Depresia
Buna..in caz ca mai este un astfel de subiect va rog sa ma scuza-ti.
Sunt tanara....cam asta pot spune despre mine ca altceva simt ca nu ma perezinta in acest moment.Deci sunt tarana si nu stiu de ce ar suferi o persoana tanara de depresie.
Am intrat pe net si am dat cautare pe google,am gasit simptomele depresie...si am ajuns la concluzia ca sufar de depresie.De fatp aveam o banuire de ceva timp dar nu am vrut sa dau ascultare.
Va intreb pe cele care a-ti trecut prin asa ceva sa a-ti facut sa iesiti din aceasta stare?Simt ca nu pot face nimic,ca sunt un caz pierdut..si cel mai rau nu ma recunosc.Nu eram asa,cand m-am schimbat nici nu imi mai amintesc...dar stiu sigur ca nu eram asa.
Va rog frumos daca ma puteti ajuta sa ma ajutati.Va multumesc pentru timpul acordat.
Raspunsuri
mamica dulce spune:
buna Ana-Maria..depresia asta poate avea mai multe cauze...poate fi baby-blue,daca ai copil de curand,sau dor de tara,sau situatii nasoale in relatie..sau cate si mai cate...asa pe scurt nu te putem ajuta,fara mai multe detalii de la tine...faptul ca esti un caz pierdut din punctul tau de vedere nu ofera totusi suficiente detalii..
Si eu sunt tanara :) si am avut starile mele depresive,ca orice persoana normala :) (chiar asa-e absolut normal sa ai momente de felul asta).Eu m-am rezolvat prin...limbi straine-adica de fiecare data cand m-am simtit prea blazata,pesimista,delasatoare,m-am apucat de invatat,ba la engleza,ba la germana,ba de repetat franceza si recent mi-am cumparat un curs de italiana,ca m-am plictisit de celelalte si deja am patalamale de la goethe si cambridge,de atatea stari depresiveAcum spun sarumana pentru depresia din iarna trecuta,am diploma de la cambridge si fac un ban propriu,fac pregatire la engleza cu cuconetul local Altceva,ce fac eu,e sa citesc-citesc non-stop si nu mai am timp sa ma gandesc la rele ca ma arde destu sa dau pagina
Ideea e sa te apuci de CEVA,nu conteaza,sa iti fixezi un scop-un job,o limba straina,un sport,un hobby,un copil daca iti doresti,sau chiar gramatica limbii romane la o adicaDaca ai deja o ocupatie-mai fa-ti una in limita timpului,presupun ca ai o relatie,axeaza-te pe ea,daca ceva individual nu iti surade-dezvolta notiunea de IMPREUNA-e benefic pe toate planurile.Si vorbeste-despre ce si cum te simti,nu tine in tine si te racori pe net-discuta cu partenerul tau,cu prietena ta,cu cineva care te asculta,fie el si psiholog-desi cred ca e cale lunga pana sa ajungi sa-i batzi la usa.
Si nu te mai uita pe net dupa simptome ca e de groaza-te conving site-urile astea de orice boala-parol!
Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.
Ana-Maria21 spune:
Multumess Mamica Dulce...la o adica ai dreptate cu siteurile astea dar nu stiam unde sa caut informatii si de aceea m-am uitat.
Probleme in relatie nu am..doar ca imi este un dor imens de el..dar nu avem probleme.Cred ca ma simt asa de iarna trecuta pentru ca atunci cand am venit eu aici era frig..de lucru nu se gasea si am stat numai in casa.
Ma simt foarte nefericita..simt ca nu am facut nimic in viata si pe deasupra simt ca m-am schimbat si nu imi place schimbarea.Prin asta vreau sa spun ca eram fosrte deschisa inainte...nu prea puteam sa stau tacuta cateva secunde...iar acum as putea sa stau zile fara sa scot o vorba.
Nu prea am timp de mare lucru pentru ca muncesc tot timpul dar cred ca o sa trebuiasca sa fac totusi ceva.Daca ma duc la o sala de sport ar fi ceva nu?Banuiesc ca ar ajuta.
De vorbit simt ca nu pot vorbi decat cu prietenul meu...am vorbit cu el putin pe tema asta dar nu prea vreau sa mai continuui pentru ca isi face griji ca sunt asa din cauza ca imi este prea dor(se poate sa fie si asta)si se invinovateste desi nu e vina lui pentru ca eu am plecat nu el.
Nu stiu ce as putea sa mai zic...poate o sa treaca...chestia este ca sunt tanara si ma port ca o baba..dar nu ca o babuta normala ci ca una suparata pe viata.
