Cei ce ranesc in dragoste platesc oare cumva

M-am tot gindit daca vi s-a intimplat ca cei ce v-au umilit, tradat, care si-au batut joc de sentimentele voastre, au primit exact ce v-au facut voua.
Nu ma gindesc la razbunare personala,ci doar la durerea pe care o simt cei care sunt raniti intentionat, pentru ca eu uneori ma gindesc ca nu doresc sa treaca decit prin ce trec eu acuma din cauza dragostei ce i-o port.

oana olson

serendipindity spune:

Buna intrebare!

Si azi sufar de pe urma lui... dar incerc sa ascund asta pentru ca am un bebe de 8 luni caruia trebuie sa-i asigur o dezvoltare armonioasa. El... cica nu e fericit, insa n-am primit semnale cum ca ar fi experimentat durerea pe care inca o resimt in fiecare celula a corpului. Sincer, nu-i doresc sa treaca prin ce am trecut eu, numai ca in viatza fiecare plateste, mai devreme sau mai tarziu, pentru raul pe care il provoaca. Dumnezeu, acolo sus, le vede pe toate. Iar pana la Dumnezeu, te mananca sfintii!

Fetelor, voi ce ne povestiti?

tzitziri spune:

Am avut si eu o poveste foarte trista si desi mai fusesera si alte povesti triste inainte sau dupa (adica asta nu a fost din pacate singura poveste trista), totusi a fost singura persoana careia i-am vrut vreodata sa sufere cat am suferit si eu.

'Razbunarea' a venit dupa vreun an de la nefericitul eveniment care m-a facut sa ii urez sa sufere ca un caine (pentru ca asa m-am simtit eu prin modul total nelalocul lui in care am fost tratata)....si atunci sincer pe moment m-a alinat ce mi-a spus ' sunt singur si chiar daca pare ca imi e bine nu imi e deloc...ca tot singur sunt'...dar dupa aia mi-am dat seama ca nu m-a consolat cu nimic in durerea mea faptul ca el era singur....dar sper (desi nu sunt foarte religioasa - sau tocmai de aia), ca va fi 'pedepsit' de acea forta superioara in care cred, si care nu poate sa il lase sa isi cladeasca fericirea pe modul total umilitor in care s-a purtat cu mine...

P.S.l-am iertat....sau i-am zis ca il iert, dar doar ca o favoare adusa mie, pentru ca am avut sansa sa imi refac viata alaturi de altcineva si nu puteam face asta fara a imi incheia trecutul....dar revolta tot mai simt cateodata cand imi aduc aminte prin ce am trecut atunci...

blue eyes spune:

Cred ca s-a pedepsit singur cand a venit la mine cu o fata de ceara si cu ochii plansi sa caute alinare si o vorba buna cand ea, dupa 4 luni si un concediu cu economiile noastre, ii daduse papucii motivandu-i ca nu a fost de fapt deloc indragostita de el. Acum aud ca ei continua povestea amoroasa. Ce o fi de/in capetele lor?!
Eu nu mai simt nimic pentru el, bateriile s-au golit de mult.

_
O relatie sanatoasa are ca baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala si sexualitatea.
_
Cadoul prefect pentru copil? Lasa-i copilaria! Cadoul perfect pentru femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul perfect pentru barbat? Apreciaza-i masculinitatea!

dianaintruder spune:

sotzul meu si-a batut joc de familie, de mine, de fata noastra si ne-a neglijat, abandonat, respins pentru fosta iubita.

Pentru ca Dumnezeu nu doarme, cand aproape ca divortzase de mine, fosta l-a abandonat pentru unul dintre prietenii lui buni.

Si cum dumnezeu e al tuturor, am suferit si eu cum a suferit foata cand i "l-am furat de sub nas", caci dupa ce ne-am casatorit si am facut un bebe el s-a intors la ea.

