parintii nostri

Acum macar de sarbatori sa ne gandim un pic si la ei .
Nu mai sunt la fel de tineri si binevoitori in a ne ajuta ,au diferite metehne si noi in graba noastra nu mai avem timp de ei .Cateodata ma gandesc la asta si nu prea stiu cum sa procedez .In ajunul Craciunului am fost la ei ,i-am colindat ,am impartit daruri si fiica mea (9 ani) i-a invitat la noi de Craciun .Au venit dar tot a existat un moment de tensiune spre finalul vizitei cant tata s-a enervat ca nu aveam un incaltator mai mare (in general si cand eram copil acasa la ei tata se enerva din orice ).Seara am vorbit cu mama la telefon si era cam deprimata ca o dor ochii desi nu are nimic la ochi(a facut control oftamologic) .Pe 26 de ziua nepotului meu nu a putut veni la ziua lui ca nu se simtea bine , zice ea (nu este in varsta ,are 59 ani ).Este dezorientata si are senzatia ca este bolnava (are si ipohondrie )si pe 27 dimineta m-a sunat sora mea sa-mi propuna sa merg eu cu ea de data asta sa faca un RMN pe data de 29 ,ca la celelalte analize (colonoscopie-a fost suspecta de ceva la colon)nu i-a gasit nimic iar eu i-am raspuns sorei ca intai trebuie sa merg la control cu fiica mea ca vin zilele libere si termina tratamnetul si trebuie sa-l ia in continuare .Aseara i-am propus mamei sa o insotesc la Constanta cu salvarea si ea m-a refuzat spunand ca se duce singura.Nu stiu cum sa procedez cu ea , e adevarat ca sunt un pic mai rece ca fire decat sora mea si nu stiu cum sa fac ,daca mama chiar are probleme sau este numai teama de boala ?A facut si radiografie si i s-a spus ca radiografia e opacizata in zona fetei si ca ar fi sinuzita dar nu i s-a dat tratament .Eu am sinuzita de ani de zile ,mai fac tratament cu aerosoli cateodata dar nu am dureri .
Si ideea de a merge ca insotitor cu salvarea nu mi se pare buna mai ales ca la ora 14.30 am programare cu fiica mea la control,deci mi se pare ca sunt in plus in salvare .
Oare gresesc ? pentru ca recunosc ca sora mea a fost mai tot timpul cu ea pe la spitale dar asta nu inseamna ca eu nu o ajut cand are nevoie .La ea cred ca este mai mult ceva pe fond psihic ,cand este singura se gandeste la toate problemele, iar tatal meu se refugiaza pe la gradina cam 6-7 ore /zi chiar daca e iarna .

http://pg.photos.yahoo.com/ph/smolei_2004/album?.dir=/759fre2

nanna spune:

Aurora56, am si eu niste nelamuriri si nemultumiri in legatura cu mama. Desi pana nu demult o consideram cea mai buna si mai grijulie mama din lume, acum am niste semne de intrebare. Nu stiu de ce: oare e varsta ei ( nici a mea nu e in varsta, are 55 ani) care o face sa fie mai comoda si uneori parca mai nepasatoare cu mine sau varsta mea care ma face sa vad mai multe aspecte? Oare le cerem noi prea mult sau ei se asteapta la prea mult de la noi? Sincer nu stiu care e raspunsul sau solutia.
In ceea ce te priveste cred ca acum ar trebui sa ai grija de fetita ta, ea are mai mare nevoie de tine si in mod sigur nu se poate ocupa singura de ea insasi asa cum probabil poate face mama ta. Sora ta e si ea casatorita, are copii? Daca nu, atunci se poate ocupa ea mai mult de mama ta.Daca si ea are copilasi poate faceti cu randul, nu stiu.
Oricum sunt sarbatoirle si eu incerc sa fiu mai intelegatoare si sa nu ma supar prea tare. La mine este situatia oarecum invers. Eu as fi avut mare nevoie de mama, ajutor pe care nu mi-l ofera de obicei pt ca nu stam in acelasi oras, desi destul de aproape, iar acum cand e in vacanta si fetita mea e fff bolnavioara nu s-a deranjat sa vina sa ma ajute, sa stea cu noi. Stie doar sa ma sune cu maaare ingrijorare in glas sa ma intrebe ce mai face fata, daca e mai bine. I-am dat clar de inteles ca nu am descurc si atunci a inceput sa sune mai rar, ca nu cumva sa ii spun direct sa vina
Ma rog, nu mai vreau sa detaliez....relatia asta copii-parinti e destul de compicata si mai mereu vor fi nemultumiri de o parte sau de cealalta...
Iti doresc sa gasesti solutia cea mai buna si sa ai Sarbatori Fericite!

betiana spune:

Acum, in prag de An Nou, cand ne dorim atat de multe, hai sa le dorim si parintilor nostri obositi putina intelegere.De la o varsta cad toate sistemele.Parintii devin si ei suspiciosi, poate pentru ca incep sa se simta inutili.Acordati-le mai multa atentie.Incercati sa le oferiti calmul si pacea.Va urez un an de prosperitate si sanatate !

