Ce va aminteste de copilarie?
Raspunsuri - Pagina 2
daniella4 spune:
Toamna...imi aminteste invariabil de inceputul scolii.
Moira spune:
Nici nu am citit bine despre ce este vorba si mi-au dat lacrimile. Copilaria pare asa de departe, un loc in care ma simteam in siguranta, ocrotita, iubita si fara griji. Cel mai mult imi aduc aminte de copilarie sarbatorile, in special Craciunul. De asemenea, cand trec pe langa o scoala si aud zumzetul copiilor sau cand ma duc acasa la parinti dupa o lunga perioada si urc aceleasi scari ca si atunci cand eram copil. Uneori, un simplu parfum ma trimite inapoi in timp si imi trezeste amintiri si senzatii din copilarie, aducand o data cu ele o stare de confort sau o lacrima de dor.
Fiecare varsta are farmecul ei, insa copilaria are ceva magic.
Moira
Falcute spune:
Buna,
apropos de lucrurile care ne amintesc de copilarie, mie imi lipseste cel mai mult mangaierea bunicii.Seara obisnuiam sa stam ghemuite in pat cu capul in poala ei, si ea ne mangaia pe crestet.Doamne ce fericire mai era!
Imi lipsesc plimbarile pe camp si prin padure sub soarele dogoritor al verii, imi lipseste mirosul de dimineata specific caselor de lut, ceaiul de menta si tei pe care ni-l pregatea bunica dimineata, zmeele pe care ni le facea bunicul din bete si naylon....
Imi lipsesc merele coapte la rola, statul in pragul casei, harjoneala cu ceialti verisori...
Imi lipsesc o gramada de lucruri, oameni si evenimete care mi au infrumusetat copilaria.
Nu pot decat sa mi doresc ca si copii nostri sa cunoasca macar jumatate din bucuria copilariei noastre, lipsite de mania televizoarelor, a calculatoarelor si a telefoanelor mobile, si totusi .....atat de fericita.
Numai bine va doresc!
cocutica spune:
Imi este dor de o dimineata la tara, cand ieseam in curte si incepea cocosul sa cante, de o masuta scunda cu trei picioare la care mancam dimineata si beam lapte cu cacao chinezeasca si de toate nebuniile pe care le faceam in livada din spatele curtii.
Allure spune:
Vad ca toata lumea spune de ce ii este dor din copilarie desi titlul este: "Ce va aminteste de copilarie?"...mi se pare putin diferit.
Mie imi amintesc de copilarie: mirosul de liliac si tei infloriti (chiar si ceaiul de tei:)), diminetile de toamna racoroase si insorite care seamana cu cele cind mergeam la scoala cu ghozdanul in spate, pomul de Craciun si sarbatorile de iarna in general 
(semineul sau lemnele trosnind in soba), dupa-amiezele reci de toamna cu ploi molcome care invita la melancolie si meditatie, mirosul rufelor uscate pe balcon la frig, zacusca si mirosul de ardei (rosu) copt pe barbecue...
De toate acestea imi este tare dor...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Dance, sing, floss and travel. 
miti2004 spune:
Ei bine, sapunul Protex ( doar cel roz ) imi aduce aminte de mersul la Galati si Braila cu bunica mea la rude...eram in liceu si de atunci acest sapun a ramas favoritul, acum imi iau mereu din tara din toate felurile 
...
de cate ori ma duc la bunica ( a ramas singurica de anul trecut, tataie a plecat in lumea celor buni ), urc si cobor mereu scarile pe jos, si tot timpul imi vine sa urc/cobor cate 2 trepte deodata, ca atunci cand fugeam/veneam de la scoala sau de la 
...si sta la etajul 3 plus mezanin, deci e ca si cand ar fi la etajul 4...
si mie toamna imi aduce aminte de scoala si de cumparatul rechizitelor, al uniformei ( desi eram a 6-a la revolutie ), vara de mersul la tara cu bunicul cu Dacia lui verde 
unde aveam o herghelie de verisori si verisoare, si de multimea de nebunii pe care le faceam acolo...
miti, mamica de 
http://photos.yahoo.com/magdalena_voinescu
anyella spune:
mama mea care muncea ca o roaba gatind,facind prajituri la sfirsit de sapatamina,calcind inclusiv lenjeria intima si lavetele de bucatarie...
lili81 spune:
Mie imi aduce aminte de copilarie satul bunicilor pentru ca mai mult acolo am stat pana la scoala. Gradinita din sat, pentru ca acolo am facut-o. Mereu cand merg acolo, ma uit cu atentie la cladire, la curte, vreau sa vad cat mai mult din spatiul din spatele gradinitei si ma imaginez pe mine acolo, cu fratele meu, cu ceilalti copii intre trotinete, mingii si mai stiu eu ce.
