oare merita sa mai incerc?

Buna ziua!
Cam de doua saptamani citesc mesajele voastre, adica de cand viata mea s-a dat peste cap.Si as vrea sa aflu si alte pareri, fiindca prietenii, cateodata, nu pot fi doar obiectivi, mai ales ca ne cunosc pe amandoi.
Povestea mea:ne-am casatorit anul trecut in mai.Iubire mare.In octombrie am ramas insarcinata, fericire mare.Numai ca, am avut o sarcina cu probleme, hipertensiune in sarcina, tratament medicamentos, din silueta de manechin am sarit in cea de elefant, dar nu pui de elefant ci mama lor, dar pana la urma am nascut o frumusete de baietel de 4 kg(dupa 20 de ore de travaliu groaznic).
Toate bune si frumoase,doar ca la 1,2luni dupa nastere aflu intamplator ca al meu sot "iubit" are o "prietena de conversatie" cu care s-a mai si "pupat", aleasa din cercul nostru de prieteni.Explicatia lui:s-a simtit neglijat ca nu il mai insoteam la petreceri si pe unde se mai ducea el.Plus ca toti prietenii, inclusiv familia stia de relatia lui(era pe fata, dar la adapostul sarcinii mele cu probleme) si le-a fost frica sa imi spuna din cauza problemelor mele cu tensiunea(risc de preeclampsie).
De atunci a inceput cosmarul.Plansete, racnete, disperare.Am trecut si peste faza asta, am ajuns la cea de furie in care imi venea sa-i dau una doar cand il vedea.Noroc ca simtul umorului mi s-a pastrat, precum si o bruma de ratiune care imi spunea ca am un copil minunat de crescut si ca totul merge inainte.
Am hotarat sa ne mai dam o sansa, dar am ajuns la stadiul de singuratate in doi.Nu mai tipam unul la altul(a intrerupt relatia cu cealalta)dar...nimic nu mai e ca inainte.
Culmea e ca miercuri facem si actele pentru noul apartament si incepem renovarile ca sa ne mutam cu bebelul acolo.Doar ca in urma unor discutii avute cu el imi spune ca da in depresie, ca nu mai este ce a fost intre noi, ca nu imi poate raspunde la dragostea mea, bla, bla dar ca sa stau linistita ca nu isi va neglija copilul ca il va vedea zilnic!?! si ma va ajuta, dar nu trebuie sa ne chinuim unul pe altul incat sa ajungem sa ne uram.
Fara cuvinte.
Asa ca, habar nu am ce sa fac.Soacra mea ma linisteste spunandu-mi sa ii dau timp. Sa ne mutam la casa noastra si sa vedem ce va mai fi.Problema e ca eu sunt dispusa sa o iau de la capat si nu doar pentru bebe fiindca nu cred ca iubirea aia mare a disparut asa deodata.Sau asa ma amagesc eu.
E posibil sa-mi raspundeti sa o luam fiecare pe drumul lui dar, sincer, nu stiu ce e mai bine acum.
Poate afland mai multe pareri voi reusi sa adun cioburile si sa fac o alta chestie.Habar nu am.

lorelei_19 spune:

Andra, eu zic ca se merita sa mai incerci. Chiar daca esti atat de ocupata, gandeste-te ce-ai putea face sa fitzi ca inainte. Poate sa mergetzi la un consilier familiar??? chiar astazi citeam un articol, in care se spunea ca shansa unei casatorii e ca partenerii sa intreprinda multe lucruri impreuna: plimbari, gatit, cinema (cred ca te-ajuta si parintzii, nu?), poate la o bere, egal ce, dar nu statzi in casa tacand, ca asta e moartea casatoriei. Adu-ti aminte cum te-ai indragostit de el si gandeste-te ca indiferent cu ce barbat ai fi de pe lume, vor exista asemenea momente. Important e sa le depashitzi, sa luptatzi impreuna si sa nu renuntzatzi. Si cand le vetzi depashi, vetzi fi si mai puternici, relatzia voastra va fi si mai stabila.
Toate gandurile bune si multa, multa rabdare.

gabibarta spune:

Eu zic la fel... merita, daca aveti si altceva in comun in afara de copil. Daca va face placere sa fiti impreuna, atunci da, merita o sansa. Insa doar de dragul copilului si doar din obisnuinta, nu merita. Ai o singura viata, nu-ti strica pe o relatie care scartaie doar pt. simplu motiv ca incerci de dragul copilului.

J G spune:

Eu zic... ca daca a fost atat de porc incat sa se combine cu alta cand erai insarcinata, elefanta, cu probleme de sanatate pe motiv ca se simtea singurel la party-uri si chiar si dupa aceea face fitze... nu prea merita.



