Copilul folosit ca si armã de manipulare...

ariadne spune:

O incercare ( probabil nici prima , nici ultima) de a discuta la modul cel mai serios si deschis cu mama baietelului nu ar ajuta? Este destul de dificil de trecut peste dureri, orgolii ranite, uneori prostie( nu spun asta cu rautate, de mareata prostie am dat si eu dovada candva), insa rezultatul nu este decat spre binele baietelului..si al vostru.
Cu multa rabdare si o strategie pusa bine la punct eu cred ca puteti ajunge totusi la un compromis...

Emirac40 spune:

[quote]Originally posted by Noe


invatat de mama lui ca eu sunt asa si pe dincolo si ca din cauza mea si a fetitei mele, tatal lui nu il mai iubeste (hazbandul si ea nu mai erau de mult impreuna in momentul in care am inceput noi sa.."ne cunoastem mai bine", insa copilul nu are cum sa inteleaga asta)..si sincer mi-ar fi teama, nu pentru mine, dar sa nu ii faca ceva Biei..Nu exagerez, daca pana acum a crescut sub influenta mamei, il cred in stare de orice...fiind totusi mic si nedandu-si seama de ce e bine...

Parca suntem trasi la indigo...la fel mi-a spus si mie (avand grija sa auda si copilul)chiar sambata trecuta...ca am plecat de langa ea numai ca sa stau cu actuala femeie din viata mea,ceea ce este o minciuna gogonata...pe actuala sotie am cunoscut-o la un an dupa ce ea a preferat sa stea cu parintii ei,cat despre rautatile celor mici,ei bine,cred ca procedezi foarte bine ,deocamdata cel putin ...imi amintesc de-o intamplare de-acum 5 luni, cand intr-un moment de tandrete i-am spus fiului meu:
Uite tati, aici in burtica Danielei este surioara ta, si incet am vrut sa-i iau manuta si sa o pun pe burtica sotiei...nu va puteti imagina ce-a urmat....nici daca se uita la un film horror nu reactiona asa...acum pe langa faptul ca mama sa nu vrea sa respecte programul de vizita,nici nu bag mana in foc referitor la reactia lui fata de fiica mea si sora lui...Nu-ti mai zic despre polita de asigurare facuta acum cinci ani pe numele mamei lui ,copilul fiind nou-nascut(ca de, m-am gandit ca poate se intampla ceva cu mine)si care anul acesta ajunge la maturitate...Oricum sambata comform programului de vizita (pe care ea nu da 2 bani)trebuie sa-mi vad copiul...o sa vad ce mai apare...

catty spune:

Dragul de tine. Imi pare sincer rau ca treci prin asa ceva. Hai sa iti spun cazul unui barbat care a reusit pana la urma sa se apropie de copilul lui.
Cand a divortat de mama copilului acesta avea 4 ani. Inca din prima clipa divortul a fost unul de "pus poalele in cap", partajul la fel. Una peste alta mama isi invata fetita sa nu vorbeasca cu tatal, sa nu se intalneasca cu el pt ca nu o iubeste si le-a parasit, cand de fapt era invers, adica femeia plecase cu altul. Nu il lasa sa vada fetita, s-au mutat de cateva ori si a schimbat nr de telefon, etc. Pana la urma a aflat la ce gradinita se duce fetita si a inceput sa o vizitele aproape zilnic. A vorbit cu educatoarea si i-a explicat situatia si a gasit intelegere la femeia respectiva. Astfel, fara stirea fostei sotii, mergea in timpul programului de la gradi si lua copilul, se plimbau impreuna, mergeau la cumparaturi, se jucau, etc. Incetul cu incetul copilul a constientiza, la varsta de 5 anisori si ceva (acum are 7 ani si e la scoala) ca de fapt tot ce ii spuneau acasa mama, bunica, etc erau minciuni si acum isi iubeste ffffff mult tatal. Il suna pe ascuns de mama, il cheama la ea cand este singura acasa sa ao ajute la teme, etc.
Parerea mea este sa incerci sa mergi si sa vorbesti cu educatoarea copilului, sa ii explici situatia si sa ii ceri sa te lase macar o jumatate de ora la cateva zile sa iei copilul cat este la gradi si sa stai cu el. Vei vedea ca va fi mult mai bine si se va apropia iarasi de tine.
Succes si nu te da batut.

