Traind cu un pesimist!!!

Traind cu un pesimist!!! | Autor: alus

Link direct la acest mesaj


Cu sotul meu suntem de 8 ani de zile casatoriti. La inceput a fost totul ca intro poveste cand se intalneszte printesa cu printul si se indragostesc de la prima vedere. Nici acum,nu este asa de rau, numai ca poate ne ciondanim mai des, iar sotul meu ar vrea sa fie totul cum vrea el. Dar nu asta am vrut sa va spun Este tare pesimist, crede ca totul este negru. De pilda daca fetita mea stranuta o data el imendiat ma intreaba daca este sanatoasa, eu il intreb, cE TU ESTI BOLNAV CAND STRANUTI? el : STI FOARTE BINE CA ACUM STRANUTA IAR MAI TARZIU POATE FI BOLNAVA! greu de crezut ca un copil care nu iese pe frig afara se poate imbolnavi, si nici macar nu are contact cu vreun copil bolnav. Astazi de pilda mia spus sa am grija de ea cu iesitul afara ca este sigur ca maine va fi bolnava iar sambata doar avem plecarea.Deci cum vedeti totul este negru, Cand ii spun ca este prea pesimist se supara pe mine si nu vrea de loc sa vorbeasac despre asta. Cred ca asta o are dupa ce na parasit prima fetita, si mie imi este greu, dar viata merge inainte si este bine sa fi mai mult optimist nici pesimist, viata ar fi mai frumoasa si ar fi mai putine neintelegeri. Asa cred eu.

Alus + Julia Poze Julia
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64324" target="_blank">Cum sau nascut Sylwia si Julia

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

Si sotul mai are faze din astea cu ... "drobul de sare". Eu nu sunt asha si tot ce am gasit de facut (nepremeditat dar merge) este ca fac misto de el. Dar asa, cu drag, incat il apuca si pe el rasul si zice ca lucrurile nu mai par asa de grele langa mine. Uneori obosesc totusi si ma gandesc ca n-o sa pot mereu sa tin eu steagul sus si poate fara sa vreau o sa ma dau dupa el pt ca ma implic f tare in simtirile lui. Ma intreb cum o sa fie cand vom avea probleme reale, ca astea sunt nimicuri.

Nu stiu daca tu poti sa-l iei in ras pt ca inteleg ca ati pierdut un copil. Inainte era tot asa?

Cred ca este bine sa nu-i demonstrezi mereu ca este pesimist pt ca se incapataneaza sa-ti demonstreze ca are dreptate. Eventual nu-l mai baga in seama. Sotul meu zice uneori sa-l las in pace ca asta e felul lui de a se manifesta si ca are nevoie sa se vaicareasca cu voce tare. Ca de fapt nu e asa speriat pe cat pare. Vrea doar sa se exteriorizeze.




Never say NEVER.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alus spune:

Draga Ileana- inainte nu era asa, ne intelegeam foarte bine, nu stiam ce este cearta in familie sau neintelegerile, stiu ca dupa pierderea copilulul inima inca ii plange si ii este frica pentru Julia, dar ar trebui sa vada viata mai colorata. Si mie imi este greu, dar eu incer sa nu ma gandesc la lucruri rele, asta ma darama si mai rau. Ce ma inerveaza cel mai mult la el este ca fiind asa de pesimist nu mai este sigur daca vrea sa ne marim familia sau nu, tot timpul imi spune ca nu este sigur daca ma voi descurca cu doi copii. Eu ii tot explic ca multe mame se descurca cu 2-3-4 copii deci si eu, degeaba ma strofoc cu explicatiile. Am sa fac asa cum ai spus tu, il voi lasa in pace si sper ca in curand sai treaca.

Alus + Julia Poze Julia
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64324" target="_blank">Cum sau nascut Sylwia si Julia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marci spune:

Incearca sa-i explici ca atunci cand te gandesti la ceva rau, mai devreme sau mai tarziu, atragi acel rau.
Eu am plecat intr-o zi pe ceata de acasa si al meu in loc sa zica Doamne ajuta a considerat ca este mai bine sa fie pesimisst si si-a zis: sa vezi ca o sa faca accident, ca e prea mica vizibilitatea. Si am facut accident la nici 10 min dupa ce am plecat de acasa.
Si eu ma lupt cu acest defect al sotului meu, dar ma gandesc ca probabil asa lasa Dumnezeu, unul optimist si altul pesimist. Iti dai seama cum ar fi cu 2 pesimisti intr-o familie.
Incearca sa te detasezi cat poti, ca altfel exista riscul sa obosesti. Gandeste-te ca tu esti cea care echilibreaza balanta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

si al meu e foarte pesimist, si partea proasta e ca nu gasesc un sprijin in el atunci cind sint eu ingrijorata.

In loc sa-mi spuna "las', ca vedem noi, ne descurcam, se rezolva etc...", lucruri d'astea obisnuite, care nu-l costa nimic , nu, al meu se apuca si-mi insira toate nenorocirile pamintului.
Si dupa aia mentioneaza ca nenorocirile respective nu depind de el, deci n-are cum sa le influenteze.