Imi aduce aminte de copilarie drumul spre satul vecin, parca ma vad alaturi de bunica mea mergand la farmacie in acel sat.
In curtea casei ai mei au mai facut unele modificari, iar eu simt o durere surda de fiecare data, as vrea ca totul sa fie pastrat asa cum era cand eram eu mica. Aveam o camaruta de vara in care facea mamaia paine pe plita sau gogosi si noi stateam in pat si eu ma uitam la flacarile din soba...ma fascinau. Acum camaruta este aproape daramata, imi vine sa plang cand trec pe langa ea si stau si ma uit lung si imi imaginez cum era in copilarie, acolo cu bunicii mei in ea, cu bunicul care misca mana in somn, iar eu cu fratele meu nu mai puteam de ras. bUnicul care incepea sa planga la fiecare sfarsit de vacanta cand veneau ai mei sa ne ia la scoala
.
http://pg.photos.yahoo.com/ph/liliana_ignat/my_photos
mamica dulce spune:
mie mi-e dor de bunica.....Mama Marcica cum am strigat-o mereu.I-am spus mama pentru ca am crescut la ea de la 3 luni la 4 ani.E un sat minunat,la vreo 50 de km de Vatra Dornei,cu izvor de apa minerala la 2 pasi,cu Bistrita la 1 kilometru,cu munti plini de alune si ciuperci,cu veri intregi la fan si la scaldat.Cu o gasca de verisori de aproximativ aceeasi varsta(6 bucati)cu care am copilarit impreuna si faceam mere coapte in rola sau aluat pe plita cand facea bunica cozonaci sau placinte...ce frumos mirosea... sau fugaream cocosul Bartolomeu cu ciocani de porumb pana cadea lat..si toate traznaile imaginabile si multe altele de-a lungul anilor.....sau dragul meu catzel Atila care a murit calcat de autobuz cand aveam vreo 5 ani dar nu l-am uitat niciodata...
Un moment care nu mi-a iesit din minte..aveam aproape 4 ani si parintii mei au venit sa ma ia de la bunica sa ma duca la gradinita...eu mi-am ascuns ciorapii grosi de lana,impletiti de bunica sub o policioara si tin minte si acum cum nu voiam sa plec fara ei...sa ma lase mama si tata acolo,ca nu gasesc ciorapii...parca asta conta pentru ei...sau cum am gasit-o moarta pe strabunica care imi citea povesti..nu aveam mai mult de 5 ani..o strigam la ureche si trageam ,credeam ca doarme...si acum,dupa mai bine de 20 de ani ii aprind lumanare si ma gandesc la ea si de atunci nu am mai pus mana pe cineva mort din familie si nu cred ca as mai putea face asta in veci..suna ciudat dar e o amintire draga,dintre putinele pe care le am de sub...6 ani sa zic.
Curtea bunicii e ceva de vis...are un rau in mijloc,unul in spatele curtii si e practic "fundul" unei "galeti" din munte...bunica are pamat in varf de munte,urcam vara zi de zi de ne ieseau okii,cu greble si furci in spate..dar ce frumos era...
e ceva de vis,obiectiv vorbind-pentru agroturism e locul ideal...toti verii si_au facut "botezul" pe paraul din curte pe care bunica are o masina de tors lana...si pe paraul asta prindeam pastravi si slavoci pe care ii priveam in galeata cate o zi intreaga,pana ii facea bunica fripti..o curte mare de tot,ca la munte muuulte animale,de la vitei la purcei si pui de gaina...am atat de multe amintiri de acolo,cu verii mei..chiar prin liceu mi-am scris "amintirile" si au fost si publicate....ma simt atat de batrana si/sau imbatranita cand ma gandesc la perioada aceea...perioada care a durat practic pana am intrat la facultate.