Acum Dumnezeu mai stie care cu cine se culca, e o debandada totala. Nu mai sunt principii, nu mai e morala ... eu nu asha mi-am visat casnicia. Cand eram mica ecuatzia era simpla: el si ea se cunosc se iubesc si raman impreuna pana la adanci batranetzi, fideli si fericitzi crescandu-si copii, fara printzelse si fetzi frumoshi pe cai albi ... ce departe suntem de idealul simplu, cu atatea femei dispuse sa caute iubirea oricum-oriunde, sa-si cladeasca fericirea pe nefericirea unor mame si al unor copii.

Cand nu e in joc o casnicie si un copil mai treaca mearga, cu toate ca nici atunci nu e prea funny, dar ai posibilitatea sa o iei de la inceput fara sa existe consecintze mari, exceptand rana din suflet, cand sunt acte si copii, societatea e de asha natura ca lucrurile se complica, si de ce? Pentru ca mamele uita sa-si educe baietzii sa fie fideli si responsabili, sa fie barbatzi, sa aiba coloana vertebrala, respect fatza de viatza semenilor, iar fetele sunt prea disperate, se lasa prea ushor imbrobodite, sunt prea grabite sa aiba pe cineva, nu mai au principii si valori, se multzumesc cu putzin, nu se mai respecta.
Pe multzi i-am auzit spunand: "e lasa ca nu esti nici prima nici ultima", sau "cine o sa te mai ia", sau "barbatul e facut sa inshele".

Serioooooooooos???? Si sa distruga vietzi, si sa abandoneze copii, si sa-i faca sa sufere pe cei pe care candva se batea cu pumnul in piept ca-i iubeshte??????????

Iar noi suntem de vina ca le permitem sa faca asta, ca facem compromisuri, ca nu suntem destul de puternice sa alegem cumtrebuie, ca ne aruncam in viatza cu capul inainte. Facem copiii aiurea, si aici subscriu si eu, fara sa avem acte cu persoana respectiva, fara sa fim sigure ca ei sunt capabili sa nu cedeze in fatza lipsurilor, a nerealizari profesionale a frustrarilor. Nu le evaluam aptitudinile, fortza si stabilitatea de cuplu, inghitzim chestii de genul un act nu ma tzine langa tine...e primul semnal, sau acceptam relatzii de lunga durata in sperantza ca va fi al nostru sotz candva, cand se va maturiza + ca le scuzam comportamentul mizerabil si badarania si iresponsabilitatea cu texte de genul: "ashtept sa se maturizeze", "saracul...!e stressat", "se simte neimplinit"
Iar noi femeile, ca si noi aveeeeeeem, nu vrem sa pricepem o data pentru totdeauna ca nu e bine sa avem gura mare, nuuuuuuuuu noi avem ceva de spus si avem linishte pana nu spunem, pana nu scoatem ochii.

Nu-i mai intzelept sa ne detasham? Sa privim cu mintea limpede situatziile? M-a inshelat?, la gunoi cu rebutul. Nu-si asuma responsabilitatea?, la gunoi cu rebutul. NU e tata la copil, nu aduce bani in casa, ma bate, nu ma ajuta? La gunoi cu rebutul.
Iar pentru femei, la fel: sunt mame bune, gospodine, fidele si bune la pat? le pastram, nu sunt ... venim si spunem si ori la gunoi cu rebutul, ori lasa-ma sa te las.

Teoria e simpla,practica ne distruge vietzile daca nu suntem atentzi.
Asha vad eu normalitatea

Astept roshiile, ca m-a cam luat valul

diana

ymcar spune:

quote:

---

Originally posted by dianaintruder

Acum Dumnezeu mai stie care cu cine se culca, e o debandada totala. Nu mai sunt principii, nu mai e morala ... eu nu asha mi-am visat casnicia. Cand eram mica ecuatzia era simpla: el si ea se cunosc se iubesc si raman impreuna pana la adanci batranetzi, fideli si fericitzi crescandu-si copii, fara printzelse si fetzi frumoshi pe cai albi ... ce departe suntem de idealul simplu, cu atatea femei dispuse sa caute iubirea oricum-oriunde, sa-si cladeasca fericirea pe nefericirea unor mame si al unor copii.
diana

