sunt disperata!

Nu stiu ce sa fac.Baiatul meu, de 9 ani este foarte nervos, plange usor, are accese de furie necontrolata.
Desi incerc sa-l temperez uneori, nu reusesc.
Am trecut printr-un divort urat, a reusit sa vada multe lucruri negative intre noi, parintii, inainte de divort, am schimbat orasul, mediul ,cercul de prieteni, suntem din nou de la capat(eu, baiatul si sora lui de 5,6 ani)
Problema e ca ma enervez cumplit cand il vad cum reactioneaza deseori.
E ca si cum ceva il nemultumeste permanent.Dupa divort am facut terapie la psiholog cu el aproape 1 an.
In rest, la scoala e un copil exceptional...in familie insa...parca ar face orice sa nu ma asculte si sa ma supere.

kristinutza spune:

ai fost un an la psiholog? si care a fost concluzia?
copiii mai pastreaza legatura cu tatal?

la o prima citire, daca baiatul incearca sa te supere, inseamna ca te invinovateste, te considera vinovata de divort sau vrea sa-ti concentrezi mai mult atentia pe el etc.

dar ma intriga faptul ca spui ca a fost un an la psiholog cu el si...

cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video

Gabi_K spune:

si al meu la fel. Si eu trec acum printr-un divort urat. La psiholog inca nu am ajuns:(
Oare baiatul tau cum reactioneaza la faptul ca ai divortat? E suparat sau ii este rusine cumva? Unii o pricep asa:(
Al meu parca se simte mai bine cand sta de vorba cu un copil din clasa care e crescut doar de mama lui. Si ei au divortat... Deci vede ca e ceva normal, adica nimic iesit din comun...
Mie mi se pare ca al meu a ajuns la o varsta critica. Inca e copil, insa are iesiri de adolescent...


ex- gabibarta

Lemoni spune:

Off mai fetele tare complicat nu pot sa va dau sfaturi ca nu stiu ce este in mintea micutilor, poate se simt vinovati si cred ca din cauza lor divortul a avut loc, sau cine stie ce gandec ei in capusorul lor.Eu una as vorbi in fiecare zi cu ei asa incerca sa-i asigur ca ii iubesc tare mult, sa le spun ca nu e vina lor si ca totul o sa fie ok spre sfarsit numai sa aiba incredere in mami.
Multa rabdare fetelor va doresc din suflet si sa trece-ti cat mai repede peste aceste probleme.

Principesa spune:

Care au fost schimbarile in urma sedintelor la psiholog?

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

Adria_ spune:

Nu am trecut prin ce treci, deci nu-ti vorbesc in cunostinta de cauza. dar am observat la fiica mea ca atunci cand sunt suparata si nervoasa, ea simte si nici ea nu se simte prea bine. Repeta intr-un fel ceea ace vede si simte la mine.
Poate si baietelul tau e nervos fiindca esti si tu nervoasa.
Am citit undeva ca ei, copilasii, inteleg, accepta situatia parintilor divortati atata timp cat amandoi sunt disponibili pentru ei. Poate ar fi mai bine sa cauti cauza nervozitatii lui in tine, nu sa-l invinovatesti pe el. Nu te mai enerva cand el nu stiu cum reactioneaza, fii calma si va deveni si el mai calm. Accepta-l asa cum e, asta e ideea mea.

paula2003 spune:

Parerea mea este sa mergi la un psihiatru sau neuropsihiatru. Este cel mai bine. Vezi ca si acestia sunt de mai multe feluri. Cauta un specialist bun si care cu siguranta te va ajuta enorm. Eu cred ca si tu ai nevoie, poate si in comportamentul tau s-a schimbat ceva ....