Mi-aduc aminte intamplari marunte,cum m-am apucat de fumat in grajd la 15 ani
si mancam porc afumat in pod..si cate si mai cate..
Cum noi,repectam traditiile din batrani de revelion si de boboteaza cica sa ne visam ursitul-stateam la usa cotetzului de porci si asteptam sa grohaie porcul,la 12 noaptea,de Anul Nou,sau mancam numai turte sarate de boboteaza...Doamne cate as avea de povestit!!
Cum striveam diazepam in ciorba la unchi si matusi ca sa ne putem
duce in sat la discoteca..sau la fel,de la ciobani,pastile impotriva constipatiei care provocau o diaree crunta,,...la fel in ciorba,ca sa ne razbunam pe pedepsele pe care le primeam cand ne prindeau totusi ca fugeam noaptea la discoteca,pe jos,la 5 kilometri...saracii oameni,ditai profesorii si medicii..mancau frunze de salcam sa se stranga la burta,nu stiau ce i-a lovit,chiar ca nu gandeam prea mult la 16 ani.. radem si acum de ne prapadim cand ne intalnim,noi,verisorii..dar nu mai are acelasi farmec,toti suntem casatoriti,cu copii...e ciudat.Nu i-am vazut de ani de zile dar ma gandesc cu atat drag la copilarie...si pentru mine copilaria inseamna satul bunicii...si bunica care m-a iubit atat de mult..si pe care o ador...n-am vazut.o de 3 ani si mi-e frica sa o vad la anul,de spaima ca a imbatranit mult,ca n-o sa mai fie mult printre noi.
Mi-aduc aminte cum am invatat sa inot in Bistrita cu roata de la tractor,cum dormeam in fan,cum ne bateam pe motiv ca se uita bunica mai mult la unul sau la altul la culcare,dupa ce stateam in rand la inchinat...sau ne ducea la cofetarie in centru duminica... sau cum bunicul,Dumnezeu sa-l ierte ca era cam dus cu sorcova ne-a facut sa plecam de-acasa(ca ne dadeam eroi,nu de altceva) si am mers.5 copchii nazdravani 25 de kilometri pe jos,in drum spre Piatra-Neamt..eu aveam vreo 7 ani pe atunci..cel mai mare dintre veri vreo 12..
Sau cand nu era bucurie mnai mare decat sa ne duca bunica la vreun praznic sau inmormantare,sa mancam jdemii de feluri de sarmale cu cozonac...
Mi.aduc aminte iernile cand ne bateam pe sanii,coboram in viteza de pe munte si rupeam gardurile vecinilor de se criza bunicul saracul..sau verile cand dormeam in fan si vorbeam despre...tot,ne simteam atat de importanti,cu casetele de Pasarwa Phoenix si generatia lor si cu poeziile de Minulescu..sau discutiile despre sex si dragoste..:)=cat de inocenti eram..
Mi-aduc aminte de noptile de Inviere,cand tot satul era in curte bisericii si era o mare de lumanari...asa e peste tot de fapt,dar imaginea din satul bunicii,pe care o am in suflet e unica...aveam vreo 16 ani cred cand m-am indragostit de popa si i-am marturisit subtil la spovedania de Pasti...am fost nebuna rau de tot,as putea povesti pana dimineata..:)sigur v-ati cruci si ati spune ca n-am fost normali-si chiar n-am fost!!!..dar in fiecare vacanta ne adunam noi,verisorii,din colturile tzarii si o tineam numai intr-un kef si-un party...a fost atat de frumos...acum nu a mai ramas nimic...situatia familiala s-a schimbat...su ramas doar...amintirile.Eu sunt in Germania,unul e avocat,altul economist,altul medic...ne vedem o data la 3 ani si niciodata in gasca...e pacat..
Mi-e tare dor de bunica materna ...Ciudat,avem aceeasi zi de nastere,exact 50 de ani diferenta...
Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.
sheherezada spune:
Mirosul de coaja rasa de lamaie.In ajun de sarbatoare mama framanta cozonaci iar dimineata cand ma trezeam,in toata casa plutea aroma aceea de coaja de lamaie si de lapte.Si mirosul cozonacilor proaspat scosi din cuptor.
"Nu exista culmi de neatins ci numai aripe prea scurte"
sheherezada