ginduri pesimiste

ginduri pesimiste | Autor: Ficusia

Link direct la acest mesaj

nu stiu daca vi se intimpla si voua dar pe mine ma apua citeodata gindurile negre cum ca o ajung la batrinte singura sau ca daca se intimpla sa ramin fara job nu ma mai baga lumea in seama
daca se intimpla ceva cu ai mei


nu stiu ce sa zic voua vi s intimpla sa aveti ginduri ca astea

as vrea sa le alung si sa am numai ginduri optimiste si vesele





Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Luna75 spune:


In primul rand bine ai venit pe .
Ceea ce ti se intampla este absolut normal,toti trecem prin asemenea stari din cand in cand.
Nu stiu daca te ajuta intr-un fel insa eu ma ghidez dupa principiul traieste din plin ziua de azi ca maine nu stii ce va fi.
E o abordare simplista dar functioneaza foarte bine in momente de cumpana.

Cu rabdare si perseverenta nimic nu e imposibil.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Moira spune:

Buna,
Cred ca toata lumea are ganduri pesimiste, temeri si perioade proaste. Ideea este ca toate alterneaza. Atunci ca intru intr-o pasa din asta pesimista, incerc sa ma "agat" de ceva, de regula de ce este bun si frumos in viata mea, astfel imi incarc bateriile iar apoi pornesc din nou la "lupta".
Moira

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns piticutz spune:

quote:
Originally posted by Moira

Buna,
Cred ca toata lumea are ganduri pesimiste, temeri si perioade proaste. Ideea este ca toate alterneaza. Atunci ca intru intr-o pasa din asta pesimista, incerc sa ma "agat" de ceva, de regula de ce este bun si frumos in viata mea, astfel imi incarc bateriile iar apoi pornesc din nou la "lupta".
Moira


exact asa fac si eu, si mie mi se intimpla destul de des sa imi treaca prin cap intrebari de genul:"da daca intr-o zi o sa ma sune sotul de la munca sa imi spuna ca e la spital, ca i s-a facut rau?","da daca intr-o dimineata nu se mai trezeste?"(sotul meu e o persoana care nu se prea ingrijeste de propria-i sanatate,a fost crescut cu niste obiceiuri alimentare oribile si are un mod de viata "pe fuga", ca sa -i zic asa, ceea ce eu stiu ca nu e deloc sanatos si stiu ca mare lucru eu nu pot sa fac sa il ajut)), "da daca intr-o zi o sa ma suna sora-mea sa imi spuna ca a murit cine stie cine dintre ai mei de-acasa?","da daca nu o sa pot avea copii?" - ginduri fara sens, dar care iti vin in minte fara sa vrei...si care, pe mine ma umplu de groaza de fiecare data... e drept, muncesc si traiesc in aceeasi casa si nu ies destul de des pe-afara...fapt care nu imi ajuta prea mult la ...optimism.
Insa, sint constienta ca nu sint decit ginduri negre, adica nicidecum realitate, si de aceea imi scutur capul si ele dispar.
Linisteste-te si tu si fa deosebirea dintre realitate si gindurile tale, si pe urma nu o sa mai ai probleme.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Theiuta spune:

Si la mine la fel, Piticutz, in ceea ce il priveste pe sot...pe mine ma apuca mai des de acum 5 ani de cind taticul meu s-a prapadit in 2 luni pe un pat de spital.Sint groaznica, ma gindesc sa mai fac un bebe, dar apoi tot eu ma gindesc ca, daca mama pateste ceva si ea si...uneori parca nu sint normala la cap.

Si cu sotul, sa nu i se intimple ceva si baietelului meu si...oooofff

Theiuta

poze cu Nicolas

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Idaira spune:

Daca te face sa te simti mai bine,sa stii ca chiar psihologii au nevoie la randul lor de psihologi...toti sintem fiinte umane,nu iarta pe nimeni sa stii...depinde numai de noi cum reusim sa trecem peste!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns grodear spune:

si eu eram intr o vreme cam panicoasa dar am incercat sa nu mai am astfel de ganduri si m am auto educat.
Incercati sa nu va mai ganditi la lucruri rele

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ficusia spune:

quote:
Originally posted by Luna75


In primul rand bine ai venit pe .




multumesc!

m-am inscris mai de mult dar nu am postat.
am tot citit ce scrie pe aici si acum nu am mai rezistat

si mi-am spus naduful.