Oricum multumesc pentru sfaturi.Utile..oricum trebuie sa invat franceza..asa ca atunci cand o sa am o ora libera o sa ma apuc sa invat.
lorelei_19 spune:
Ana-Maria, dupa cate stiu eu, depresia poate fi de doua feluri: produsa de cauze externe sau de dereglari interne. Daca tu spui ca nu s-a intamplat nimic deosebit atunci cand a inceput depresia, e posibil sa aiba o cauza interna si asta e mult mai periculos. Este vorba de o substanta pe care n-o mai secreta creierul si atunci se produc starile astea depresive. Exista medicamente si se poate normaliza totul, doar mergi la medic.
Multa sanatate si putere.
blue eyes spune:
Mamica dulce, ceea ce ai avut tu nu poate fi denumit depresie. Un om depressiv nu poate face nimic, pentru ca primele simptome ale unei depresii sunt lipsa de incredere in sine, lipsa de energie, imposibilitatea de a duce ceva la capat si multe altele.
Ana Maria,depresia ca boala poate fi diagnosticata si tratata doar de o persoana de specialitate: psiholog, psihoterapeut sau psihiatru. Cum spune Lorelei, sunt 2 tipuri de depresie: reactiva si endogena. Uite si un link , din pacate cam sarac in informatii, dar e un punct de pornire, stiind alte limbi. Siteurile astea te pot convige ca ai o boala numai daca tu ai deja terenul pregatit, adica ai simptomele respective. Dar nu inseamna neaparat ca ai o depresie. Diagnosticul depresie nu se pune pe net! Depresia este considerata de catre cele mai importante organizatii mondiale de medicina, ca fiind a doua boala invalidanta pe glob. Sper sa nu te sperii cu asta! Una e a speria si alta e a constientiza.
Depresia nu are neaparat preferinte de varsta: si copiii pot suferi.
Ce e de facut? Ca punct de pornire constientizarea situatiei si evitarea de a cadea in capcana pe care ti-o poate intinde chiar aceasta analiza. Intre timp trebiue contactat medicul de familie care te poate indruma spre un specialist. Nu stiu cum e la voi cu acoperirea costurilor de catre asigurare. Informeaza-te bine de la inceput si ai incredere in terapeut. E o boala care poate deveni o caracatita in viata unui om si nu numai a sa.
Ps: am recitit postarile tale. S-ar putea ca tu sa suferi de forma de depresie reactiva, mai usor de tratat. Sau poate chiar sa nu fie depresie, ci alta stare sufleteaca asemanatoare, fara leziuni majore sau pe timp indelungat.
Ai grija de tine!
O relatie sanatoasa are la baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala si sexualitatea.
CryssUK spune:
Draga Ana Maria,
Din cate inteleg eu din mesajul tau,tu esti de curand plecata din tara(1an) si prietenul tau e departe de tine(in Romania, cumva?)
Cred ca sunt motive externe suficiente care sa duca la o usoara depresie.
Ideal ar fi sa poti sa corectezi chestiile astea 2, adica ...
adus iubit langa tine sau reintors in tara alaturi de familie.
Poate prima varianta ar avea sanse de succes, dar cea de-a 2 a nu cred ca e prea usor de indeplinit, dat fiind ca ai venit in Canada sa iti urmezi un vis/scop.
De asemenea te-as intreba daca ti-ai facut prieteni in Canada si cum te recreezi
Tb sa fii convinsa ca depresia se poate vindeca complet, ca vine si pleaca, ca depinde de tine sa te ajuti.Si spun asta , nu referindu-ma la intelesul clasic al expresiei "a te ajuta", ci la unul ,mult mai profund.
Pt mine in momentele cele mai grele, singurul ajutor real a venit din credinta mea, m-am autoajutat ,cerand ajutorul Maicii Domnului si lui D-zeu.
Cand mi-a fost greu am citit zilnic dimineata Paraclisul Maicii Domnului, am citit carti despre Sfinti si Muntele Athos, despre iubire si intelegere a lucrurilor prea putin evidente.
Mergi la o biserica ortodoxa daca gasesti, te va ajuta.
Depresia inseamna deznadejde, neputiinta si teama, dar vei vedea ca nu esti singura, ca esti pe acest pamant pt a te bucura, pt a cunoste a descoperi , a primi si darui dragoste!
Dificultatea in a trece peste depresie vine din inactivitate.