Idaira spune:

Eu afirm cu toata convingerea ca mama ca a mea nu exista...si e perfect adevarat,pt mine... pt ea ,atunci cind se refera la fetele ei,nu exista cuvintul egoism,intotdeauna s-a zbatut pt noi,s-a sacrificat permanent numai pt ca noi sa avem de toate.Cind eram mici,rareori isi cumpara pt ea ceva,doar strictul necesar,n-am vazut-o sa-si faca vreun moft,prin fiecare por al fiintei ei,respiram noi.
Daca as putea sa strig lumii intregi cit de tare o iubesc as face-o inzecit!!! Toate urarile de bine si sanatate i le doresc!

La fel si voua,un an nou plin de realizari!

aurora56 spune:

Sora mea este casatorita si are un copil (baiat)si cateodata mai ducem copii la ei (bunici )si eu si sora mea .De ajutat m-a ajutat si ea cum a putut si poate de aceea am senzatia ca fac prea putin pentru parintii mei .A fost la Constanta singura cu salvarea si a facut RMN ,m-a refuzat sa merg cu ea dar oare de ce am senzatia ca sora mea ma acuza ca nu am fost prea insistenta .Ea intotdeauna a fost mai descurcareata in diverse situatii iar eu mi-am invins timiditatea doar in situatii extreme (rare) poate si din cauza unui oarecare complex de inferioritate (desi sora mea este mai mica cu un an decat mine si intotdeauna a avut mai mult tupeu).Oricum mamei nu a reusit sa i se faca RMN la abdomen ci doar la cap .
Mereu a exista un fel de rivalitate intre nepoti (care sa merga si sa stea la mamaia)dar eu niciodata nu i-am reprosat mamei cum a facut sora ca celalalt nepot a stat mai mult la ea .
As dori sa-i ofer mamei un pic mai mult din timpul meu si chiar daca duc copilul la ea de cele mai multe ori stau si eu cu copilul .Si totusi de problemele medicale ale mamei se ocupa mai mult sora mea.
Dar ea ar dori maimult o confidenta.

http://pg.photos.yahoo.com/ph/smolei_2004/album?.dir=/759fre2

pisimuky spune:

Idaira, te "invidiez", esti o norocoasa sa ai asa o mama ! A mea, stiu ca suna teribil de urat a fost si e o egoista si o neglijenta. Tot aia zice de cand stiu ca ea s-a sacrificat pentru noi iar eu imi aduc aminte perfect ca pe vremea cand eram mica s-a intamplat nu de putine ori sa nu am sosete in picioare iarna, doar piciorusele bagate in cizmulite. Facultatea am facut-o pe banii mei, nu a interesat-o cum ma descurc, zicea doar ata ( ca ea nu poate sa ma ajute ca n-are cu ce si cu asta basta ), cand mi-am cumparat apartament, tot pe banii mei si pe munca mea m-a dat afara din casa ei, reprosandu-mi ca de ce mi-am luat apartament in loc sa-i dau banii ei... Desi acuma nu recunoaste ce a facut nici s-o tai cu cutitul. Dupa ce ca sunt intr-un moment de rascruce, am probleme in casnicie si am rugat-o sa vina sa stea cu copilul pana nasc, ma ameninta ca nu mai vine ca sa ma descurc singura, sa stea sotul meu cu el... Sa va mai spun ?!

Mamica de nazdravan Rares si cu al doilea .


