STUDENTE LA PSIHOLOGIE-PEDAGOGIE

.....CAUT SI EU COLEGE,CU CARE SA FAC SCHIMB DE IDEI.M-AM INSCRIS SI EU LA FACULTATE SI POATE MAI SUNT BOBOACE CARE VOR SA DISCUTE PE FORUM!

Alyssa spune:

Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace. Imi pare rau de pierderea suferita, stiu ca nu este usor...

Nu esti singura care si-a pierdut sotul. Chiar si divortul este o pierdere, persoana cu care ai conceput copilul, in care ti-ai pus sperantele si visele de viitor, nu mai este aceeasi...

Eu iti urez "Bine ai venit" pe DC

Alice

R_MARCE spune:

Sincere condoleante Andreea.
Nu stiu cum sa iau mesajul tau ...sau mai bine zis, restul mesajului, in care un pic mi se pare mie, ne ataci k ne plingem de diverse "nimicuri". Din pacate, ai nostri "tatici" sint ei in viata, dar au ales diferit. Nu e vorba k nu i-am pretuit noi. Tu ai avut ceva de calitate si din pacate, dzeu ti l-a luat. Noi poate nu am fost asa norocoase. Doar pt k ei sint inca in viata, asta nu inseamna k trebuie sa cadem la picioarele lor si sa ii multumim lui Dzeu k i-a creat.
Cred k fiecare isi duce crucea ...cum se zice. Te asigur k nici una din noi nu a fost fericita atunci cind a devenit mamica singura, indiferent de cum s-a intimplat asta.
Iti doresc multa putere sa treci peste necazul ce v-a lovit si sa iti poti creste fetitza asa cum iti doresti...sa ajunga OM.

Marce 21+

alinaxeni spune:

ANDREEA,am citit primele randuri si am crezut ca e un atac,abia cand l-am terminat am inteles.Nu esti singura care a pierdut pe cineva drag,te inteleg perfect,dar nu poti sa dai cu barda.E foarte adevarat ce spui tu,de multe ori uitam sa ne bucuram de cei de langa noi si ne cramponam de maruntisuri.
Citeste motto-ul de la semnatura mea,sa stii ca sunt vorbele unei femei care si-a pierdut 4 baieti mari si sotul,toti intr-un accident.
Sincere condoleante.


-------------------------
In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.

ANDREEEEEA spune:

........Nu am putut incepe cu inceputul,nu am vrut si nici nu cred ca-i corect sa-l vorbesc de rau pe cel ce nu mai este...si oricm nu ajuta la nimic.,Va inteleg si pe cele ce a-ti divortat caci am scris "cel ce mi-a fost sot"si n-am considerat ca mai are rost sa mentionez ca eram divortati.Si eu am fost tradata si n-am gasit puterea sa merg mai departe.Casnicia mea a durat doar 9 luni...din care 4 fericite...iar restul foarte dureroase caci n-am putut sa-l iert pentru tradare cu atat mai mult cu cat eram si insarcinata in luna a6a.Ne-am despartit definitiv si dupa nici doi ani el a avut un accident,cu masina lui,el conducea....si a ramas imobilizat pe pat,sa vegeteze,un an si 8 luni.Probabil ca nimeni nu intelege acum de ce am mai suferit....si totusi nu am putut sa nu tin cont ca a ramas in urma divortului rodul dragostei noastre.In atata timp,la cererea medicilor care s-au ocupat de el,am dus si fetita la el,avea doar doi anisori si ceva....si n-a putut sa accepte ca tatal ei este mai neajutorat ca ea...si am continuat sa-l cautam pana s-a stins.Acum fetita mea imi cere,cum obisnuiam,sa ne rugam sa se faca tata Alin bine....sa o mai duca la plimbare...Am noroc ca nu vrea sa mergem la el,inca!....................................................In prima noapte de priveghi fetita mea s-a culcat cu ursuletul pe care l-a primit,ultimul,de la tatal ei..urs de care nu se atingea niciodata,cu care nu s-a jucat niciodata...Cand am vazut ca-si baga ursul in pat m-au trecut fiorii si am adormit plangand....Acum poate v-am mai lamurit si pote ma credeti ca am stiut ce am scris cand am scris.Va multumesc pentru mesjele de incurajare....