catalina

"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"

Luna1 spune:

Catalina daca tatal fiului meu (de care sunt despartita) si-ar permite sa-mi sustraga copilul de la gradinita (al meu e la scoala si suntem in alta tara insa cand inca eram in Romania) acesta fiind in custodia mea ar fi caz de dosar penal (se numeste rapire) si in urma dosarului penal as putea cere sa nu mai aiba voie sa-si viziteze copilul nesupravegheat.
Asa ca nu-l mai sfatui prostii care ii pot ingreuna situatia.

Emirac eu te admir (daca tot ce spui e adevarat) am fost si eu in situatia ta sau mai exact in situatia mamei copilului tau altfel insa, din pacate tatal fiului meu avand acces sa-si viziteze fiul cand dorea el (binenteles trebuia sa ma sune in prealabil insa nu l-am refuzat niciodata in 4 ani) a decis ca e mai simplu sa te joci cu sufletul unui copil si venea sa-l vada o ora-doua la inceput la trei luni, apoi la jumatate de an apoi o data pe an. In plus nu platea nimic pentru ca am lasat la latitudinea lui iar el... Nu pot sa-ti spun cate nopti am plans cand baiatul meu spunea "dar tati de ce nu doarme cu noi? de ce nu mai vine? imi aduci si mie un tati?" Acum are tatal dorit (spunea cineva ca nimeni nu se compara cu tatal natural, gresit tatal vitreg al fiului meu e de mii de ori mai tata decat cel natural care si-a batut joc) si e fericit.
Pe tine te sfatuiesc sa nu renunti oricat de greu ar fi, gandeste-te la fiul tau si daca are o mama egoista si incapabila sa-i protejeze sufletul, fa-o tu , nu discuta problemele astea cu el, nu discuta despre mama lui, asigura-l ca-l iubesti iar pe ea da-o iar in judecata pentru nerespectarea orelor de vizita. Si asa cum ti-a spus cineva mai sus las-o sa creda ca iti era mai bine cu ea ca o regreti oarecum (trist dar adevarat, si mie imi facea bine cand fostul venea si se plangea la mine de femeia cu care era) iar faptul ca va faceti confidente o va face sa creada ca inca o iubesti si asa te vei apropia de copil. E urat sa santajezi sentimental insa daca ea asa joaca trebuie sa te adaptezi jocului.

Succes.

www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze

ellej spune:

Nu-ti pot spune decat ce s-a mai spus, adica oricat ti-ar fi de greu, nu te indeparta de copil; va ramane cu traume din cauza absentei tatalui (mai mici sau mai mare, depinde si de psihicul lui), am constatat asta la sotul meu. Nu va imaginati acum ca ar fi vreun dereglat, insa de exemplu, cand era mai tanar, lua mai mereu tzepe de la asa-zisi prieteni pentru ca era genul care ajuta pe oricine, se imprietenea cu oricine, cautandu-si probabil tatal, mai mult absent din viata lui, in orice prezenta masculina. Si a fost dezamagit de multe ori (acum zic ca s-a mai maturizat si nu mai investeste atat de mult si de repede in oricine, s-a mai blazat). Ba chiar in spunea ca, in adolescenta, isi dorea ca maica-sa sa se recasatoreasca, atat de mult simtea lipsa unui barbat in existenta lui. Si desi e un om normal si "cicatricile" sunt din ce in ce mai putin vizibile (are si el o varsta, un copil), intotdeauna il va durea faptul ca aproape n-a avut un tata.

