copii energici
Raspunsuri - Pagina 4
anamari spune:
Pai Andrada ce facem, raspunzi la intrebare tot cu o intrebare...
uite promit ca raspund daca raspunzi tu ma intai. si din nou intrbarea era :dincolo de disputa neurologic/comportamental-terapii medicamentoase/terapii comportamentale fara medicamente tu ce crezi,
este AD/HD o problema reala sau una inventata?
De ce au nevoie copii acestia-de tratament/terapie sau de "o bataie buna"ca sa li se suie mintea la cap?
Andrada spune:
Tot incercam sa ocolesc intrebarea, dar nu ma lasi deloc
,
A
PS o sa-ti raspund pe larg, trebuie numai sa-mi aleg cuvintele
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
anamari spune:
ok Andrada, sunt pe-aici...
si daca adorm, ma uit maine la raspuns....
Andrada spune:
Anamaria,
Nu cred ca simptomele in sine si suferinta sint inventate. Si mai cred ca e greu sa observi in jurul tau ca poti fi discriminat pe motive care aparent , cel putin, nu tin de tine ci sint un dat.
Nu cred de asemenea ca bataia rezolva nici un fel de deficit fie el de atentie, de dinti sau de bun simt. Pentru fiecare exista mecanisme de corectie specifice.
Dupa cum observai nu ma leg prea mult de ADD-ul adultilor pentru ca pina la urma e o alegere personala boala de care suferi si daca vrei sa o pastrezi.
Insa e o decizie majora sa intri in cabinetul pediatrului cu niste simptome de neatentie si rezultate proaste la scoala si sa iesi cu un copil diagnosticat cu o boala care necesita medicatie serioasa zilnic, medicatie care ii poate pune nu numai sanatatea ci si viata in pericol.
Personal deci as refuza pina in pinzele albe o medicatie atit de periculoasa, m-as lupta si cu doctori si cu scoala si cu societatea si-as lua de guler oricine mi-ar pune diagnostic pe copil fara o baza solida si daca ajung totusi la pinzele alea albe si nimic nu e cum mi-am propus, i-as explica copilului ca exista compromisuri zilnice pe care le facem ca sa ne tirim in viata intr-un fel sau altul. Si acela e ca trebuie sa accepte diagnosticul unei societati mai bolnave ca el si care ii cere lui mai mult decit ofera ea insasi. Dar asta numa dupa cum spuneam, muscind de varice si sarind la jugulara n-am rezolvat nimic.
Dar cred ca ai intrebat persoana gresita. Sint putin dispusa sa accept orice diagnostic, realizarile academice ale copiilor trec pe locul 27 in fata altor lucruri mult mai importante pentru mine.
Nu ma intelege gresit, as vrea fireste ca baiatul meu sa-mi trimita bezele de la acceptarea premiului Nobel, ca orice mama relaxata, dar daca asta vine de la a ii pune sanatatea in pericol fie si pentru o secunda, ma multumesc cu doctorash intr-o clinica.
Mi-ar place sa cinte la pian, dar daca nu poate sta locului o clipa, sint alte lucruri la fel de importante de facut.
Mi-ar place sa fie atent cind vorbesc cu el, sa se concentreze cind merge pe strada, sa aiba 10 pe linie, dar oricind nu face toate lucrurile astea is chiar acolo linga el sa il ajut cum pot, fara doctori, fara firme farmaceutice.
Intr-un cuvint as incerca pe cit posibil, daca e cazul sa adaptez societatea la el, decit pe el la societate, si am sa incerc toate astea pina cind e gata sa preia el singur si sa mearga mai departe cu cit e el, cu cite stie el si sa faca el alegerile mai bune decit a facut mama lui, ca pina in final asta-i scopul tuturor, nu?
Meseria de parinte e deja plina de vinovatii, dubii, si personal cred ca de cele mai multe ori aplecam urechea in afara prea mult.
Cum vezi am o parere stricta despre medicamentele respective, in privinta tratamentului comportamental iarasi ar trebui alte pinze albe pina cind m-as hotari ca un copil are nevoie de mai mult ajutor decit ce ii poate fi oferit in familie.
Oricum terapiile respective nu le-as alege de pe site a carui existenta ar fi chiar dovada ca tehnicile rsepective nu merg.
Ca un raspuns concis, never say never, dar deocamdata cu cite stiu si pricep, pentru mine boala asta arata ca un complet NU,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Elle_seb spune:
Am stat si am pritocit bine cum sa dau un raspuns care sa nu fie luat personal de catre anamari.
"Si in final, tu chiar esti de acord cu Elle ca toti suntem mai mult sau mai putin AD/HD si ca ar trebui sa avem o atitudine de genul, nu-i bai ca se va desurca el, toti am trecut prin asta si ne-a trecut?"