---

Esti sigura? Eu cred ca erai tu copil si aveai o imagine mai idealizata si nerealista. Ia citeste cate ceva de prin perioada interbelica si de mai inainte!... Exista multe documente. Ia vezi Ion a lui Rebreanu... crezi ca este o nascocire fantezista? Este FIX viata reala si asta la tara, nu in orasele mari unde era si mai si. Asta e natura umana, cu pasiuni, infidelitati si chiar crime (care acum sunt mai putine doar pentru ca exista politie mai bine pusa la punct). Omul este si va ramane un animal condus de instincte pe langa ratiunea si constrangerile impuse de societate, chiar daca asta unora nu le place.

My life stinks

ymcar spune:

Si inca ceva... Acum exista multe mijloace de comunicare, de a controla, de a afla. Pe vremea aia, daca stateai acasa cu copilul mic si el era toata ziua la camp, la padure, la slujba sau mai stiu eu unde habar n-avea nici vantul nici pamantul ce face el acolo si cu cine. Aflai doar daca ii vedea cineva si incepea sa vorbeasca satul (sau mahalaua, dupa caz). Am citit recent o carte, din pacate nu imi amintesc titlul/autorul exact cu cazuri din astea culese din arhive pentru a documenta cum se punea problema acum vreo 100 de ani. Sa vezi acolo moravuri! Si asta nu mai e roman...

My life stinks

lucamatei spune:

Foarte frumos ati raspuns cu totii, eu am trecut acuma prin faza ca tipul a negat tot,cum ca totul a fost in mintea mea, ca el nu este partener la cele intimplate...o magarie fara seaman, iar eu ma simt acum, tot din vina mea, proasta, naiva si batrina...ce timpenie.Fetelor haideti sa nu ii mai lasam sa isi bata joc de sentimentele noastre ca prea se ajunge departe.

oana olson

miris_ spune:

si eu mi-am dorit sa sufere asa cum m-a facut pe mine sa sufar, dar mi-am dat seama ca nu are rost sa ma mai gandesc la asta, pentru a-mi putea continua viata, pentru a-i putea oferi baietelului meu o viata armonioasa. pur si simplu nu ma mai gandesc, insa daca intr-o zi voi afla ca sufera, din motive sentimentale, bine-nteles, va fi pt mine o sastisfactie... nu imi place ca gandesc asta, dar...nu pot reactiona altfel cand cineva si-a batut joc de familie, de sentimente, de copil...


Cristina si Mihnea Stefan

In lucruri simple ma regasesc si cand zambesc si cand traiesc si doar o clipa imi e de-ajuns sa visez...

maraki spune:

Este adevarata zicala : Roata se intoarce! Am fost casatorita timp de 6 ani si mi-am parasit sotul din mai multe motive ( s-au adunat destule ) dar si pt. o alta persoana. Dupa 6 ani de trai impreuna cu acea persoana,am fost la randul meu parasita S-a intors roata nu? Tot ce facem, vom plati tot pe lumea asta...

Monica
http://community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
http://www.dropshots.com/maraki
http://www.dropshots.com/maraki1
http://www.dropshots.com/maraki2

stefany_p spune:

se plateste, cu varf si indesat, nu cand vrem noi sau cum vrem noi in sa se plateste..am ranit si am fost ranita ulterior, culmea, chiar cu aceeasi moneda mi s- a platit...am fost ranita si sigur va fi ranit,...
nu poti sa-ti bati joc de cei din jurul tau asteptand apoi sa-ti fie cald si bine..cunosc 3 exemple de oamnei puternici si inlfuenti odata, care azi nu inspira decat mila..familii despartite, copii pierduti, suferinta si durere....