Si nu va inchipuiti ca taica-su, Dumnezeu sa-l ierte, era vreun nenorocit si nici ca soacra-mea i-ar fi interzis accesul la copil(are ea destule defecte, dar pe asta nu l-a avut). Insa erau in orase diferite, urmatoare sotie era (si este) o tzoapa si o scorpie si il manevra si aia si, de ce sa nu recunosc, si comoditatea lui proprie si personala l-au facut sa nu se duca prea des la fi-su .Cu toate astea tinea mult la el, era mandru de el, ii platea intretinerea si in plus etc. Deci lucrurile nu sunt in alb si negru, ci in mai multe nuante de gri.

Uneori ma gandesc cum as proceda daca Doamne fereste m-ar insela, ne-am desparti, ar avea alt copil... nu am nici un motiv sa cred asta insa eu sunt de felul meu mai vigilenta si pun raul inainte. Sper ca nu m-as lasa orbita de ura fata de (eventuala) lui tradare si m-as gandi la copil; insa sincera sa fiu nu pot baga mana in foc. Nu sunt o persoana rea, dar cred ca as putea deveni daca rana ar fi destul de adanca. Nu spun asta sa o scuz pe fosta ta sotie, in nici un caz, dar ma pun in locul une persoane care se comporta, daca mi-e permisa comparatia, ca un animal ranit, care distruge totul de durere. Oamenii ar trebui sa fie rationali, nu animale, dar depinde mult si de gradul de cultura si de psihicul fiecaruia.

In fine, m-am lungit destul, sper sa nu aflu niciodata cum e. Si sper sa nu renunti, mai tarziu copilul iti va multumi sau nu (cunosc un caz in care mama a fost mai "tare" si copilul nu are nici o tangenta cu tatal), dar macar veri fi incercat si vei avea constiinta impacata.


Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

zepellina spune:

quote:

---

Originally posted by ellej

. Nu spun asta sa o scuz pe fosta ta sotie, in nici un caz, dar ma pun in locul une persoane care se comporta, daca mi-e permisa comparatia, ca un animal ranit, care distruge totul de durere. Oamenii ar trebui sa fie rationali, nu animale, dar depinde mult si de gradul de cultura si de psihicul fiecaruia.

---

Da, nu se stie cum s-a intamplat din punctul ei de vedere, se poate sa fie asta, si nu mai vede lucrurile in mod corect.

zepellina

catty spune:

LUNA, hai sa iti spun ceva. Daca vrei sa o luam cu cazuri de rapire, etc. tin sa iti spun ca el poate sa o dea in judecata pe femeia asta pt ca nu respecta hotararea judecatoreasca si ea va fi cea care are de suferit. Daca nu respecti o hotarare judecatoreasca poti ajunge in puscarie.
Ideea mea era urmatoarea: sa isi vada copilul la gradi, si sa ceara voie educatoarei sa il scoata din clasa pe hol sa stea putin cu el. Si asa o sa il faca pe baietel sa se apropie putin de el. Ce este rau in asta?

catalina

"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"

Adria_ spune:

mama baiatului se simte pe locul .. ia sa vedem ce banuiesc eu ca e in capul ei - 1 actuala sotie, 2 fetita, 3 baiatul, 4, 5, 6... nu se stie, apoi undeva pe la coada prioritatilor tale se simte si ea. si actioneaza ca atare. Folosind drept scut propriul ei copil, te ataca pe tine. (Am trecut prin asta mare fiind, si mi-a parut rau si m-a durut foarte tare cand mi-am dat seama ca am fost folosita.)
Sa abandonezi copilul nu e in regula. Trebuie s-o faci pe mama sa inteleaga ea e propriul dusman al copilului. Asta ar fi idealul si nu stiu daca se poate.
Poate sa-i acorzi mai multa atentie mamei, sa-i vorbesti frumos si sa evitati subiectul copil, sa-i zambesti, lucruri din astea care ar putea s-o faca sa-i mai creasca increderea in sine. Incetul cu incetul poate te va chema ea sa iei copilul la tine. Cu rabdare si hotarare si tact cred ca vei reusi sa ai o relatie normala cu copilul tau.

