc platesc taxe mari, in schimb in America e mai salbatic totul dar asta se oglindeste si in taxele pe salar mult mai mici ca in Europa.
Deci oricum nu stiu daca neaparat partea materiala ne determina sa ne mai gandim daca mai facem un copil sau nu, cat celelalte greutati care intervin si care de multe ori pot periclita relatia dintre parinti.
Revenind la subiectul cu e f bine sa fie frati/surori ca se ajuta si nu sunt singuri pe lume... iarasi cred ca e o chestie relativa, eu pe unde ma uit in jur nu prea vad relatii pozitive intre frati si dau 2 exp al meu si al sotului: La mine mama a murit pe cand eu aveam 14 ani si sora mea avea 20, dar pe sora-mea nu a interesat-o persoana mea sau de tatal nostru deloc, a fost (si este inca) de un egoism aparte, si-a vazut doar de viata ei, baieti, totul i se cuvenea numai ei, a facut copil rapid dupa moartea mamei si fiind in facultate pe vremea lui Ceau, l-a lasat de la 3 luni la sat la strabunica copilului, iar acum ca e mare si cam obraznic zice ca aia e de vina ca l=a crescut asa, iar ea care mergea odata la 4 luni sa-l vada nu are nici o vina, etc. Norocul meu a fost ca am primit un fond bun de la mama, din educatia pe care ea a apucat sa mi-o dea si din faptul ca tata nu se recasatorise/nu adusese pe nimeni in casa noastra si asa am razbatut pe lumea asta, greu greu de tot. La sotul, din 3 copii, el fiind mijlociul, cu fratele mai mare nu s-a inteles si nu a mai vorbit de ani de zile( si nu doar sotul, ci intreaga lui familie, caci tipul e un soi cam dificil de om), iar cu sora lui mai mica cu 7 ani vorbeste si se intelege dar pana acum la 35 ani nu a avut nici un ajutor, din contra tot cerea bani ca ea nu are, nelucrand deloc pana la frumoasa varsta de 28 ani! :)
Deci parerea mea e ca depinde mult de temperamentul, firea cu care se nasc copii frati/surori fiind, lucru la care parintii nu prea au cum sa contribuie, doar o mica parte va fi influentata de educatia parinteasca.

AlinaCan spune:

Si inca ceva... la intrebarea daca parintii cu mai multi copii ii iubesc pe toti in mod egal as putea spune ca nu chiar, fara sa vrea, probabil independent de ei, fac diferente.
Ceea ce nu inteleg e de ce diferentele pozitive merg in majoritatea cazurilor spre copii care sunt mai rai, mai neastamparati, creeaza probleme iar cei care sunt cuminti "stau pe tusa" si primesc doar cuvinte de lauda ? La voi cum e?

Ira spune:

Aici in Quebec gradinitele si scolile sunt ieftine, alocatiile mari, viata ieftina. E o adevarata afacere sa faci copii, deja de la 3 copii in sus poti sta linistit acasa si sa traiesti din banii lor de alocatie si din ajutor social...

Opinia mea nu s-a bazat deloc pe latura financiara cand am specificat ca pt. noi mai mult de 1 copil e prea mult. Eu nu cred in institutionalizarea copiilor, etapa de socializare vine dupa 3 ani si noi nu suntem astfel construiti incat sa stam acasa cu copiii, nici eu nici sotul meu. Vrem sa iesim din casa, sa socializam, sa creem, sa colaboram, sa muncim din rasputeri. Iar cand faci un copil nu poti sa-l trantesti la gradi/scoala si sa-l vezi doar 2 ore seara inainte sa-l culci. Copilul cere f multa atentie si dedicatie din partea parintilor, nu a bunicilor, bonelor, educatoarelor....iar noi ne-am epuizat toate fortele cu primul. S-o iau de la cap cu un al 2-lea mi s-ar parea inuman de greu.

Recunosc ca am adoptat aceasta pozitie din egoism. Decat sa avem 2 copii si sa fim stresati la maxim, mai bine unul ...cu parintii fericiti.