readaptarea la gradinita

Stiu ca au tot fost subiecte cu adapatarea la gradinita iar eu la vremea respectiva le citeam plina de compatimire pentru mamicile in suferinta si usurata nevoie mare ca a mea Denisa ( 3 ani si 11 luni)nu are probleme, ca a plans doar o zi si dupa asta nu, ca se ducea fericita si canta tot drumul pana la gradinita, ca o luam de acolo vesela si gata sa imi arate ce a mai invatat, ce jocuri mai stie.

Bun, totul minunat, dar a reusit sa faca pe la sfarsitul lui noiembrie o minunatie de otita , drept urmare stop gradinita. Otita cu pricina a devenit otita seroasa, i-a scazut mult auzul, fornaia de mama focului noaptea, drept urmare ORL-istul ne-a recomandat operatie de polipi, dar sa stea o saptamana acasa, ca sa fie perfect sanatoasa in ziua operatiei. Bun si asa. O transbordam urgent pe bunica, pe 30 noiembrie ne operam, iar stam o saptamana acasa supa ca nu are voie in colectivitate. Prin urmare, a lipsit de la gradi 3 saptamani si jumatate, timp in care a fost super alintata acasa de bunica pe motic de boala, operatie, etc.

Ieri, fiind declarata in sfarsit sanatoasa, am purces fericiti spre gradinita. Fericiti noi, ca Denisa scancea in surdina cum ca ar vrea sa stea acasa, chiar si singura, numai cu pisica. La gradinita cand am ajuns insa, circ in toata regula, cu trantit pe jos, urlete, ceea ce nu s-a intamplat nici macar in prima zi. Ea este de felul ei un copil vesel si nu a mai facut niciodata asa ceva. Pana la urma am reusit sa o calmam, a venit si prietena ei, a luat-o de manuta si parea OK, ca pe la 11 sa ma sune educatoarea ca s-a agitat atat de rau pana a vomat inclusic fiere verde, ca e palida ca foaia si spune ca o doare rau capul. Bineinteles ne-am speriat, am luat-o si am dus-o direct la doctor, rezultatul: nu are absolut nimic, totul e doar pe fond psihic. De altfel acasa a fost foarte vesela, s-a jucat toata ziua, a mancat a dormit, a cantat, a dansat.

De aseara a inceput iar sa planga ca nu mai vrea niciodata la gradinita, ca vrea sa stea acasa. Dar plans din ala cu sughituri. Am incercat toate metodele: joc cu papusile si pisicile care merg la gradinita, se joaca si sunt fericite: minunat, dar ea nu merge. Convingeri de genul: sunt jucarii frumoase noi la gradinita, i-e dor Amaliei de tine, vine Mos Craciun, etc, nimic - la toate vesnica replica "nu vreau". Taticul a incercat si cu santajul sentimental: cat sufera el daca fetita nu vrea sa mearga la gradinita, plus promisiuni de guma, parc, tobogane, daca e cuminte. Pana la urma, pe la vremea baitei de seara, parea sa se fi resemnat cu ideea ca merge la gradinita. Azi dimineata insa a fost de-a dreptul groaznic, parea pur si simplu disperata si inspaimantata de ideea de a merge la gradi, atat de mult incat a spus ca prefera sa stea singura la spital (unde am operat-o de polipi) cu nenea doctorul, decat la gradinita.

Cu pacaleli si promisiuni, am induplecat-o sa iasa pe usa scancind, dar la gradi iar a fost circ, cu toate ca eu am stat cu ea vreo jumatate de ora, ca sa-i usurez tranzitia. Mi-e si frica sa sun sa intreb cum e.