Imi ridica moralul ceva de nemaipomenit.

Noroc ca nu cad eu in butoiul cu melancolie prea des, sigur m-ar lasa sa ma inec acolo. E foarte neplacut.

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Fetelor, nu pot decat sa incerc sa va descretesc fruntile cu un banc, cu copilul optimist si cu cel pesimist, de Craciun.
Primul: de-abea astept sa vina Mosu', sa-mi aduca jucarii, dulciuri! E minunat!
Celalalt: Ca naiba; precis nu o sa primesc nimic sub brad.
Si vine Mosul.
La pesimist sub brad- o multime de jucarii, dulciuri, haine...
La optimist sub brad: o balega.
Ce ti-a adus? intreaba optimistul. - Stiam eu ca o sa fie nasol, mi-a adus un trenulet, dar are numai 5 vagoane, ciocolata, dar nu de-aia care-mi place mie, jucarii, dar nu ce voiam eu...dar tie? intreaba el pe copilul optimist. -a, misto, zice ala, mie mi-a adus un cal. Dar nu stiu unde a plecat...


poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns meg67 spune:

nu degeaba se zice ca un pesimist e un optimist trecut prin multe

l-a marcat pierderea copilului si prin pesimismul lui ia o atitudine strategica in fata imprevizibilului
trebuie luat incet pana se pune pe picioare...stii tu, ca Bambi pe gheata si cu timpul o sa inceapa sa vada si jumatatea cea plina a paharului

bineinteles ca si tie iti vine greu insa cateodata unul din doi trebuie sa fie mai tare si sa tina carma dreapta - de data asta cred ca e randul tau



meg

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cricor spune:

Mai fetelor, voi credeti ca-i usor sa fii pesimist? In familia noastra eu sunt pesimistul. Uneori, imi dau seama ca inainte sa termine bietul om de vorbit eu deja am minim 3 exemple negative, contra-argumente de ce sa nu facem chestia aia. Realizez ca-i penibil, si-i tai omului orice chef sa mai discute, dar de cele mai multe ori nu ma pot abtine. Oricum viata de pesimist e viata grea, pentru ca tot timpul ai in minte o varianta negativa a oricarei intamplari din viata ta, iar mintea iti colcaie de scenarii negative.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

quote:
Originally posted by meg67


bineinteles ca si tie iti vine greu insa cateodata unul din doi trebuie sa fie mai tare si sa tina carma dreapta - de data asta cred ca e randul tau




super super misto chestia asta!!!
Cricor si care e solutia cu oamenii astia??? De ce se intampla asta cu voi? Ca oricine poate sa zica: hm ... daca trec strada poate sa ma calce o masine. Si pana la urma e adevarat!!! Oare sunt oameni care nu stiu sa traiasca si sa aprecieze prezentul? Sau le este prea teama sa nu piarda acest prezent???

Eu nu sunt pesimista, dar mereu trec in revista toate variantele posibile la o situatie. Nu imi este teama de ele, dar vreau macar sa le cunosc. Sotul meu este pesimistul dar intro oarecare masura (nu chiar asa ca ai vostri). Si tot el zice: nu te mai gandi ca atragi raul. Io ma enervez si zic ca doar sunt om inteligent: trebuie sa iau in calcul toate variantele, sau ... cat mai multe. Nu poti sa zici niciodata niciodata :))



Never say NEVER.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marci spune:

Pesimistele, la apel! Ajutati-ne si pe noi sa va intelegem, nu de alta, dar poate ne este mai usor cu specimenele din familie!
Sa incerc sa fiu un pic mai serioasa, dar eu cred ca nu tb sa iei in calcul si variantele urate. Mi s-a intamplat deseori sa nu iasa asa cum am vrut eu, dar nu m-am panicat. Am zis ok, n-a fost sa fie!
Eu cred ca optimismul ti-l mentii cu ajutorul credintei. Nu ma refer aici la a fi habotnic, dar este f imp. cum il percepem pe Dumnezeu in relatiile cu oamenii.
Eu il vad ca pe un parinte in relatie cu un adolescent.NOi, mai nestiutori, cerem ceea ce ne-ar putea dauna pe termen lung si din cauza asta nu ni se ofera. Oricat am incerca, nu cred ca putem avea toate datele intr-o problema de viata, ceva ne scapa.
Mai cred ca nu primim ceea ce cerem pt ca motivul nu este unul sanatos. De multe ori ne dorim ceva pt a-i impresiona pe cei din jurul nostru, pt a le arata noi cine suntem, mai exact pt a ne alimenta orgoliul.
Ia incercati sa fiti atenti cu ceea ce vi se intampla, poate va ajuta sa va schimbati perceptia.
Eu in vara asta am avut numai "esecuri", dar in final a iesit cum nu speram mai bine. Stiti voi vorba aia......." un sut in c..., un pas inainte!"
Eu acum lucrez cu sotul meu, sunt f atenta sa-i atrag atentia la ceea ce ni se intampla, cine stie?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marci spune:

Scuzati-mi pleonasmul, dar si la Eminescu il gasim!

Mergi la inceput