Cand am fost depresiva , eram blocata, nu puteam face nimic, nimic nu am atragea , nu ma interesa, eram ca un om mort.
Ma intrebam mereu de ce eu si nu vedeam iesirea din acea stare.
Un mare Sfant si duhovnic spunea ca inactivitatea si lenea ne distrug, ca omul tb sa caute sa isi foloseasca trupul si mintea in permanenta, sa cunosca, sa experimenteze.
Iesi din casa, plimba-te intr-un parc, fii atenta la pomi, plante, lumina soarelui, cantecul pasarilor, incearca sa privesti cu alti ochi lucrurile astea atat de mici si pe langa care trecem zi de zi fara sa le observam.
Plantele contin energii pozitive care pot modifica vibratiile corpului omenesc si poti testa asta.
Exist pe piata un produs de la Bach care contine extracte de palnte ce pot influenta starea psihica a omului.
Eu folosesc cu succes Rescue Remedy (e vreo 6 lire, deci in jur de
10$)
Uite aici inf: http://www.bachflower.com/rescue_remedy.htm
Cupara tinctura (sau spray-ul..daca nu agsesti formula concentrata in tinctura), nu crema sau altceva.
De asemenea eu am facut acupunctura si ajuta f mult.
Se spune ca depresia presupune existenta unei cantitati mai mici de serotonina in creier...hormonul fericirii.
Pe piata exista St John's Wort(populara sunatoare/pojarnita) care ajuta la secretia serotoninei prin niste mecaniste chimice.
Pe piata gasesti multe tipuri de St John'S wort, toate standardizate, dar eu am descoperit ca cea cu pulbere de planta este mai puternica si e singura care si-a facut efectul la mine.
Health Aid au o formula f buna si ieftina.Eu iau cate 2 pe zi si ma simt f bine.
Spuneai ca vrei sa mergi la fitness, ar fi o solutie excelenta , incearc-o!
Fa-ti prieteni, iesi, fa-ti planuri de viitor, apuca-te de impletit, crosetat, plaimba-te zilnic in aer liber macar 30 min si cu siguranta te vei simti mai bine.
Si sa nu uit sa iti spun ca din poze pari o persoana f deschiza si zambareata, plina de energie si pare sa ai multi prieteni.
Nu ingropa ceea ce erai odata,mediul s-a schimbat, continentul, oamenii, dar tu esti aceeasi, tb doar sa incerci sa te redescoperi.
Este o vb care spune ca D-zeu nu-i da niciodata omului mai mult decat poate duce si poate aceasta noua experienta de viata te va invata ceva si vei descoperi bucuria in alte lucruri (credinta, cunostere)
Multa multa sanatate!
Daca te mai pot ajuta cu ceva, scrie-mi.
Pupici,
Cristina
Ana-Maria21 spune:
Va multumesc fetelor pentru raspunsurile voastre.M-am emotionat citind mesajele voastre.Aveti dreptate...trebuie sa ma redescopar..trebuie sa ma redevin ce am fost odata pentru ca nu suport persoana care sunt acum.
In starea asta a mea am antrenat toata familia(pentru ca eu nu sunt aici singura..sunt cu parintii si fratii)cu mama mea nu ma mai inteleg deloc.Iar aseara ea a venit sa ma intrebe ce am..am vorbit si intr-un final si-a dat si ea seama ce am.De fapt a zis ca banuia de mult.A zis ca o sa ma ajute sa ies din asta.
O sa ma duc la farmacie sa caut ce mi-ai recomandat Cristina..sper sa gasesc.
Vreau sa ies din asta dar nu prea stiu cum sa fac sa ma schimb.
Activitatile mele zilnice presupun mersul la servici..si cam atat pentru ca m-am izolat de toata lumea.
Toata chestia a inceput cand am venit aici..era iarna prieteni nu aveam si m-am inchis pur si simplu in mine.
Acum tot ce conteaza e sa fie ca inainte.
Asta mi-a spus si mami...sa imi fac planuri ..sa vizes ce vreau sa fac pentru ca pe toate nu le pot face deodata.
De adus prietenul aici vreau sa-l aduc..de fapt sper sa merg in iarna asta in tara la el.
Mami a zis ca dupa ce o sa vina si el aici totul o sa fie mai usor ..si eu cred asta dar daca o sa fiu la fel cand o sa fie si el cu mine?Daca m-am schimbat asa de mult incat nu mai pot fi altfel?Asta e cea mai mare teama a mea.Pentru ca daca e asa sunt sigura ca il voi indeparta si pe el.
Oricum fetelor imi sunteti de un mare ajutor.
