Rog sfaturi despre cum sa fie cearta cu sotul ...
Rog sfaturi despre cum sa fie cearta cu sotul ... | Autor: sirimie
Eu constat ca am nevoie de sfaturi despre cum sa ma cert constructiv cu sotul meu 
Istorie: am avut perioade foarte incordate dupa ce a venit bb. (am inceput sa scriu aici si motivele pe care le cred eu dar sint multe si poate nici nu am dreptate). Si acuma de cite ori se intimpla sa ne certam imi sare rau mustarul si ies la suprafata toate neintelegerile istorice. Poate si pentru ca mi se pare ca nu mai am nici un fel de influenta asupra lui si pentru ca dezaprob serios cum gindeste (adica mai bine zis cum nu gindeste, dar asta e o chestiune de nuanta).
Si am nevoie de sfaturi cum sa fac sa nu mai fie asa grava orice cearta, sau cum sa fac sa nu mai fie certuri... As avea nevoie de un fel de terapie "gindeste pozitiv, se intimpla la toata lumea", sau "incearca sa eviti orice cearta" sau "nu ii mai reprosa nimic ca sa nu va mai certati" sau nu stiu. Tocmai ne-am certat aseara si recunosc sa sint intoarsa rau pe dos acuma. Mai ales pentru ca atunci cind ne certam eu imi pierd serios firea 
Va dorim sa cresteti mari si frumosi! 
Simona & Vladut (27 februarie 2005)
Poze la http://pg.photos.yahoo.com/ph/seirimie/my_photos
Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.point.ro/
Despre Andrei
Raspunsuri
rilbuc1 spune:
Incearca sa inlocuiesti cuvintele "vreau sa..." cu "mi-ar placea la nebunie daca...". Poate nu ar da rezultate imediate dar pe termen mediu cred ca da. Zic si eu...
"Exista femei carora nu le place sa faca sa sufere mai multi barbati in acelasi timp, asa ca prefera sa se dedice unuia singur : acestea sunt femeile fidele."
Alfred Capus
http://community.webshots.com/user/rilbuc
J G spune:
Am vazut fenomenul asta la alte cupluri prietene si inclusiv la mine. Problema e ca ai acumulat frustrari in timp, unele lucruri te-au deranjat si au ramas nerezolvate (nici nu ti s-a dat tie dreptate, nici nu ai reusit sa ajungi al concluzia ca el are dreptate) si ti-o spun pe-aia dreapta ca pana nu rezolvi problemele din urma - ori sa ti le rezolvi in capul tau, ori sa ti se dea dreptate - nu o sa te opresti. Si asa e si normal, cred.
Cat despre felul cum gandeste/ nu gandeste asta e alta problema. Evident gandeste diferit ca e alta persoana, important este sa nu te afecteze asta. Iar adac te afecteaza ii spui frumos ca te deranjeaza si ca tu vrei asa si nu altfel.
Sincer mersul asta pe sticla si modificarile de exprimare ca sa nu ranesti mandria stimabilului o sa iti adanceasca problemele. Garantat! Sfaturile astea sunt legende inventate de barbati si calmeaza spritele temporar, ingreunand situatia.
J si Carla-saurus Rex (05.02.2006)
ileanna spune:
Cearta ca cearta ...
Problema cu pierdutul controlului e aiurea rau de tot si face mai rau decat cearta in sine. Am si eu problema asta si inca nu i-am gasit nici o solutie ... E una din chestiile care ma nemultumeste fundamental la mine si nu reusesc sa o schimb.
Am incercat de zeci de ori (mi-am propus) sa-mi aduc aminte cu 1 sec inainte sa explodez ... cum vreau sa ma comport de fapt. Sa transmit exact acelasi mesaj / dorintze / nemultumiri dar ... NU ASHA. Nu reusesc deloc. Tot timpul imi dau seama imediat dupa ce ma calmez. Si sigur ca ma simt oribil si imi dau seama ca nu pot sa repar prin vesnicele scuze "stii ca imi ies din fire urat" ...