e intersant sa discuti serios problemele tale cu cineva care nu te cunoaste si nu il cunosti dar te trateaza serios si cu respect.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns piticutz spune:

quote:
Originally posted by Theiuta

Si la mine la fel, Piticutz, in ceea ce il priveste pe sot...pe mine ma apuca mai des de acum 5 ani de cind taticul meu s-a prapadit in 2 luni pe un pat de spital.Sint groaznica, ma gindesc sa mai fac un bebe, dar apoi tot eu ma gindesc ca, daca mama pateste ceva si ea si...uneori parca nu sint normala la cap.

Si cu sotul, sa nu i se intimple ceva si baietelului meu si...oooofff

Theiuta

poze cu Nicolas




ei,da, ce sa zic...macar tu ai un copil.

Cind ma apuca, ma simt asa de singura si de pierduta de imi vine sa le las toate balta si sa ma intorc in Ro, sa stau acasa la mama si la tata, cu ei zi de zi.(desi stiu ce "razboaie"am dus cu ei in adolescenta-ca majoritatea adolescentilor carora le patineaza hormonii-, pe cind acolo era casa mea...pe atunci abia asteptam sa am viata mea si sa imi iau zborul de linga ei cu prima ocazie, eh!ce vremuri,domle!)
Cu toate ca ma bazez mult pe sotul meu, uneori ma intreb ce as face fara el?si atunci vine teama de ce am mai zis mai sus...

Mereu ma gindesc ca daca sint un om bun, daca ajut pe oricine are nevoie cu tot ce pot eu, daca am constiinta impacata si trimit ginduri bune tuturor...raul va sta deoparte (ca sa zic asa)...

Si ma mai gindesc ca "pestele de la cap se-mpute" si ca nu trebuie sa las astfel de ginduri "periculoase" sa ramina in mintea mea(asta e un fel al meu de a spune).

Depinde numai de mine, la urma urmei.
Un strop de incredere.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Theiuta spune:

Un picutz off topic, dar tot in categoria gindurilor negre se incadreaza: eu nu am frati, nu am surori.Daca voi ramine singura, cine imi va da si mie de pomana? Am baietel, din partea nurorii, nu prea cred.

Ca sa vedeti ca nu sint normala la cap

poze cu Nicolas

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

Mai fetelor, mie mi se pare ca sunteti foarte normale!
Ganduri de genul asta are toata lumea, stiti?
Nu exista om pe pamant care sa nu se fi gandit vreodata cu sau fara voia lui la aceste ganduri care ne baga in sperieti.
Importanta este atitudinea voastra fata de aceste ganduri!
Adica, sa zicem ca am un gand ca se va intampla ceva rau cu ai mei.
Prima reactie a creierului va fi panica, care va atrage la randul ei alte ganduri negative " O sa raman singura, imi va fi foarte greu, ce o sa ma fac, voi muri de durere..samd""
Si uite asa se intra in labirintul intortocheat al anxietatii care ne face sa nu mai zambim, sa fim tare ingandurate, sa mai dam si o lacrima samd.
Da', ia sa abordam noi un pic problema mai altfel:
vine gandul ala pesimistu' si rau, ce ma apuc sa fac?
Pai in primul rand il identific si zic-"hopa , ai venit gandule, ei si ce? esti doar un gand, iar un gand nu inseamna nimic!!!"
"Doar pentru ca mi-a trecut prin minte asta, doar n-o sa i se intample nimic rau parintilor/copilului meu!"-imi spun asta cu multa convingere.
Apoi daca gandul staruie, ca sa imi dovedesc ca e doar un gand imi zic" Maine voi castiga la Loto un milion de euro!!!"
E tot un gand nu? dar asta nu va sperie...
Ia sa va vad, chiar credeti ca o sa se intample asta?
Eu nu cred!
Si uite asa, invatati sa faceti fata cu brio gandurilor negative, sa le neutralizati si sa va vedeti in continuare de viata voastra!
Imi scuzati nepriceperea de a va prezenta sedinta de terapie, eu nu am facut sa reproduc ce m-au invatat si pe mine altii si care chair mi-a mers!
Si nu uitati, repetitia e mama invataturii!
Pupici si e mai auzim

Sa auzim de bine ;)

Mergi la inceput