are ceva daca vreau un copil dar nu sunt maritata?

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Felicity spune:

NIci eu nu inteleg cum te poate speria un act (care are si dezlegare) dar nu te sperie sa ai responsabilitatile unui copil.
Eu nu as pune carutza in fatza boilor. As alege varianta clasica, o casnice mai intai, sa vad cum se comporta speriacu' cu responsabilitatile pe care le implica DOAR o casnicie, si apoi as merge mai departe cu copii.
Conteaza ce vrei tu....dar in masura in care implici si alte persoane, ce vrei tu e mai putin relevant. Gandesti egoist cum pui problema.
Tu vrei...si doar asta stii, ca vrei.
Pana nu ai copilul, nu stii ce implica. Desi ai senzatia ca de acum le stii pe toate deja.
Binenteles ca nicicare de aici nu traim in locul tau, doar ne dam cu parerea.
iar chestia cu de ziua ta te cer, peste un an ...etc, mie mi se pare penibil. amanarea asta e boala sigura. e clar ca intentiile fiecaruia e diferita. tu vrei acum, iar el vrea...cat mai tarziu, ca poate intre timp rasare ceva mai interesant.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmina24 spune:

sunteti niste dragute! va multumesc din suflet celor care mi-ati raspuns! nu o sa mai intru pe acest forum pt ca vad ca se incearca mai mult despartirea unui cuplu decat sustinerea lui! nu inteleg cum puteti spune ba ca e casatorit, ba ca "intentiile fiecaruia e diferita" (felicity) - si apropo: intentiile fiecaruia SUNT diferite; si alte lucruri care evidentiaza clar rautatea cu care tratati subiectele postate aici!
eu le sunt recunoscatoare celor care m-au sustinut (pe mine cat si pe prietenul meu)
o zi placuta in continuare!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lorelai spune:

carmina, daca voi doi ati hotarit ca vreti un copil, nu prea mai conteaza ce sfaturi iti dau fetele. eu sint de acord cu minoritatea care afirma ca nu prea conteaza un act. daca e sa plece poate sa plece si cu act si fara.

eu si sotul nu aveam de gind sa ne casatorim dar planificam un copil. ne-am casatorit de gura parintilor. pt noi casatoria a fost juma de ora cu preotul in biserican si apoi o petrecere cu prietenii. nici macar nu am inregistrat-o in romania (ne-am casatorit in canada) si eu nu am schimbat nici un fel de acte (am acelasi nume, buletin, pasaport etc). copiii poarta numele de familie al sotului, asa am decis amindoi cu mult timp inainte de a-i avea.

eu cred ca cel mai important e sa va intelegeti si sa va iubiti. daca un copil gaseste o atmosfera linistita plina de dragoste in familie, nu conteaza ca parintii au un act de casatorie sau nu.

nu te supara daca fetele au scris lucruri care, la prima vedere, par rautacioase. asa e cind ceri parerea, primesti si calde si reci.

Lorelai si fetele - Livia si Maya (18 ianuarie 2005)
****pt. poze click pe casuta galbena de mai sus (pagina personala)****

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lili81 spune:

Tu te-ai suparat pt ca nu toata lumea te-a incurajat? Trebuia sa te astepti la pareri variate. Fiecare are felul lui de a vedea lucrurile. Nu poate fi toata lumea de aceeasi parere cu tine.
Eu nu vad unde ti-a sugerat cineva sa te desparti de el. Ti-au spus doar niste variante posibile din punctul de vedere al unor persoane care nu te cunosc nici pe tine nici pe el. Tu stii cel mai bine cum stau lucrurile si poti sa ignori mesajele care stii tu ca nu sunt pozibile, sau ma rog.

Eu as aprecia faptul ca cineva a vrut sa dea un sfat, chiar daca tu stii ca nu te tegasesti in el sau este o opinie diferita de a ta.
Iar chestia asta ca esti dezamagita de "mentalitatea conservatoare" a persoanelor de pe acest forum....fiecare are propriile lui prioritati...si la urma urmei, nu conteaza parerea celorlati, conteaza ce vrei tu.
Dar tu de ce vrei neaparat ca toata lumea sa gandeasca ca tine?

Oricum, te felicit pt intentia de a avea un bebelache.

http://pg.photos.yahoo.com/ph/liliana_ignat/my_photos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Guestus spune:

Yo te felicit ca esti printre primele care ne cer sfatul inainte de a trece la actiune.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Luna1 spune:

Pe mine ma uimeste maturitatea de care dai dovada. Si ziceai ca vrei un copil? Pai cand vrei un copil ceri parerea publicului? Mie mi-e simplu de exemplu sa zic "binenteles ca nu actul conteaza, fa copilul, fi egoista si gandeste-te doar la tine si dorintele tale" ca doar nu la mine o sa vi in caz de el te lasa singura cu copilul sa-mi ceri ajutor.

Acum serios vorbind, e adevarat un act nu conteaza insa cand ai de a face cu un barbat adevarat. Ori stii cum se spune "mananci un sac de sare si nu cunosti un om" poti tu sa stii concret ca el isi va asuma toate responsabilitatile?