Elle_seb spune:

Andreea, imi pare foarte rau pentru pierderea suferita, am inteles exact ce ai vrut sa spui, stiu ca in momentele astea atat de dificile si de tragice toate celelalte lucruri din jurul tau ti se par mai putin importante si poate chiar meschine. Insa ele fac parte din viata fiecaruia. Este foarte important pentru tine sa ierti. Sa-l ierti pe el pentru ca te-a tradat si ce-i mai important, sa te ierti pe tine, pentru ca sunt convinsa ca in sufletul tau ai acum foarte multe resentimente. Timpul nu mai poate fi dat inapoi si trebuie sa fii tare pentru copila ta care resimte acut starile tale. Va doresc multa sanatate si tarie!

jesia spune:

Dumnezeu sa-l ierte iar tie sa-ti dea putere sa mergi inainte si sa-ti cresti copilul

Pozele mele
Ce nu te doboara te face mai puternic

gabibarta spune:

Andreea, sincere condoleante!
Am si eu impresia ca ne-ai atacat un pic... de unde stii cat am suferit noi si ce am pierdut? Eu de ex. am pierdut 10 ani din viata, mi-am pierdut increderea in oameni si mai ales in barbati, copiii mei inca nu si-au revenit de tot, dar de cand ne-am mutat separat, se simt mult mai bine.
Da, am fost educata in acest sens, pro-casnicie, dar nu am mai putut continua asa.
Sper sa ai si tu puterea necesara sa te ridici pe picioare, noi suntem aici ca sa te ajutam, daca si tu doresti asta.

Ani3lla spune:

Iti spun eu ca exista ceva daca nu mai tragic, atunci cu siguranta la fel de tragic: sa fie tatal in viata si sa nu-i pese de copil.
Ma gandesc ca tu ii poti spune fetitei tale ca tati e sus la ''Doamne,Doamne'' si vegheaza asupra voastra, insa eu aseara nu ia-m putut spune nimic fetitei mele care a adormit plangand ca nu a venit tatal ei sa o scoata in oras de ziua ei desi i-a promis asta la telefon, si a adormit zicandu-mi sa nu adorm si eu sa poate suna chiar daca e noapte si sa aud.
Si ma plang de impozite si taxe, pentru ca-mi draia o pauzasc fiecare leut in timp ce el se lafaie in casa noastra si nu-mi este rusine sa spun ca-mi este greu.
Ce sa pretuiesc? Ce sa apreciez? Urlete si indiferenta, bataie si tradare, lene si nepasare?
In ceea ce ma priveste nu trebuie sa moara el ca sa ma trezesc la realitate, ca m-am trezit cand l-am parasit si de atunci am ramas asa.
TREAZA.

miha2006 spune:

Sa-ti dea D-zeu putere sa poti trece peste toate astea. Fetita ta are nevoie de tine acum mai mult ca oricand. Nu va fi usor sa fi si tata si mama... dar trebuie sa poti... curaj.

MIHA SI IULIA BUBULINA

Alyssa spune:

Acum citeva saptamini mergeam spre magazinul din colt sa cumpar fetelor inghetata, in drum spre parcul de joaca. O dupa amiaza frumoasa si senina, eu incercind sa ma relaxez printr-o plimbare dupa o zi de munca. Maya, fata mea cea mica vede un cent pe jos, il ridica si imi spune fericita "mami, am gasit un ban" ...Aici este o vorba cind gasesti un ban pe jos inseamna ca un inger ti l-a dat. Ii raspund fara sa ma gindesc "well... an angel gave it to you, honey" la care ea imi zimbeste si imi spune "daddy gave it to me!" (tati mi l-a dat) eu i-am zimbit cu dragoste si i-am spus "yes, hon, daddy gave it to you!" si am plecat sa luam inghetata... In mintea mea am continuat insa gindul si am ris un pic de intimplare "da... e mai mult decit orice pensie alimnentara ti-a dat vreodata!"

Vezi tu... Nu sint o persoana rea, din fire sint o persoana care da, care ofer lumii din jur, dar ceea ce am gindit nu am facut-o cu rautate si nu inseamna ca il condamn pentru nimic. Am facut pace cu mine si cu el demult, l-am iertat si am incercat sa ma iert si pe mine ca nu am putut mai mult si mai bine.

Taxele si banii si neintelegerile sint si ele parte din viata noastra la fel ca si moartea unei persoane iubite din viata. Totul se impleteste in fata noastra in pinza vietii noastre... bune, rele, stralucitoare, grele, triste, vesele, luminoase...toate se tes in fiecare zi in fata noastra, depinde de noi sa intelegem si sa le aranjam cumva ca toate acestea sa formeze un desen placut sufletului nostru...

Cel putin tu ai avut parte de un deznodamint. Ai putut sta de vorba cu el, i-ai putut spune ce ai avut pe suflet... Iarta-l si iarta-te si pe tine...

Alice