Am nevoie de ajutor!
Raspunsuri - Pagina 2
Idaira spune:
Inca la noi termenul de psihologie e confundat cu cel de psihiatrie dar eu cred ca psihoterapia il poate ajuta pe sotul tau,si mai cred ca si consilierea membrilor familiei(in cazul asta,tu),ajuta enorm. Chiar daca tu nu ai probleme de acest gen,faptul ca il insotesti,sprijini si cauti (chiar si prin niste simple discutii cu psiologul)solutii ,nu poate fi decit benefic asupra relatiei voastre.
miria_cristina spune:
Intram in polemici de dragul contrazicerii! Sa fim seriosi!
Fata a pus o intrebare, incercand sa-si salveze situatia si sperand ca poate vreun raspuns ii va da idei salvatoare.
Raspunsul meu, pus intr-o alta topica a frazei, nicidecum fatalist
(de unde pana unde fatalist?), era sa-si intre fiecare in atributiile lui. Sotul sa-si gaseasca un servici (activitate), sotia sa fie mai aproape de copil sau sa-i gaseasca o gradinita, cresa...
Si noi, care am stat acasa aveam momente cand ne urcam pe pereti si asteptam sa incepem serviciul daramite un barbat!
Eu ii inteleg pe amandoi, iar rezolvari exista!
Cristina si D
amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."
Ramona J spune:
Eu nu sint deloc de acord cu "locul barbatului" sau al femeii... Si o femeie care sta acasa poate face aceeasi depresie.
Cum sa nu faca omul depresie cind cei din jur se uita la el si gindesc "ce barbat e asta"? Daca si femeile gindesc asa despre el, ce sa mai zicem de barbati?
E pacat. Eu il admir sincer pentru ceea ce face. Nu e singur, am citit chiar si carti scrise de barbati care au facut pasul asta. Unii au cautat alti tati care stau acasa cu copiii si au facut un fel de club, se intilneau in parc.
Ideea e ca exista solutii la problema asta, dar intii trebuie descoperita sursa nemultumirilor lui.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
calatoare spune:
Usor nu cred ca-i este sa stea acasa cu copilul. Stiti foarte bine dragi mamici ca este greu sa cresti un copil. Ca nu stiti ce sa mai faceti cand este bolnavior, aveti nevoie de o imbarbatare din partea sotului, de ajutorul lui.
Depinde foarte mult de tonul pe care-l folosesti si de cuvintele pe care le rostesti, draga pisicuta.
pisicuta si matei spune:
Multumesc pt ajutor fetelor
.
El nu este nemultumit de faptul ca are grija de Matei ,din contra,numai ca societatea considera ca acest lucru ar trebui sa le faca femeiea si barbatul munceste si el se simte vinovat ca nu a reusit sa se mobilizeze sa isi caute un job si atunci a trebuit sa ma misc eu ca nu mai rezistat psihic si sincer am incercat cu vorbe frumoase,cu amenintari cu tot ceea ce mi-a trecut prin cap si nu am reusit asa ca am luat eu initiativa,sperand ca se va mobiliza cand ma vede pe mine.Si in plus Matei este alergic si cand are aceste caderi se considera vinovat de alergiile lui Matei desi acestea sunt genetice si nu dobandite ca sa zica ca nu a avut bine grija de el.Sigur ca mai are si scapari..spre exemplu are o probelma sa iasa din casa si mai ales in locuri cu multe persoane si din cauza asta nu il scoate pe Matei afara decat uneori cand vin eu de la serviciu si atunci cu mari rugaminti.Duminica am iesit dar asta dupa ce ne-am cerata ca vai eu vreau sa mergem 1h ca sa ajungem in centru si sa stam 30min,si mai mereu se intampla asa.
SI eu ma gandeam la terapia de cuplu,dar nu stiu cat de mult este aplicata in Ro si in plus sincer nu dispunem de un buget foarte mare pt acest lucru,m-am gandit ca daca ar merge numai unu dintre noi-in speta el am iesim mai ok ca si pret.Poate imi si recomandati niste cabinete ca eu una nu stiu nici unul.