Aici as vrea sa-ti spun ca Andrada nu este de acord cu mine, Elle, ci a venit cu suficiente argumente care sa-mi intareasca opinia vis-a-vis de acest sindrom. Atitudinea mea in privinta asta nu-i cea descrisa de tine, "nu-i bai ca se va desurca el". Nu neg existenta simpromelor si a consecintelor ce pot genera dintr-o atitudine de negare, insa in astfel de situatii, sunt clar adepta terapiilor comportamentale si mai mult decat atat, este foarte important sa descoperi cauzele pentru care copilul tau nu poate sta locului, nu-si poate concentra atentia mai mult de 2 minute s.a.m.d. Poate ca am fi surprinsi sa aflam ca aceste deficiente vin din pur substrat psihologic si afectiv, sau poate ca nu. Si pentru ca nu as fi putut argumenta mai bine decat a facut-o deja Andrada, "e o decizie majora sa intri in cabinetul pediatrului cu niste simptome de neatentie si rezultate proaste la scoala si sa iesi cu un copil diagnosticat cu o boala care necesita medicatie serioasa zilnic, medicatie care ii poate pune nu numai sanatatea ci si viata in pericol."
Si inca ceva, anamari, faptul ca ai afirmat (sau, ma rog, mi l-ai atribuit) ca "toti suntem mai mult sau mai putin AD/HD" pe mine ma duce cu gandul la faptul ca tu, constient sau in subconstient, deja ai adoptat sindromul AD/HD ca fiind o parte din viata ta si ai catalogat deja persoanele cu hiperactivitate, impulsivitate, deficent de atentie ca fiind persoane cu ADHD.
Si ca sa concluzionez, sun o persoana foarte impulsiva dar imi impun sa respir si sa numar pana la 10 inainte de a sari la jugulara interlocutorului (metaforic vorbind, evident ). Sunt hiperactiva, nu pot sa stau in scaun la birou fara sa ma foiesc, sa bat ritmul cu piciorul, si altele asemanatoare pe care nu le mai scriu ca ma trimiteti direct la specialist insa nu ma consider suferinda de ADHD. Sunt aspecte care tin de personalitatea mea si pe care le iau ca atare sau mi le corectez atunci cand este cazul. Si n-am rezultate proaste la serviciu, ba dimpotriva 
Vreau sa-i multumesc Andradei pentru informatiile furnizate. 
anamari spune:
quote:
Originally posted by Andrada
Anamaria,
Nu cred ca simptomele in sine si suferinta sint inventate. Si mai cred ca e greu sa observi in jurul tau ca poti fi discriminat pe motive care aparent , cel putin, nu tin de tine ci sint un dat.
Andrada,
asta am vrut sa aud.
quote:
Insa e o decizie majora sa intri in cabinetul pediatrului cu niste simptome de neatentie si rezultate proaste la scoala si sa iesi cu un copil diagnosticat cu o boala care necesita medicatie serioasa zilnic, medicatie care ii poate pune nu numai sanatatea ci si viata in pericol.
Mie mi se pare ca e aiurea sa se intample asa. nu cred ca un pediatru are pregatirea necesara sa puna un astfel de diagnostic si sa recomande un tratament. Cred ca ar trebui sa iesim de acolo cu o trimitere catre specialist si referinte catre literatura ce trebuie citita, sau poate un video pentru unii care sa prezinte pareri pro si contra, variante de tratament samd....
Orice decizie luam intr-o astfel de situatie e o decizie majora, de aceea e nevoie de informatie, de intelegere, de acceptare.
De aceea cred ca, data fiind situatia din Romania-lipsa de informatie,prejudecatile, atunci cand ne facem publica opinia ar trebui sa incercam sa o argumentam-sa oferim aceasta informatie la care noi am avut acces, sa incercam sa construim argumente, sa oferim o mana intinsa acestor parinti...si sa le lasam liberatatea de a lua singuri aceasta decizie fara sa ii judecam.
Cat despre decizia ta si opinia ta privind educatia copilului tau, sa stii ca o accept suta la suta. Si stii de ce? Pentru ca eu nu traiesc cu tine si copilul tau si nu mi-as permite sa-ti spun ce e mai bine pentru voi. Mie imi e clar ca nu ai luat aceasta decizie din ignoranta si sunt sigura ca esti mama in toata puterea cuvantului-fara nici o urma de ironie.
PS> am pus "bataie" intre ghilimele pentru ca era metaforic.(Imi adusesem aminte de expresia aia ca te bat la f...d sa ti se suie mintea la cap). Era in genere vorba de a pedespi pe cineva pentru un comportament care ii e dat. din nefericire in Romania se intampla mult prea des...
PPS.am sa raspund si eu la intrebarea ta, doar ca azi lucrez pana tarziu asa ca nu stiu daca voi avea timp...
anamari spune:
elle
asa cum am promis...
Andrada spune:
Pentru clarificare. Am inceput sa ma interesez de acest sindrom dupa ce baietelul vecinilor a fost diagnosticat si a inceput medicatia, deci acum aproape 7 ani si de atunci cumva am ramas interesata in subiect. Deci nu am experienta personala directa. Toate sint optiunile pe care le-as avea in vedere si de aceea nu-mi permit sa judec pe cei care aleg alte cai, inclusiv pe parintii baietelului.
