Locul copilului - cum sa fie bine?

Sunt o mamica ingrijorata pentru copilul ei de numai 1 an si 3 luni. Va scriu pentru ca sper sa gasesc aici un raspuns la urmatoarea problema: de ceva timp, bunica ce se ocupa de ingrijirea fiicei mele acasa la noi nu mai poate veni si nici nu mai poate sta 5 zile pe saptamana cu ea. Momentan 3 zile sta la o pereche de bunici, in weekend acasa, iar inca 2 zile o ducem dimineata la cealalta pereche de bunici si o luam seara. As vrea sa stiu ce implicatii poate avea asupra copilulul acest "plimbat de colo-colo" acum si/sau pe termen lung. Mentionez ca fiica mea se intelege foarte bine cu toti bunicii si s-a adaptat repede si acasa la ei. Acasa insa se simte cel mai in largul ei.

qsar spune:

Chestia asta poate sa aiba si anumite beneficii (copilul creste bucurandu-se de grija si atentia familiei intregi, se adapteaza mai usor schmbarilor...) dar, pe termen lung, dupa parerea mea, are o serie de dezavantaje majore:

1. Crearea unei figuri de atasament; copii au nevoie de constanta si de stabilitate. Este bine sa-i iubeasca pe cei apropiati, dar dintre toti, copilul va "alege" o singura persoana care este cea-mai-cea; la inceput aceasta figura este mama, dar e posibil ca, in timp, alcineva sa ia locul in topul preferintelor: de obicei tatal, care nu "schingiuieste" copilul cu imbracatul, mancatul, stersul mucilor si alte chestii antipatice :)). Ori, cu atatea schimbari...

2. Cine are autoritatea asupra copilului? Pe cine asculta? Cine stabileste regulile? Si aceste reguli sunt fixe sau se schimba odata cu locatia? Copilul poate urma un singur "cod de legi" - iar daca acestea se schimba prea des, vor crea in mintea lui o totala confuzie. Ca si in cazul atasamentului, autoritatea o are cu adevarat un sigur membru al familiei.

3. Copilul are nevoie de propriul spatiu vital, stabil. Camera lui (sau coltisorul lui), patutul in care doarme, cada in care se spala, pernuta, paturica, masa lui, scaunul lui, lingurita lui, ursuletul, veioza... mici nimicuri "ale lui" care-i dau sentimentul de "acasa", de siguranta si de incredere.

Sper ca vei primi raspunsuri mai clare si - de ce nu? - mai optimiste de la psihologii de pe site. Eu mi-am exprimat o simpla opinie de ne-specialist.

Q

Principesa spune:

Ncazacu, chiar daca qsar are o opinie de nespecialist, aceasta opinie este extrem de pertinenta.
Copiii au nevoie de o figura de atasament si la fel de importanta este si nevoia de stabilitatea figurii de atasament.
In contextul descris de tine sunt prea multe persoane cu autoritate intreaga si deci prea multe schimbari si prea multe reguli.
Am intalnit extrem de multe persoane care descriau ca au fost plimbate pe la diverse rude si s-au simtit ca o valiza, ca o povara si cat de greu este pentru aceste persoane sa aiba incredere si sa se simta iubite si importante. Cam astea sunt consecintele pe termen lung
Crezi ca poti gasi o varianta care sa implice mai multa constanta pentru copilul tau?


Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

ncazacu spune:

Va multumesc pentru opiniile exprimate.
Sincer simt din toata fiinta mea de mama ca ceea ce i se intampla acum copilului meu nu este bine. Si asta nu pentru ca nu ar fi bunavointa din partea adultilor, ci pentru ca fiica mea este foarte activa si foarte curioasa din fire, iar atunci cand schimba locatia, chiar daca e ora de masa sau somn pentru ea e mai important sa descopere noi lucruri, asa ca uita complet de program, ba chiar protesteaza daca nu e lasata sa-si satisfaca dorinta de independenta si curiozitatea. Stiu ca varianta IDEALA ar fi fost ca fiica mea sa stea acasa, iar bunicii (sau o bona) sa vina sa stea cu ea pe timpul zilei, iar seara cu parintii. Varianta aceasta insa nu e aplicabila, asa ca incercam sa gasim altceva pana copilul va merge la gradinita (adica inca vreun an si jumatate de-acum incolo).