Eu m-am gandit ca daca ar iesi s-ar mai relaxa,poate ar vedea lucrurile putin mai roz,iar daca ar incepe o activitate macar,fie unu care nu presupune mare efort din partea lui i-ar fi mai usor sa se implice si in alte treburi.
Eu una nu cred ca i se pare ca rolul lui in familie este minor ca sunt dati cand imi reproseaza ca ce fac eu,merg la serviciu si nu ma chinuie Matei tot timpul ca pe el si mai ales ca acum Matei trece printr-o perioada cam agitat.
Chiar sper sa il ajut pt ca vreau asta pt bine tuturor,mai ales a copilului si ca nu vreau sa ajung si eu in depresie asa cum spunea si Aamu ca a patit.
Pozici cu noi
"Cronometrul" lunilor
Principesa spune:
Pisicuta, in Ro se face terapie de cuplu. Si eu fac astfel de interventii si tariful pt o sedinta de terapie de cuplu nu este diferit de tariful unei sedinte de terapie individuala, desi stiu ca exista cabinete unde exista astfel de diferentieri.
Daca doresti alte detalii imi poti scrie pe PM
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
meletina spune:
Problema cu depresiile este foarte ciudata. Spun din experienta :(
Ti se pare ca nu ai nimic decat o "lene" dupa care iti dai seama asa ca prin ceata ca a trecut timpul si tu n-ai mai facut nimic de vreun an ... si daca tot nu ai facut nimic la ce bun sa te mai apuci? lenea continua, si totul pare in ceata , nu mai reactionezi la nimic, nici macar la imaginea ta imbatranita si haotica din oglinda. Cand te mai intreaba copilul ce e de mancare... nu ii rapsunzi sau te faci ca nu-l auzi, sau il trimiti la altu sa ii dea... Apoi iti contempli singur nesimtirea. Timpul parca nu exista, se dilueaza cu totul. Daca cineva iti spune ca esti vinovata ca e dezordine in casa, in viata in fqamilia ta , nu ter mai simti responsabil , dar asa putin, ca pentru o mica pata de cerneala, partea proasta este ca , daca esti destul de inteligent incat sa iti fentezi "imaginea de sine" te poti autominti ca de fapt e totul in regula si o sa treaca ( trec vreo 5-6 ani ) . Practic pana nu iesi din starea depresiva nu iti dai seama ca ai fost in ea. Ceea ce observa altii la tine tu nu observi etc. Concluzia, ajutorul psihologului pentru mine a fost decisiv. m-am dus singura "de curiozitate" pentru ca am citit muulta psihologie . Si am zis ia sa merg sa vad chiar o fi ceva in neregula. Sincer , in cabinet nu mi s-a parut ca stau de vorba cu un psiholog ( nu cel din imaginatia mea) ci cu un om , prieten, din familie. Din cateva intrebari si cateva sugestii mi-a creat o motivatie. Ma mai asteapta si azi la o a doua sedinta. Din prima cand am iesit pe usa cabinetului eram alt om. PEntru ca daca apuci sa te vezi cateva clipe din exteriorul starii depresive, NU ITI MAI DORESTI VREODATA sa calci pe acolo
Multa intelegere si un psiholog bun pentru sotul tau .
marusia spune:
Pisicuta...eu cred ca problema sta cam asa.Sotul tau trebuie laudat pentru faptul ca sta cu copilul.Explica ce important este sa te ocupi de un copil,ca esti norocoasa ca el si-a asumat responsabilitatea asta,ca faptul ca stii ca el sta cu copilul te face sa poti sa fii eficienta la munca.El acum se simte marginalizat,de asta e depresiv.Fa-l sa simta ce important e sa-ti asumi responsabilitatea pe care o are el.Fa-l sa simta ca nu te-ai descurca fara el...si ii va trece depresia.