Anamaria astept raspunsurile tale si observ cu bucurie deschiderea pe care o ai (ca si vecina mea) sa vorbesti despre acest subiect. Nu e usor. De aceea iti multumesc.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
anamari spune:
Dar in impulsivitatea mea nu imi pot permita sa remarc...
De la majoritatea copiilor prezinta simptome considerate tipice AD/HD
quote:
Originally posted by Elle_seb
Nu neg ca exista copii cu hiperactivitate, foarte energici, mai putini atenti.... Haideti, sa fim sinceri, majoritatea dintre noi am avut cel putin unul dintre aceste simptome, copii fiind. Si nu ne-a catalogat drept copii cu sindromul ADHT. Se poate sa ma insel, nu sunt de competenta medicala sau psihologica, insa sa iei trei simptome pe care le manifesta marea majoritate a copiilor, sa le centralizezi si sa-i zici "sindromul ADHT"... well... mybe I'm wrong... insa asa vad eu treaba asta.
Elle_seb
la
Daca prezinta simptome tipice AD/HD ar trebui sa consideram problema in profunzime si sa cautam o evaluare completa a simptomaticii...
quote:
Atitudinea mea in privinta asta nu-i cea descrisa de tine, "nu-i bai ca se va desurca el". Nu neg existenta simpromelor si a consecintelor ce pot genera dintr-o atitudine de negare, insa in astfel de situatii, sunt clar adepta terapiilor comportamentale si mai mult decat atat, este foarte important sa descoperi cauzele pentru care copilul tau nu poate sta locului, nu-si poate concentra atentia mai mult de 2 minute s.a.m.d.
hm, mi se pare mie dar primul enunt nu e chiar in concordanta cu enuntul 2....?
"
quote:
ai catalogat deja persoanele cu hiperactivitate, impulsivitate, deficent de atentie ca fiind persoane cu ADHD."
de fapt nu e asa, de multe ori am atras atentia ca exista conditii neurologice sau nu care "mimeaza" simptomatica AD/HD. Nu imi permit sa dau un diagnostic sau sa spun cuiva ca e AD/HD, am sugerat poate anumitor persoane ca ar putea sa ia aceasta conditie in considerare date fiind simptomele...dar asta a fost o sugestie.
quote:??
Sunt hiperactiva, nu pot sa stau in scaun la birou fara sa ma foiesc, sa bat ritmul cu piciorul, si altele asemanatoare pe care nu le mai scriu ca ma trimiteti direct la specialist insa nu ma consider suferinda de ADHD. Sunt aspecte care tin de personalitatea mea si pe care le iau ca atare sau mi le corectez atunci cand este cazul.
Asta nu inseamna ca AD/HD nu e o boala reala. Nu inseamna ca toti copiii au un comportament similar sau probleme de aceleasi natura ca cele pe care le-ai avut tu fiind copil.Nici macar nu inseamna ca esti de fapt suferinda de AD/HD...
quote:
tu, constient sau in subconstient, deja ai adoptat sindromul AD/HD ca fiind o parte din viata ta
din moment ce opinia mea este ca AD/HD este o conditie neurologica, "o boala" , cronica...cred ca cea mai sanatoasa atitudine ar fi sa accept ca e o parte din viata mea. Dar nu mi-am construit opinia bazandu-ma exclusiv pe faptul ca am primit acum doi ani un diagnostic pentru niste probleme cu care m-am confruntat toata viata si pentru care nu am avut un nume pana atunci....
anamari spune:
quote:
Intrebarea ramine: cum poti stimula un creier atita timp cit nu stii sigur ca ii lipseste stimularea?
Asa cum un medicament ca Plaquenil (hidroxiclorichina) se foloseste in tratamentul Lupusului Sistemic Eritematos si al Malariei.Ce are lupusul in comun cu malaria-asta nimeni nu stie cu siguranta. Dar ideea e ca functioneaza in ambele cazuri...
Medicul practicant si suferindul se confrunta cu o problema acum, aici si nu isi permit luxul de a astepta 2-300 de ani sa descopere cei din cercetare a t-spea oara America si sa cada la invoiala.
De aceea se alege metoda de tratament care functioneaza cel mai bine in conditiile particulare fiecarui caz.Si pentru ca fiecare caz e unic, cantarirea riscurilor si avantajelor trebuie sa se faca cu referinta la acel caz.
quote:
Cum poti regla nivelul de serotonina atita timp cit habar n-ai nivelul de serotonina in creier? (mai mult, nivel ridicat de sorotonina in urina e asociat cu tumori, semn ca mecanismul de echilibru e mai nuantat decit ar parea la prima vedere si ca a suplimenta cu serotonina poate fi chiar periculos).
Pe baza de incercare si eroare-incepi cu gramajul minim si il maresti pana cand obtii rezultate maxime cu efecte secundare minime....
Cat despre avantaje si riscuri trebui si ele cantarite de la caz la caz- care dintre noi ar putea decide in numele altuia ce e mai dureros, sa te imbolnavesti de cancer in urma unui tratament de intretinere cu Zoloft sau sa iti inneci cei cinci copii?