Never say NEVER.
tzitziri spune:
Pai...si mie imi sare tandara la cearta, mai ales cand sunt ferm convinsa ca am dreptate si mi se pare 'flagrant' faptul ca sunt dezaprobata, dar eu cred ca un mod constructiv de a aplana o cearta este ca dupa ce aceasta are loc sa te 'strecori' pe langa el si sa ii spui "stii, eu tot cred ca nu aveai dreptate si as vrea sa discutam cu calm despre asta!"
Sau poti ca la o zi sau doua dupa, cand poate spiritele s-au mai calmat, sa incerci sa aduci iar in discutie subiectul (daca era vorba de o discutie de principiu) si cred ca atunci vei fi mai calma daca iti vei face un mic 'scenariu' si daca vei pregati dinainte motivele cu care ii vei desfiinta lui argumentele (pe care deja le stii dat fiind ca cearta deja a avut loc)
Victoria_mami spune:
Eu sunt la fel ca voi si nu am gasit o solutie; sotul meu, insa a gasit solutia ideala; inainte ma enervam si incepeam cearta, el o alimenta, uneori prin tacere, alteori prin cine-stie-ce zicea; acum, cand ma enervez si incerc sa ma cert cu el, e foarte calm (ca intotdeauna) si pune punct "certei" inainte de a incepe: ori ma ia in brate si ma pupa sau ma ia de mana si imi pupa mana si imi spune intotdeauna: "Calmeaza-te si stam de vorba frumos ca doi adulti!" Nu stiu la voi daca ar avea efect, dar la mine are efect 100% garantat! Mai ales ca m-as simti aiurea rau sa urlu la el, cand el e atat de 'dragut' si intelegator si il vad clar ca incearca sa aplaneze o cearta. Sau uneori, glumeste, ma pufneste rasul si gata cu cearta. Chestia e ca a inceput sa ma cunoasca foarte bine; a invatat sa aplaneze discutiile, stie cum s ama calmeze imediat si, mai ales, stie ca daca el e 'dragastos' ma simt vinovata sa mai urlu la el. Da, asa e! Ma 'joaca' in momentele alea, sunt constienta de asta si ii multumesc! Macar asa reusim sa discutam ca doi adulti civilizati, si nu ca doi isterici... sa, de fapt, eu ca o isterica, care se enrveaza din ce in ce mai tare cand el ramane calm si... tace!!!
Incearca sa vorbesti cu el, mai ales daca el se plange de iesirile tale, explica-i ca ai nevoie de el sa te inteleaga si sa te ajute sa te calmezi in momentele alea; e bine ptr. amandoi! Si, ca barbat, cand ii ceri ajutorul, nu cred sa nu faca tot posibilul sa te ajute.
daniela_b spune:
Depinde de cit de in serios vei lua raspunsul meu, totusi nu strica sa incerci...cind te iau nervii, du-te si bea niste apa si numara cite inghitituri iei( e foarte important), dupa aceea gindeste-te cum sa inregistrezi cearta ( eu m-am descurcat cu o camera video dar merge si numai sa-ti imaginezi, doar sa iei in serios treaba, pentru situatia din cazul 2 o sa ai nevoie de mai mult exercitiu), pe urma fa un scenariu cu ce sa zici ca sa nu dea rau pe "camera" ca sa nu iesi personaj negativ ( ma rog, daca e doar in inchipuirea ta, sa nu se termine rau ca sa nu-ti reprosezi mai tirziu...), gindeste-te ca "cineva" te urmareste ce spui, un fel de regizor...
Si nu ride de ce-am scris, stiu ca e amuzant dar da rezultate.
Eu am avut ceva probleme, in trecut, cu temperarea nervilor dar m-am lecuit (dupa vreo 6 luni) cu programul asta de monitorizare a certurilor si urmarire a reactiilor mele pe inregistrare, nu exagerez ca aratam ca naiba cind ma enervam si tipam si gindeste-te ca de cele mai multe ori nici nu mai eram asa de nervoasa, fiindca apucam sa beau apa multa( n-ai uitat ca e foarte important, nu?) si pina sa apuc sa ajung in camera sa ne certam ma pufnea risul, parca ma urmarea Spielberg sa ma traga pe pelicula si nu voiam sa-l "dezamagesc".
