Mi s-a rupt apa la 17 saptamani de sarcina

ioana_77 spune:

S-aveti putere sa treceti peste aceste momente grele!
Suntem cu inimile alaturi de voi!



Ioana si Maria (29.11.2005)
Poze 12 luni
poze
Poze 1 an

try spune:

Ina, e cumplit prin ce-ai trecut. Nu-ti doresc decat sa poti sa treci peste si s-o iei de la capat. Stiu ca asta iti va lasa urme adanci pentru totdeauna, insa cu siguranta iti va da mai multa putere, mai multa forta pentru viitor.
Ma bucur ca o ai pe cea mica si-ti poti canaliza o parte din energie catre ea si asta te va ajuta sa treci mai usor peste toata aceasta intamplare decat daca nu ai fi avut-o pe ea langa tine.

Plangi cat poti, nu te sfii, descarca-te de toate cele rele prin care ai trecut, nu tine in tine. Consoleaza-te cu gandul ca baietelul tau a fost scutit de suferinta. Chiar daca i-ar fi fost dat sa traiasca, la 17-18 sapt. sansele de a avea probleme erau mari si asta ar fi insemnat doi oameni care sufera: tu si el (asta considerand doar universul mic mama-copil fara sa pun la socoteala restul familiei). Asa, suferinta ti-a fost data numai tie, iar pe el l-a scutit Dumnezeu de suferinta. Tu esti om matur, inzestrat cu capacitatea de a te reface, Dumnezeu ne ajuta sa trecem peste toate, pe cand el ar fi fost un copil nevinovat care trebuia sa faca fatza unor provocari imense. Oricat de mare iti este durerea acum, iti spun ca mult mai mare ti-ar fi fost suferinta si durerea sa-ti vezi copilul suferind, sa te uiti neputincioasa la el si sa nu poti face nimic sa-i alini suferinta.
Iti admir optimusmul si speranta care te-au caracterizat in tot acest timp.
Stiu ca o sa vina undeva in viitor si momentul cand iti vei tine al doilea puiut in brate, iar bucuria de atunci te va ajuta foarte mult sa vezi in alta lumina toata aceata experienta tragica prin care ai trecut acum.
Multa putere tie si sotului tau.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... poze cu noi

energy spune:

sa te ajute Bunul Dumnezeu sa treci peste asta cu bine.

eu nu pricep un singur lucru (mie mi s-au fisurat membranele cam in sapt 20-21, in momentul in care s-a constatat asta la spital nu mi s-a dat voie sa mai stau in picioare, nici vorba de dus acasa - pe proprie raspundere as fi plecat, pe semnatura, ca pierdeam sarcina)

m-au tinut in spital NUMAI culcata, cu picioarele intotdeauna mai sus decat nivelul capului, in pat inclinat, am facut peste 50 de perfuzii si 80 de intramusculare, 12 ecografii si monitorizari, dar am reusit sa nasc un copil in saptamana 31. fara nici o repercursiune asupra sanatatii lui, este un copil perfect normal. doua luni si jumatate de spital.

de ce te-or fi lasat sa pleci de acolo?? nu aveai voie sa stai nici un minut in picioare!!!

ciuf spune:

Ina, imi pare tare rau ca s-a intamplat asa. Iti doresc multa putere si curaj. Mi-as dori ca intr-o zi sa aud ca Rachel mai are un fratior sau surioara.
Numai bine.

Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo

Sarbatori fericite!

Pepsi spune:

ina, , speram ca va fi o minune, imi pare atit de rau! e bine ca o ai pe fetita ta, ea te va ajuta sa mergi mai departe, am pierdut si eu o sarcina in vara la 12 saptamini, a fost cumplit.......si baietelul meu m-a ajutat ff mult sa merg mai departe! ma bucur ca esti ff curajoasa, ai dreptate, ai pierdut o batalie, vor mai fi si altele in care tu , vei iesi invingatoare, esti o luptatoare, eu, am cautat sa inteleg de ce? de cind mi s-a intimplat necazul vad viata altfel, apreciez mai mult ce am....cum spui si tu parca Dzeu m-a intarit! dai exemplul mamicii care asteapta acuma un bebe, bravo ei, daca intri la durerea unei pierderi de sarcina, vei vedea multe mamici care si-au pierdut puiutii si sint acum din nou gravi, fete curajoase si cu suflet imens. nu te da batuta, ce e al tau e pus deoparte, intr-o zi te vei bucura de al doilea bebe. sanatate multa si speranta!


Flavia +16, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://community.webshots.com/user/pepsidominic

try spune:

Ina, pentru linistea ta psihica e mai bine ca s-a intamplat de la sine sa intri in travaliu si ca nu ai fost tu cea care ai luat decizia de a intrerupe sarcina, decizie pentru care te-ai fi blamat poate tot restul vietii. In felul asta, simti ca a fost cineva mai presus de tine care a decis pentru soarta micutului tau.