Good things last forever.

didi-anda spune:

pisimuky imi pare rau c-ai o astfel de relatie cu mama ta. eu ma vad cu mama o data pe an si-atat.
idaira ce-ai spus despre mama ta, exact la fel pot spune despre tatal meu. parintii mei s-au despartit cand aveam 8 ani si jumatate si de-atunci am ramas cu tatal meu, iar sora mea a ramas cu mama. il apreciez pt tot ce-a facut si face pt mine< si pt sora mea,mai tarziu,pt ca doar din 2001 a inceput sa ia mai des legatura cu noi>. n-as putea sa-i multumesc nici in 10 vieti pt tot . acum sunt in israel, departe de el si mai mereu plang de dorul lui. de multe ori ma gandesc cum as putea sa-i multumesc si cum l-as putea avea toata viata alaturi de mine. imi este tare greu fara el,dar viata nu-ti rezerva tot timpul doar ce te astepti. am o legatura fffffffffffffffffff speciala cu el, pt ca m-a crescut singur si stiu ca nu i-a fost deloc usor sa creasca o fata<poate un baiat era mai usor>. nici acum nu-si cumpara nimic pt el, dar eu si sotul ii luam tot timpul cate ceva cand mergem acasa, pt ca merita <chiar daca el ne cearta ca stricam banii pt el, dar ii luam din tot sufletul>. ne iubeste si-l iubim tare mult.imi doresc ca fiecare s-aibe tata cum am eu. sunt o norocoasa.

aurora56 spune:

Didi ,vorbesti frumos despre tatal tau si ma bucur ca poti avea o aseamenea relatie cu tatal.Tatal meu a fost mai rece afectiv cu noi si imi aduc aminte o imagine cand am fost la nasii mei de cununie .
Au doi copii si pe atunci aveau 10 respectiv cam 5 ani .In fiecare dimineata tatal le dadea desteptarea si se juca cu ei cam un sfert de ora apoi serveau micul dejun chiar daca el mergea la munca (nasa pleca la munca mai devreme cam la 6 ).Eu nu-mi amintesc sa se fi jucat tatal meu cu mine cand eram copii.Parca ii era frica sa-si arate adevaratele sentimente .MI-aduc aminte de nervii lui ,suparari si injuraturi dar cand pleca undeva nu uita niciodata sa ne cumpere cate ceva .Mama spunea ca el isi arata iubirea cand dormim desi pot sa spun ca nu eram asa de obraznice cum sunt nepotii dar pe ei ii tolereaza pana la un punct cand explodeaza .Am tanjit copilaria mea dupa o relatii asa cum am vazut-o mai tarziu la nasii mei.Mi-a dat bani si mie si surorii si cand ne-am casatorit si dupa dar nu am simtit acea afectiune de care poate as fi avut nevoie.
Acum a ramas cu aceleasi 'hachite'si acelasi temperament nervos si noi cu teama preluata din copilarie ca sa nu-l enervam pe tata .Incerc sa fac cat mai bine sa ne intalnim dar de multe ori nu rezista mult si explodeaza .Sora mea il mai infrunta si la infruntat de cand era mica si poate de aceea el ne ajuta material pe mine mai mult decat pe ea (eu am fost intotdeauna mai toleranta si ponderata) dar cateodata chiar ca nu mai conteaza beneficiile materiale ci as fi vrut sa fie mai deschis si mai comunicativ dar poate asa stie el sa-si manifeste afectiunea (trebuie sa spun totusi ca a avut si mari conflicte cu cumnatul meu iar sotul meu intotdeauna a fost mai saritor in ceea cel priveste pe tata ).

http://pg.photos.yahoo.com/ph/smolei_2004/album?.dir=/759fre2

danyelana spune:

Aurora56 si Pisimuky imi pare tare rau sa aud de astfel de relatii cu parintii.

Eu cred ca am fost tare norocoasa din acest punct de vedere. Mama a fost si ramane mereu cea mai buna prietena a mea. Avem o relatie minunata, stie tot ce se intampla cu mine, m-a ajutat cat a putut cand eram in tara iar acum e cu sufletul alaturi de mine, si eu incerc sa o ajut cu cat pot. Vorbim mereu la telefon si ne simtim una pe alta daca lucrurile nu merg bine pt una din noi.

Si cu tata am o relatie buna desi cand eram mica el era mai sever si ii cam stiam de frica (fara a fi insa violent).

Ii iubesc foarte mult pe amandoi si as fi vrut enorm sa fiu alaturi de ei acum, in timpul sarbatorilor (e primul Craciun fara ei) dar anul acesta nu am mai mers in tara.

Va doresc la toate sarbatori cu bine si profitati de parinti atata timp cat mai sunt alturi de voi. Pretuiti-i ca nu se stie cat mai stau printre noi si apoi regretele sunt zadarnice.