Sa-ti vorbesc din experienta mea? Am un copil de 5 ani procreat in afara unei casnicii, cu acordul lui dupa ce locuiam de PATRU ani impreuna. "Sigur mami, hai sa-l facem doar stii ca-mi plac copiii, te iubesc", am plans de fericire. Cand fiul meu avea 29 zile taticul lui care l-a recunoscut si l-a dorit si-a luat talpasita ca el totusi nu e pregatit. Vrei sa-ti spun cum e cand copilul tau te intreaba el de ce nu are un tata? Sau de ce tati vine la 3 luni sa-l vada? Sau de unde putem sa cumparam si noi un tata ca al nu stiu carui copil? Sau cum se lipea de orice barbat care il baga in seama? Nu cred ca vrei sa stii pentru ca tu ti-ai pus mainile pe urechi si ai spus "relelor incercati sa dezbinati. Insa eu VREAU un copil".

Am intalnit un barbat deosebit care imi trateaza fiul ca pe propiul copil. A dorit sa-si asume RASPUNDEREA noastra si ne-am casatorit. Asta inseamna responsabilitate. Acum vom avea inca un copil (daca doreste Dumnezeu) cu acordul amandoura. Normal ca si el poate pleca, ca nu te tine un act, insa faptul ca si-a asumat responsabilitatea unei casnicii si chiar a unui copil care se ataseaza de el iremediabil imi da mie siguranta ca inainte de a pleca va face efortul de a incerca sa rezolve problemele pe care le-am putea avea.

Daca tu dupa un an de relatie crezi ca un barbat care nu-si asuma raspunderea unei casnicii si-o va asuma pe aceea a unui copil cred ca ar fi totusi bine sa mai lasi timpul sa treaca si sa incerci sa analizezi SINCER situatia. Nu uita ca ti-am vorbit din ambele situatii, a mamei nemaritate si maritate. Daca vrei detalii despre cat de greu e sa cresti un bebelus singura iti pot da mai multe pe PM.

Succes si nu uita un copil nu poti sa-l bagi inapoi in burta daca nu iese cum vrei tu, gandeste-te si la variantele proaste macar sa stii la ce te inhami.

www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns goldi spune:

Draga Carmina, probabil ca macar din curiozitate iti vei arunca un ochi pe subiect, chiar daca te-ai suparat.
Trebuia sa ne spui de la inceput ce astepti de la noi, asa n-am fi cazut in greseala si am fi dat bine in fata ta.
Zici ca esti matura. OK! Nu ai aflat pana acum ca oamenii gandesc diferit, dupa experientele proprii? Nu inteleg de ce te-ai simtit atat de atinsa.
Zici ca esti recunoscatoare celor "care m-au sustinut (pe mine cat si pe prietenul meu)". Pai,nu prietenul tau era cel rau din poveste? Nu el amana casatoria si bb?
Pe el nu l-a sustinut nimeni, iar pe tine unii te-au sustinut iar altii nu.Problem?
Se pare ca da, ai devenit rautacioasa iar pe Felicity ai lovit-o sub centura doar pentru ca nu ti-a placut parerea ei.

Iar daca e numai un experiment, ar fi fost mai corect sa incepi prin a ne spune asta.




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariana_1976 spune:

In tarile scandinave este foarte obisnuit ca un cuplu sa aiba copii fara a fi casatoriti.Cunosc o multime de persoane in aceasta situatie.
Sper sa nu te superi ca fetele si-au dat cu parerea diverse, dar sa stii ca nici mie nu-mi prea suna bine retinerea cuiva fatza de casatorie.

Nu as dori sa-mi dau cu presupusul ce vi se poate intimpla, dar cel putin aici in Suedia statisticile arata ca familiile cu copii ai caror parinti se despart sunt in general dintre cuplurile necasatorite.

Sper la voi sa nu fie cazul niciodata si va doresc sa va impliniti dorinta de a deveni parinti.

Mariana 23+
mama de Monica, Matei si Markus

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carol spune:

Carmine, dar lui de ce ii e frica de actul de casatorie? Are vreun motiv? Sau e doar o scuza pentru a nu-si asuma o responsabilitate, aceea de sotz.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danangie spune:

CARMINA buna. Sotului meu i-au trebuit 13 ani sa se convinga ca , casatoria nu musca. Stiu asa sunt unii barbati. Dar nu stiu daca e chiar actul acela care ii face sa fuga. Oricum.....daca voi intr-adevar aveti o relatie frumoasa si puternica.....faceti acest copil.......dar cum iti spuneau si fetele mai sus....intr-o eventuala despartire nu vei beneficia de pensie alimentara.....Si in Ro.....cam anormal sa faci un copil fara sa fii casatorita. Aici in Italia e foarte normal sa nu fii casatorita si sa faci copii. Dar aici e o alta mentalitate. Dar oricum.....sa stii ca , copii sunt foarte sensibili la o eventuala despartire. Ei sunt primii care vor suferi. Si oricum eu cred ca tu trebuie cu iubitul tau sa vorbesti si sa-i impartasesti dubiile tale,intrebarile tale....va doresc oricum mult noroc in viata.

Cand te-a inselat cineva odata e vina lui, cand te-a inselat a doua oara e vina ta





POZELE MELE

Mergi la inceput