Totusi depinde si de "cum" va certati, cine stirneste si/sau alimenteaza conflictul si nu lipsit de importanta.."de ce" va certati?
p.s. as dori sa va mai spun ca multe dintre certurile noastre au fost ucise din fasha, de un documentar din care am aflat ca atunci cind ne enervam/suparam/certam, neuronii nostri (dobinditi cu atita efort!) mor pe capete si nu ni-i vom mai recupera niciodata!
Apai, nu-i trist? Maninc echilibrat, iau suplimente, fac sport, ma dau cu 7000 de creme si neuronii mei importanti crapa fiindca nu sint suficient de calma sa zic "da, da...cum spui tu, iubitule..da foc la casa!" si, pe urma sa fac ce vreau eu? ( salvez copiii si batrinii, pisica si pe urma sar pe geam cu "iubitu' sub brat?"
)
Va rog, doamnelor...hai ca se poate!
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
Rufus spune:
Am invatat ca nici o problema nu este atat de importanta ca sotia, familia, copiii...e drept, dupa ce am divortat o data. Atunci cand piticii din capul meu se aduna necontrolat, imi spun: cand erai singur, ti-ai promis sa inveti ce-i cu adevarat important.
Si imi trece instantaneu! (mi-a placut ce-a scris Desiree despre sotul sau...). Imi place sa cred ca m-am (mai) maturizat.
Asta e primul pas. Propria persoana. Al doilea pas despre sot, se discuta dup primul. Sunt sigur ca te va privi cu alti ochi.
poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006
sirimie spune:
Multumesc frumos pentru raspunsuri!
Dar nu eu sint personajul negativ oameni buni! Eu am motive serioase de nemultumire, chiar daca nu le-am scris, si nu "sar" la cearta. Si inca ceva, nu ma enervez decit in timpul altercatiilor care ajung intr-un punct care ma revolta.
J C 
cred ca ai dreptate.
Va dorim sa cresteti mari si frumosi!
Simona & Vladut (27 februarie 2005)
Poze la http://pg.photos.yahoo.com/ph/seirimie/my_photos
Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.point.ro/
Despre Andrei
Victoria_mami spune:
Rufus, multumesc! Adevarul e ca ne-a luat trei ani sa ajungem aici; dar am pus amandoi 'umarul' si acum nu ne mai certam; acum discutam, stam de vorba, ne comunicam unul altuia problemele si nemultumirile; dar fara certuri.
Trei ani de zile i-am spus saptamanal (cel putin) cand ma calmam, ca am nevoie de el; ca asa sunt eu, colerica si am nevoie de suportul si intelegerea lui; ca ma enevreaza mai tare cand tace; si i-am cerut sa ma ajute. A incercat o data, a vazut ca tine, si acum o face de fiecare data cand mie mi se urca sangele in cap... cat timp o sa 'reziste' el asa?! 'om trai s-'om vedea... La urma urmei e spre binele nostru, ca un 'tot unitar', ca si cuplu ca el sa (re)actioneze in felul asta si eu sa renunt la a-mi urla plamanii afara de nervi. Ce e cel mai important ca metoda asta sa functioneze e sa existe iubire, respect si intelegere intre cei doi parteneri. Restul vine de la sine.
Victoria_mami spune:
quote:
Originally posted by sirimie
Dar nu eu sint personajul negativ oameni buni!
Va dorim sa cresteti mari si frumosi!
Simona & Vladut (27 februarie 2005)
Poze la http://pg.photos.yahoo.com/ph/seirimie/my_photos
Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.point.ro/
Despre Andrei
Te rog sa nu te superi, dar... fiecare poveste are 2 parti: a ta si a lui. Cum nu stim povestea din punctul lui de vedere si tu nu dai amanunte... Daca ar fi sa-l intrebam pe el cine-i 'personajul negativ', nu cred ca ar spune "Pai, eu sunt!" Mai degraba ar spune "Ea e, cum cine?!"
Rufus si noi am ajuns aici dupa un divort de caciula... ne apreciem recirpoc si ne respectam si ne iubim... asa e, cand ai pierdut o data pe cineva si ai in urma o casnicie destramata, parca pe a doua incerci mai tare sa o pastrezi si sa faci ca totul sa fie bine...