Pupici


Daniela

CRACIUN FERICIT



"L'inspiration, c'est de travailler tous les jours."
Charles Baudelaire

magnolia spune:

Draga Aurora . Tu stii de ce iti raspund aici , si , desi inca mi-e foarte greu sa vorbesc despre asta , totusi , va trebiu sa o fac odata si odata , asa ca as vrea sa-ti spun si tie , si celorlalte prietene de pe DC , care a fost desefasurarea evenimentelor in ultimele zile ale anului ,in raport cu parintii mei . *In 27 decembrie , a fost ziua baiatului meu mare , care a implinit 8 ani , si , fiind mare fan Harry Potter , am planificat din timp o petrecere pe aceasta tema , la un club din oras , iar mie mi-a facut placere sa contribui cu cateva idei la acest proiect , cum au fost o parte din decoratii , mancarea si aranjamentele culinare si tortul ( de exceptie , zic eu ) care avea pe suprafata lui emblema scolii Hogwarts , cu cele 4 case( cercetasi , viperini , bursuci si ochi de soim ) , + maturi si coifuri de vrajitoare pe margini. Tatal meu era , la ora aceea , internat in spital , cu pneumonie , ( acolo si-a petrecut si Craciunul ) , eu , in 27 la amiaza , faceam tortul ( decoratiunile de pe suprafata ), cand tocmai suna telefonul . Era mama mea , ( bolnava si ea ) , care vroia sa stie ce fac , si sa-i ureze fiului meu ''La multi ani !" Eu , cum sunt mai repezita din fire ( sunt berbec , si am un temperament cam vulcanic) , am rugat-o ( intre ghilimel sa ma lase acum sa-mi termin tortul , ca n-am timp sa stau la taclale cu ea . Buuuun. Nu trec 5 minute , si ma suna tata , din spital ( eu eram tot la tort ) . Nu stiu cum , dar , contrar comportamentului meu obisnuit , am simtit un impuls inexplicabil de a sta de vorba cu el , fara sa ma grabesc , fara sa-i reprosez nimic , fara sa consider ca ma incurca la munca . El era foarte vesel , a sunat sa-i ureze baiatului meu "La multi ani !" si sa-mi spuna ca e posibil ca a doua zi sa fie externat , am povestit mai multe , totul parea in regula . La ora 18 a inceput petrecerea , iar la 20 , inainte cu vreo jumatate de ora de a se termina , am primit un telefon de la sotul meu , de acasa , prin care eram trimisa de urgenta la spital , intrucat tatal meu a facut un infarct la 18.30 . Am plecat acolo , am ajuns la 20.10 , dar tatal meu murise la ora 20 , cu marea dorinta de a ma mai vedea o data si sa-mi spuna ceva important...Acum , Aurora draga , te intreb ( si ma intreb): Cum ar fi fost daca , atunci cand mi-a dat telefon , in aceeasi zi , i-as fi raspuns ca mamei mele ?Cum as fi ramas eu ? Sau cum ar fi fost daca cea care ar fi plecat ar fi fost mama mea , cu care eu am vorbit cam dur? * Ar trebui sa ne gandim in fiecare zi , nu doar de sarbatori , sa vorbim si sa ne comportam mai frumos cu parintii , pentru ca ei pot pleca in orice zi , fara sa ne asteptam , fara sa ne anunte , fara sa stie sau sa stim ...Sigur ca ne e greu uneori sa-i intelegem sau sa-i suportam , dar dupa ce nu vor mai fi , nu vom mai avea pe cine sa incercam sa intelegem sau sa suportam...O floare pentru toti parintii...

aurora56 spune:

Ieri a fost pentru prima oara dupa ani de zile cand am iesit impreuna numai eu,sora si mama fara soti si nepoti si ne-am simtit bine .Regret ca nu am avut eu intiativa ci sora mea dar imi pare bine ca macar am fost impreuna .Sora mea a avut initiativa sa o invite la o pizza dar eu am sunat-o si i-am propus.Desi era ocupata cum spunea, a gasit timp si pentru noi.Initial pornisem numai noi doua (eu cu sora) dar pe drum ne-am razgandit .
Azi a plecat din nou la Constanta pentru RMN la abdomen si am insistat sa-l faca desi nu prea vroia .
Binenteles ca sora a avut grija sa-mi aminteasca ca ar fi putut scoate mai multi bani la magazin daca nu ar fi mers cu mama la Constanta inainte de sarbatori (asta inainte de a ne intalni cu mama).Ma intreb oare de ce nu sunt mai afectuoasa?
Ai dreptate ,Magnolia ,sunt gesturi pe care le facem fara sa ne dam seama si pe care apoi este tardiv sa le regretam .

http://pg.photos.yahoo.com/ph/smolei_2004/album?.dir=/759fre2