Mai vroiam sa iti spun ca medical nu te-a controlat vaginal atunci pt. ca orice control vaginal in astfel de momente critice poate sa fie un ajutor in declansarea travaliului, lucru pe care nici unul din voi nu-l dorea in acel moment. Mai mult decat atat, fara lichid amniotic, bebelusul era supus riscului de infectie, iar un control vaginal ar fi putut creste acest risc. Plus ca un control vaginal in situatia ta nu ar fi oferit cine stie ce raspunsuri, in nici u ncaz un raspuns legat de problema ta, ci ar fi putut doar sa-ti spuna daca ai colul deschis (caz in care ar fi fost mult mai porbabil sa se produca avort spontan) sau nu.
Ce ma pune pe ganduri este de ce nu te-au oprit in spital si mai mult decat atat (inteleg ca est dintr-un orasel mai mic din Ontario si poate ca posibilitatile intr-un spital mic sunt reduse) nu inteleg de ce nu te-ai trimis de urgenta la Mount Sinai Hospital, ala e cel mai bun spital pe sarcini cu risc, sarcini cu probleme, acolo sunt cei mai buni specialisti. Iar pentru astfel de cazuri nu se asteapta, ci esti trimis de urgenta acolo. E cu totul altceva decat o programare obisnuita la ginecolog, prioritatile se trateaza diferit. Eu cand am avut probleme cu al doilea baietel in ziua in care am aflat ca e o problema, in aceeasi zi am fost trimisa de catre ginecologul meu la un specialist la Mount Sinai si in aceeasi zi mi s-a facut si interventie de urgenta pentru a putea salva bebelusul.
Cat am fost internata in spital am vazut acolo mamici din toata Canada venite la acest spital, inclusiv din Alberta. Sunt o gramada de proceduri rare care nu se fac intr-un spital mic, dar care la Mount Sinai sunt proceduri de rutina. Ai incredere ca aici sistemul medical te ajuta enorm, ofera f. multe posibilitati. Uneori trebuie sa avem curaj sa cerem ce credem ca ni se cuvine si sa nu asteptam sa vina mereu medicul cu solutia, stiu ca prin formatie nu am fost invatati asa, insa aici lumea gandeste altfel un pic decat am fost noi invatati. Nu uita ca ai dreptul sa ceri sa ti se faca orice procedura, iar daca nu ti se face, atunci ti se explica de ce. Ai dreptul sa ceri sa fii trimisa la specialistul x sau y si medicul tau e obligat sa-ti faca programare la acel specialist. Daca in final nu esti multumita cu programarea, suni direct tu la medicul respectiv si-ti pledezi cauza pentru a fi vazuta mai repede. Asistentele si doctorii sunt in general sensibili la traumele oamenilor. Si contrar regulii din Ro, aici cu cat e spitalul mai mare si mai renumit, cu atat personalul e mai sensibil si mai calificat dpdv profesional. Cel putin astea au fost concluziile mele dupa experientele care le-am avut aici. In general in spitalele mari lucreaza oameni dedicati care au o pasiune pentru munca asta sau care pun mai presus binele pacientului decat sa iasa afara pe usa la ora 5:00. Sunt putini cei care rezista sa lucreze in astfel de medii, dar iti garantez ca cei care raman sa lucreze acolo sunt cei mai buni.

PS: La Sick Kids hospital daca ai fi ajuns tot la Mount Sinai te trimiteau pt. ca la Sick Kids se ocupa numai de copiii bolnavi (deci doar cei nascuti), nu si de mamicile cu sarcini cu probleme, asta e specialitatea lui Mount Sinai (de fapt spitalele sunt unul langa altul).

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... poze cu noi

RaluD spune:

Ina, suntem alaturi de tine.
Stiu ca aceasta durere te va intari.
Asa cum spunea Try foarte bine, durerea ti-a fost data numai tie. Sunt convinsa ca daca Dumnezeu te-ar fi intrebat, ai fi ales sa suferi tu in locul lui bb.
Dumnezeu sa va aiba in paza.

spic de grau spune:

Imi pare tare rau Ina... Tare tare rau.. Dumnezeu sa va aline sufletele!

---

Tu spui ca iubesti florile, dar le tai si le pui in vaza.
Zici ca iubesti cainii, dar le pui zgarda si ii tii legati in lant.
Te lauzi ca-ti plac pasarile si le inchizi in custi mititele...
Cand spui ca ma iubesti mi se face frica. (Jean Cocteau)

Ina869 spune:

Dragele mele, multumesc pentru suportul vostru nepretuit.

quote:

---

Try: Ce ma pune pe ganduri este de ce nu te-au oprit in spital si mai mult decat atat (inteleg ca est dintr-un orasel mai mic din Ontario si poate ca posibilitatile intr-un spital mic sunt reduse) nu inteleg de ce nu te-ai trimis de urgenta la Mount Sinai Hospital, ala e cel mai bun spital pe sarcini cu risc, sarcini cu probleme, acolo sunt cei mai buni specialisti. Iar pentru astfel de cazuri nu se asteapta, ci esti trimis de urgenta acolo.