Spuneti-mi si mie daca aveti ideea, cum s-a transformat deodata dintr-un copil iubitor de gradinita si fericit nevoie mare intr-o fetita disperata la ideea de a merge la gradi. Nu am ce sa suspectez rau la gradinita, ca ea a plecat fericita de acolo, pur si simplu nu a mai vrut sa se intoarca dupa pauza asta de 3 saptamani. Oare ce mai pot sa fac, ca nu as vrea sa renunt la gradinita, ca eirealmente ii mergea tare bine acolo si ii placea mult de tot. Sunt tare speriata mai ales de manifestarile astea cu varsaturi, durere de cap si de burta, induse evident pe fond psihic, dar de ce si cum pot sa o ajut?

Scuze ca am scris romane, dar inca sunt sub influenta evenimentului. Am tras si eu un plans de mila ei cand am ajuns la servici si vreau sa o ajut, ca sa stea acasa cu bunica nu e o alternativa fezabila, are nevoie de colectivitate, de copii de varsta ei. Daca cineva are idei de abordare a problemei, raman vesnic recunoscatoare.

Daniela si Denisa (17.01.2006)

Principesa spune:

Bunica este inca la voi? Pentru ca daca este, sugerez ca ea sa se intoarca la casa ei si apoi cred ca va fi mai usor sa accepte reintoarcerea la gradinita.

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

danais spune:

Nu, Principesa, bunica nu mai este la noi. A plecat de sambata acasa la ea si noi suntem singurei. Sambata cand a plecat bunica, a sporovait toata ziua cum merge ea luni la gradinita, dar de duminica a inceput sa miorlaie din ce in ce mai rau ca nu mai vrea niciodata la gradi.

Daniela si Denisa

teo2 spune:

E greu de dat sfaturi, nu pot decit sa spun ca asa am patit si eu cu Andrei (3,10 ani). A mers la gradi fara probleme, i-a placut foarte mult, insa a trebuit sa lipseasca o luna pentru ca a trebuit operat de hernie inghinala. Dupa care...nici el n-a mai vrut la gradi, cu nici un chip. L-am dus o zi, insa a plins atit de mult, incit a trebuit sa facem o pauza. Stiam ca, in orice chip as proceda, trebuia ca el sa accepte ideea de gradinita, pentru ca impunindu-i sa mearga, nu faceam decit sa stirnesc lacrimi. Si atunci, in fiecare zi ieseam la plimbare cu el si, ca din intimplare, treceam prin fata gradinitei. Evident, sesiza aspectul si imi spunea, plingaret:"Nu la gradinita!" Iar eu, de fiecare data, ii raspundeam:"Nu, mama, doar ne plimbam! Ia asculta ce galagie e la gradi! Se joaca copiii! Cred ca sunt multe jucarii acolo!" Si plecam mai departe. Pina intr-o zi, cind s-a desprins din mina mea si a fugit spre gradinita, iar de atunci se trezeste in fiecare dimineata si isi cauta hainutele, sa mearga la copii. Sunt fericita ca am depasit momentul relativ usor, insa ma gindesc ca mai vine o vacanta... probabil o vom lua de la capat...

danais spune:

Multumesc mult Teo, e si asta o idee. Problema e ca si eu si sotul avem incheieri de an la serviciu si ne-ar fi cam greu sa lipsim pentru a o obisnui pe mititica incetul cu incetul cu ideea de gradinita. Daca nu merge si nu merge, imi voi lua eu liber, cu orice sacrificiu, si voi incerca si varianta ta. Vestea buna este ca am sunat la educatoare si mi-a spus ca nu a mai fost asa de agitata, chiar s-a jucat un pic si a cantat, dar a refuzat categoric sa manance ceva. Nici acasa nu a vrut sa manace nimic, asa ca in momentul asta are in burtica doar un pic de ceai. Cred ca face greva foamei. Sper ca maine sa fie mai bine. Daca mai aveti sugestii, le astept cu foarte mare interes. Multumesc mult.

Daniela si Denisa

Nicoleta spune:

NU vine Mosul la gradi? Sau Mosul care vine acasa nu cumva vrea de la fetita ta ca ea sa fie cuminte la gradi? Putin santaj nu strica...
:)
Nicoleta