Luna1 spune:

Catalina crede-ma ca fiind in situatia asta 4 ani de zile stiu cum se poate ocoli legea. Eu sunt de partea lui nu a ei insa as vrea sa stie adevarul. Adevarul este ca ea nu ajunge la puscarie daca nu respecta orele de vizita. Sa-ti spun procedura ca am o prietena care asa face (nu sunt de acord cu ea insa e alegerea ei) si ma sfatuia sa-i fac si eu la fel fostului. E o idiotenie insa asta este legea romana. Daca el nu plateste pensia mai mult de trei luni se alege cu dosar penal. Nu conteaza daca a vazut copilul sau nu. Insa daca el o da pe ea in judecata pentru nerespectarea dreptului de vizita ea nu ajunge la puscarie, doar trebuie sa se prezinte in instanta sa spuna ca orele hotarate si zilele nu sunt bune pentru ea avand treaba in momentul acela cu copilul. Apoi se vor stabili alte date iar daca nu sunt respectate iar proces, iar se prezinta mama ca datele nu sunt ok pentru ea, iar se stabilesc alte date si tot asa. In plus pentru a dovedi ca nu-si vede copilul ar trebui sa mearga cu executor judecatoresc la ea la usa la ora de vizitare insa executorii nu lucreaza in weekend astfel cunostinta mea si-a pus zilele de vizitare duminica iar el nu poate dovedi ca ea nu e acasa. Deci nu prea are sanse asa.

Cu vizitatul la gradinita iar e cu dus si intors si e la latitudinea mamei, adica daca ea afla poate face un scandal monstru si poate destitui chiar directorul gradinitei. Pe mine tatal fiului meu m-a amenintat o data (in contextul in care nu l-am lasat sa plece singur de nebun cu fiul meu de 6 luni pentru 2 zile) ca mi-l ia. M-am interesat la politie si mi s-a spus ca pentru siguranta mea trebuie sa anunt peste tot (gradinite scoli, vecini etc) faptul ca fiul meu e in custodia mea , l-am inregistrat la politie la adresa mea pentru a avea dovada ca locuieste cu mine deci daca tatal se apropia de el fara acordul meu eu puteam sa-l reclam pentru rapire. Iti dau doar exemple, repet tatal fiului meu a venit cand a dorit sa-si vada pruncul, pacat ca nu a dorit mai des.
Deci cam asta e legea si fara diplomatie si perseverenta nu poate reusi nimic. Dar eu zic sa persevereze, sa lase timpul sa treaca (fara a uita de copil, ci sa mearga sa-l caute mereu) iar intr-o zi ea se va satura de comportamentul asta plin de rautate. Insa de retinut ca uneori rautatea asta vine si ea de undeva si orice poveste are doua fete.

www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze

miau-miau spune:

mai bine l-ati sfatui pe emirac sa faca ce-o face sa o imbuneze pe mama copilului si sa o convinga ca prezenta lui in viata baiatului e benefica. Dar asta dupa ce o determina sa il ierte pentru ce dumnezeu i-o fi facut si sa-l accepte ca tata al copilului. Voi nu faceti decit sa-l inversunati pe el in ideea ca ea e o nebuna care ii face rau propriului copil. Pai cine naiba credeti ca a hranit, spalat, ingrijit copilul pina acum. Daca pe voi va intelegeti cind e vorba de dragostea fata de copiii vostri si cam la ce sacrificii sinteti dispuse pentru ei, nu credeti ca e la fel si in cazul femeii asteia?
Ca el sa aibe acces la copil trebuie sa imbuneze mama. Nu va dati seama ce tragedie ar fi pentru copil ca tata sa il vada pe ascuns si el sa inceapa sa-si urasca si mama pe deasupra, sau sa nu stie ciu sa-i dea dreptate.