De azi o sa inceapa procesul de schimbare(sper sa reusesc..imi e o teama....)
Principesa spune:
Ana-Maria, in cazul tau mutarea a antrenat doua schimbari care pot fi considerate raspunzatoare de starea ta.
Prima ar fi separarea de partener si implicit pierderea unei surse de confort
A doua ar fi un mediu nou care pune in discutie valoarea ta, stima de sine, utilitatea ta de care nu esti multumita. Nu te consideri suficienta.
In acest context solutiile vin din doua parti: una externa, sa gasesti moduri prin care ceilalti te pot reconforta, in primul rand tu cerand ce ai nevoie.
Cea interna, prin evaluarea imaginii pe care o ai despre tine si modificarea ei in sens pozitiv.
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
giulia71 spune:
Ana Maria, ai primit multe sfaturi bune si foarte bune. Ma alatur si eu fetelor, incuranjandu-te sa mergi sa sa-ti cauti sanatatea!
In niciu-un caz nu mai amana, depresia e o boala asa perfida! Nu te lasa doborata de ea, invinge-o si cat mai repejor posibil!
Numai de bine iti doresc!
Sa auzim de bine ;)
anka-maria spune:
Stiti cum e cu depresia? E ca si cu orgasmul. Cand se intampla, stii exact ca aia e. La mine depresia era o stare crunta. Eu o numeam "lintzoiul", pentru ca se aseza peste mine si ma imobiliza efectiv, din momentul ala era "moarta". Nu vroiam decat sa ma bag intr-un colt sa nu ma vada nimeni. Nu mai puteam manca, dormi, vorbi,gandi. Intzepeneam in starea aia si nu-mi doream decat sa mor(la 26 de ani fara nici o trauma fizica, nika). Starea aia nu era permanenta dar era atat de ingrozitoare incat muream de frica numai la gandul ca mi se va intampla iar. Si frica ducea la atacuri de panica.
Cam asa m-am chinuit vreo 2 luni. Doamne ajuta ca a fost numai atat.
Cel mai dureros era ca nu puteam sa explic ceea ce simt celor din jur. Toti ma incurajau cu "gandeste pozitiv, lasa prostiile, etc" si io nu stiam cum sa le spun ca starea aia nu o pot alunga cu absolut nimic. Intr-o discutie de genul asta, de fatza cu toata familia, am incercat sa le spun prin ce trec. Evident, raspunsurile au fost invariabil aceleasi "fii serioasa, n-ai nimic". Am inceput sa plang si am sfarsit prin a vomita la fiecare cateva minute. Nu ma mai puteam ridica de jos ca vomitam. Cam atunci au inceput sa ma ia in serios. Am ajuns la diversi medici si in sfarsit la unul care a stiut ce sa-mi faca sa ies din starea aia (medicatie +terapie comportamentala). Imi aduc aminte ca plangeam si incercam sa-i spun printre sughituri ca mi se intampla chestia aia ingrozitoare care ma paralizeaza si cu care nu pot sa lupt. Ea(medicul) s-a uitat la mine si mi-a spus "Stiu exact ce simti. Am fost acolo. Am trait-o. Si mai stiu ca te pot ajuta daca ai incredere. De maine indiferent ce simti nu te mai arati. Nu mai plangi, nu te retragi singura in camera, nu incetezi sa lupti. Indiferent cat de rau ti-ar fi, afisezi un zambet mare si te comporti absolut normal. Cel mai important este sa inveti sa lupti cu tine. Asta n-o poate face nimeni in locul tau." Eh, pt. prima data am simtit ca cineva intelege ce mi se intampla si are si o solutie.
Din momentul ala abia am inceput sa lupt. A fost ingrozitor si inca mi se strange pielea pe mine si-mi creste pulsul cand imi amintesc. Pastile mai iau inca in doze din ce in ce mai mici. Sper pana in iarna sa le elimin.
Un lucru pot sa-ti spun sigur: va trece dar trebuie sa incepi sa te lupti cu ea.
Sfaturile lui CrissUK sunt foarte bune, merita incercat. S-ar putea rezolva fara sa mai ajungi la pastile.
---------------
Impotriva banarii lui Jocelyn
miria_cristina spune:
Pe piata noastra exista medicamentele recomandate de CryssUK, stie careva?
St John's Wort, adica gama, Rescue Remedy?
As fi mai mult decat interesata sa aflu! Eu nu prea intru prin plafare si nici cu medicamentele nu prea am avut legatura. Cine stie poate imi raspunde!
Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."