Paula & Alexa(13.12.2003) & Paul(03.01.2006)

Persis spune:

Draga Crisseis
Oferai copilului tau multa iubire. Incearca sa nu te mai enervezi cand vezi ca are starile alea, ia-l in brate atunci si asigural de toata dragostea ta si spunei ca-l iubesti indiferent de cum se comporta el. Stii principiul sforii? Daca ai o bucat de sfoara o intinzi pe masa si vrei sa o impingi intr-o directie, unde se va duce sfoara, in directia in care vrei tu?? Niciodata!!! Se va duce unde vrea sfoara!! Dar daca tragi sfoara atunci poti sa o tragi unde vrei tu, ca acolo va veni! Cred ca ai inteles. Poate ti-e greu sa faci asta, ca ai si tu nevoie de iubire la randul tau, dar oferai iubire copilului, ca e cel mai valoros lucru pe care poti sa il dai!
Sanatate si sa auzim de bine.
Persis

giul spune:

Nu stiu cum e cu "oferitul iubirii",dar acest copil are 2 parinti care i-au dat bagajul genetic ,de ce nu va ganditi ca acest copil a mostenit intr-o mai mare masura din caracterul tatalui .El e un mic tata in devenire ,acest caracter ii poate fi cizelat prin educatie,dar nu mai mult si mai ales daca vrea.V-ati gandit de ce copiii adoptati au alt caracter decat al parintilor adoptivi,chit ca acestia le-au oferit un mediu deosebit de al parintilor biologici? Si mai cred ca de la varsta aceaasta si pana pe la 19 ani veti avea de tras.Deasemenea,principiul de mai sus al sforii poate fi bun ,nu lasati sfoara decat atat cat vreti voi de lunga ,fara sa acceptati compromisuri cu copilul,pentru ca el va trage de sfoara tot in directia gresita pe care o vrea el.De fapt disciplina ar trebui,sa faca un sport ,pentru ca el stie ca mama il iubeste oricum.E doar o parere.

Persis spune:

Draga Giul, am o intrebare, cum stie copilul ca-l iubesti daca nu-i spui?? Poate e subiectiva intrebarea mea...! Nu cred ca materialul "genetic" are vreo legatura cu acest subiect. E vorba de starea unui copil la un momendat. Cred ca mama lui vrea solutii pentru a iesi din situatia in care se afla. Exista carti ajutatoare, despre cum putem invata cum sa ne educam copii mai bine, cum sa-i ajutam in diferite situatii. Eu am primit o carte acum vreo 3 ani, "Ascultarea de buna voie" scrisa de Kai Kuzma, ( sper ca nu fac publicitate!!), nu asta e intentia mea. Si am descoperit multe lucruri bune, care m-au ajutata mult, ca si fiul meu e cam rebel din fire si "insistent" cand vrea ceea ce nu ar trebui!!
Draga mea Crisseis, daca vrei putem vb pe PM si pot sa-ti spun mai multe chiar sa-ti cumpar cartea, daca o doresti.
Cateodata baiatul meu face niste lucruri, pe care stie ca nu trebuie sa le faca, parca de-anume sa ma enerveze pe mine, dar atunci il chem si avem o discutie, ca doi oameni mari, nu ma mai supar pe el ca am vazut ca mai rau iese.
Sanatate si sa auzim de bine
Persis

coltofeanu spune:

Stiu ca iti este greu , mai ales ca treci printr-un divort urat , dar trebuie sa fi puternica , sa nu te lasi invinsa de aceasta situatie . Trebuie sa ii dovedesti baiatului tau ca il iubesti , ca nu este el vinovat de despartirea voastra , dar totusi trebuie sa-i impui si niste limite , deoarce ,poate cadea in partea cealalta .....sa astepte tot timpul sa fie compatimit , sa creda ca totul trebuie sa i se ofere pentru faptul ca tatal lui nu mai este alaturi de el si ca are dreptul sa face "scenele " acelea cu tine. Daca tu vei fi o persoana hotarata , plina de incredere ( stiu ca este greu...) , si el va imprumuta de la tine, usor , usor ,incredere. Daca se comporta asa pentru ca ar vrea mai multa atentie din partea ta ?Iesiti impreuna la o cofetarie , la un spectacol , petreceti mai mult timp impreuna , in mod frumos, laudandu-l pentru orice lucru bun si evita sa il certi , explica-i frumos ce a gresit.

Cred ca i-ar face bine sa-i spui ca nu este nicio diferenta intre el si ceilalti copii de seama lui , ca , intr-adevar este o perioada mai grea pentru voi , dar cu ajutor lui si alt tau veti trece mai departe si vor veni si zile mai bune.