---

Try, am ramas cu multe semne de intrebare si stiu ca nu voi capata raspunsuri.
Locuiesc intr-un orasel aflat la cca o jumatate de ora de Toronto. Sint in evidenta unui dr. ginecolog considerat a fi bun. In ziua cand mi s-a rupt apa l-au sunat de la spital si mi-a dat programare dupa doua zile – nu mi s-a parut normal, situatia mea era critica. Mi-a spus ca nu se mai poate face absolut nimic dar , pentru linistea mea, ma va trimite la un specialist din Toronto.

quote:

---

Uneori trebuie sa avem curaj sa cerem ce credem ca ni se cuvine si sa nu asteptam sa vina mereu medicul cu solutia, stiu ca prin formatie nu am fost invatati asa, insa aici lumea gandeste altfel un pic decat am fost noi invatati.

---

Ar fi ideal ceea ce spui in conditiile in care medicul nu s-ar simti lezat. Daca el imi recomanda ceva ( un set de investigatii ) si eu ii sugerez (si) altceva , pe ce baza imi sustin cererea? Asa, fiindca “simt” sau am citit eu ca ar fi mai bine?
Astazi am fost la programare si l-am rugat sa ma trimita la un specialist; raspunsul a picat ca un traznet; din punctul lui de vedere sint o femeie sanatoasa, nu am probleme medicale, dupa primul cm ma pot gandi la un alt bb. fiindca am deja o varsta si pe masura ce las timpul sa treaca o sa fie din ce in ce mai greu sa pot concepe sau sa am un copil sanatos. Ar fi trebuit sa sar in sus de bucurie, dar cand ma gandesc la nenumaratele avorturi spontane, la problemele pe care le-am avut cu fiecare sarcina la “incurajarile “ gen “ lasa natura sa lucreze, poate Dumnezeu te ajuta de data asta” am multe, multe retineri.

Am avut unele temeri pe parcursul sarcinii pe care tocmai am pierdut-o dar el m-a asigurat ca nu sint intemeiate, ci pur si simplu am avut ghinion, atita tot. Mi-a spus ca are paciente care au trecut prin ceea ce am trecut eu si acum au bebelusi sanatosi si el nu crede ca experienta pe care am avut-o se va mai repeta in sarcina urmatoare.

Nu pot pricepe cum practicile dr. de aici difera atit de mult de a celor din Ro. Daca ar fi fost sa ma iau dupa “ajutorul” celor de aici nu as fi avut copil niciodata. Ei considera ca un avort spontan reprezinta un copil nesanatos. Dar ce te faci cand sint persoane – cum a fost cazul meu – cand un amarat de progesteron luat in primul trimestru de sarcina a facut o mare diferenta?
Dr. de aici mi-au spus ca nu au cum sa previna un avort spontan pe cand cei din Ro mi-au spus sa stau linistita in pat si o sa duc sarcina pina la capat – ceea ce s-a si intimplat.
Dr.de aici mi-au spus ca sarcina mea este compromisa datorita lipsei de lichid amniotic pe cand cei din Ro mi-au indicat sa beau multe lichide, sa stau numai in pat, si nu au exclus optiunea de a mi se injecta lichid amniotic.
Dr.meu imi recomanda sa astept doar un cm iar cei din Ro sa astept intre 4-6 luni pina sa consider o alta sarcina.

Poate cea mai buna solutie pentru mine ar fi sa-mi schimb medical ginecolog (din nou!) Problema este ca pe aici trebuie sa astepti cu lunile pina sa te primeasca unul si cum pot stii daca nu dau peste unul tot atit de “bun”?

Multumesc mult de tot pentru info cu spitalul din Toronto, cu siguranta, voi cere trimitere acolo.

Am urmarit cu emotie, frica si durere experienta prin care ai trecut in sarcina cu Adrian, am admirat curajul, perseverenta si rabdarea ta si m-am bucurat enorm de mult de finalul fericit.


As vrea sa intreb fetele care au trecut prin aceeasi experienta- pierderea apei prematur- exista vreun subiect unde pot gasi raspunsuri de genul; ce fel de investigatii ati facut dupa, ce fel de tratamente vi s-au recomandat, la cat timp dupa pierdere vi s-a recomandat sa concepeti (stiu, aici conteaza si varsta sarcinii pierdute) daca eforturile voastre au dat roade si v-ati tinut bebelusul dorit in brate.

Mii de multumiri!





Rachel (Nov.23,2005) Ina

DidiAlex spune:

Ina, ma rog sa treci peste clipa. S-ar putea sa ai dreptate in legatura cu medicii si atitudinea lor vizavi de un avort spontan. Am experimentat aceasta situatie in an ce tocmai se incheie. Dar nu la o sarcina asa de avansata.
Uite aici sunt mai multe fete care au pierdut bb in saptamanii 30+ din aceeasi cauza ca si tine.

Nu pot decat sa va urez multa, multa sanatate!