liliana29s spune:

Incepind de la 4 luni jumate fiul meu sta la socrii de duminica seara pina vineri seara iar acasa doar vineri seara, sambata si duminica. I-am spus mereu care e casa lui si asa o si percepe ca la mama si la tata acasa e si casa lui. Se intelege f.bine cu bunicii care i-i ofera un program organizat asa cum eu nu puteam sa-i ofer si care se ocupa excelent de copil. Bunicii au timp sa-i ofere o educatie si au rabdarea necesara pe care eu dupa 8 ore de munca cind vin acasa si trebuie sa fac ceva de mincare si... nu am timp sa i-o ofer. Evident copilul ne vede si in cursul saptaminii cind mergem si-l luam la plimbare sau ne jucam cu el. Deja vorbeste f. bine si ne spune clar ca vrea sa vina acasa la mama si la tata dar intelege faptul ca noi mergem la servici. In momentul acesta Dani fiul meu are 2 ani jumate. Intentinez ca de la anul cind va merge la camin sa-l iau acasa.
Nu am observat absolut nici o problema in dezvoltarea fizica sau psihica a copilului. Eu nu sint specialist i-ti vorbesc strict din experienta mea. In momentul acesta fiul meu este f. sociabil vesel fara temeri neobisnuite pt. virsta lui. Am incercat intodeauna sa-i spun exact ce se intimpla si sa-mi tin intocmai promisiunile asa ca el are f. mare incredere in mine. In momentul acesta i-ti spun cu siguranata ca sint pe primul loc in inima lui. Este foarte important sa stabilesti reguli si sa fii convinsa ca vor fi respectate intocmai chiar daca copilul nu e sub supravegherea ta. Soacra mea i-l alinta atit cit trebuie si are reguli si indatoriri pe care le respecta asa mititel cum e. In momentul acesta stie cred ca in jur de 10 poezii, stie sa numere pina la 5 recunoaste 4-5 litere cunoaste zilele saptaminii ... Sincer nu cred ca intre mine si el ar fi putut exista o relatie mai buna daca el ar fi stat acasa mai ales ca eu nu sint o persoana rabdatoare.
Ti-am scris mai mult dar voiam sa-ti faci o idee. La mine a fost o solutie ideeala acest mod de a creste copilul nu spun ca e universal valabila doar ca la mine a functionat perfect.
Am uitat sa-ti specific ca uneori destul de des se intimpla ca si mama mea sa-l ia pt. citeva ore sau chiar toata ziua inclusiv pina a doua zi acasa. Asa ca e atasat de ambele perechi de bunici. Daca mai ai nevoie de informatii poti sa-mi scrii pe P.M.

Liliana si Dani
Sara
Sara poze Iasi Poze noi cu o licurice mica mica

Dan Mihai

marimar spune:

Nu cred ca e o tragedie, in acest moment este cea mai buna solutie pentru copilul tau si, atita timp cit ea vine acasa in fiecare zi si programul se respecta mereu, la oricare dintre bunici ar fi nu ai de ce sa-ti faci probleme.
Fetita se va obisnui in curind cu ideea ca 3 zile sta la o pereche de bunici, alte 2 zile la ceilalti bunici si in week-end acasa.
Parerea mea e ca e bine sa o aduceti in fiecare zi acasa pentru ca asta e locul ei de care sa simte cel mai atasata. Ea o sa stie ca acasa e acasa iar in rest are program de mers la bunici. Nu vad nimic rau in asta.

Tu intr-adevar trebuie sa impui niste reguli care sa fie respectate de amindoua perechile de bunici, programul ei e masa si somn sa fie mereu acelasi, la aceleasi ore si aceeasi rutina respectata. Astfel se va obisnui si nu va mai conta unde este, atita timp cit va vedea ca mami si tati o iau in fiecare zi acasa.

Asta e parerea mea....locul copilului e linga parintii lui, zi de zi !

-------
Life's a journey, enjoy the trip !