J si Carla-saurus Rex (05.02.2006)

andra_mag spune:

Buna dimineata!
Multumesc pentru raspunsuri.Inca o sansa, asta am hotarat sa fac.Ieri am aflat ca dupa lungi asteptari ni s-a aprobat si creditul pentru apartament.Si ma gandesc ca acum, cu atatea treburi comune (renovare, mobilare etc)vom reusi sa aducem intai calmul, apoi, incet, incet si armonia pe care am avut-o.Singura si cea mai mare problema este acum starea lui depresiva, fiindca este coplesit de sentimentul de vinovatie pentru ceea ce mi-a facut mie, mamei lui si intregii familii.Imi dau seama ca e depresie caci, culmea, mai sunt si de specialitate.Am hotarat sa fiu eu cea puternica in "cuplu", sa incercam sa razbatem.Numai gandul ca am putea sta pe o banca din tribunal, doua persoane care s-au iubit si inca se mai iubesc si cu o frumusete de copil, vesel nevoie mare(la doua luni jumatate are 6,700 kg si aproape 70 cm. Macar din punctul asta de vedere sunt multumita, ca cel mic, chiar daca este atat de mic, nu este influentat de atmosfera din casa.Iesim amandoi cu copilul, incerc sa ies si doar in doi, cu toate ca prietenii se uita ciudat, dar...am sa vad.Pentru el e mai greu caci a cam ramas singur, prietenii il condamna pentru ce facut, eu nu ma bucur pentru chestia asta s sper sa inteleaga ca ajutor nu va gasi decat in mine si in familie. Momentan am revenit pe linia de plutire fiindca nu am incotro.Voi mai lasa ceva timp sa treaca si daca nu va merge, asta e.
L-am intrebat daca ii va fi mai bine fara mine, nu fara noi (eu si bebe Razvanel). Mi-a raspuns ca ii va fi mai rau, dar ii e teama ca voi ierta, dar nu voi uita. Asta cam asa e.De exemplu, ieri, am dat nas in nas cu d-ra "conversatie cu pupaturi" pe strada.Am salutat "senina", sunt o doamna, nu,dar ce era in sufletul meu, numai eu stiu.Asa ca, am stat afara cu bebe pana seara tarziu, sa ma linistesc si cand am ajuns acasa era tare panicat ca nu stia de noi.
Astazi voi face la fel, nu are rost sa stau in casa si ma gandesc la "caii aia mari si verzi de pe pereti", asta ca sa nu tampesc.
Cel mai tare ma doare ca in urma certurilor mi-a secat lapticul, dar bebe mancacios este obisnuit cu formula si merge foarte bine.
Eu inca mai sper, cu toate ca de felul meu sunt mai impulsiva si stiu ca daca se ajunge la ceva iremediabil, mi-e si frica sa spun divort, inapoi nu ma mai uit si cale de intoarcere, daca isi da seama mai tarziu ca a fost o greseala, nu ar mai exista.
Am sa mai scriu,acum ma duc la bebe vorbaretul, care si-a descoperit si al doilea pumisor si il degusta nevoie mare.

Andra, mamica de bebe Razvanel, vesel si rasfatel.

geut spune:

Cuvantul potrivit este "rabdare". Sunteti abia la inceput, copilul are nevoie de amandoi, poate o sa fie bine.
Au si barbatii sonelile lor, ca si noi de altfel, nimeni nu e perfect. Important e sa trecem peste toate problemele.
Iti urez sa ai muuuuulta rabdare!

Simonaci79 spune:

Andra- iti doresc mult succes in decizia pe care ai luat-o!!!! Eu sunt mai pragmatica din fire si daca a calcat o data stramb mai ales cand tie iti era mai greu si cand urma sa apara copilul.... se poate repeta oricand... insa merita totusi sa mai incerci pt copilul vostru si iti tin pumni sa reusiti!!!!!! Mult succes!!!

ellinia spune:

Mult succes iti doresc! Si rabdare!

Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)

http://pg.photos.yahoo.com/ph/ellinia_c/my_photos

Corina75 spune:

Andra, scumpo, parerea mea este ca tu esti 'creierul' acestei familii, din povestea ta reiese asta foarte clar.
Esti puternica, esti o luptatoare, copilul te impulsioneaza si mai mult vad eu....ramane sa decizi tu daca il mai vrei pe sotul tau parte in viata voastra.....ca dupa ce a facut...cum au mai spus si alte fete....nu a demonstrat decat imaturitate, lasitate, ca sa nu mai vorbim de respect....iar dragostea...am mari indoieli.
Trebuia sa fie acolo, langa tine, mai ales ca ai avut atatea probleme....el ce a facut? Te-a facut sa suferi...

Dar asta a trecut, Andra...ideea e ca daca tu inca il iubesti si in sinea ta il poti ierta...de ce sa nu o faci? Si asta trebuie sa stie si el. Dar trebuie sa va inhamati amandoi la aceeasi caruta: adica sa fiti de acord ca ramaneti impreuna pentru a va simti bine toti trei, ca o familie, nu de dragul aparentelor...

Si inca ceva: probabil ca te simti vulnerabila putin pentru ca e si Razvanel in peisaj, si n-ai curaj sa te gandesti cum ar fi sa te descurci singura....dar daca timpul iti va arata ca nu merita, nu ezita: nici chiar de dragul copilului...
Eu stiu multe cazuri de vieti ratate pe ideea: o fac pentru copii! Nu sunt de acord...si nici chiar copii nu vor intelege de ce atata jertfa..cu ce pret? Daca nu poti fi fericit, nu-ti iese nimic....

Multa bafta, poate iese bine pana la urma, oricum, incearca....si tine-ne la curent!

Pupici lui Razvanel dragalasul, si tie.
Cu drag,

Corina si Andrei (24.11.2004)

hanako2004 spune:

buna andra
uite o floricica din partea mea
este trist ce ti sa intamplat insa trebuie sa lupti pt casnicia ta si fericirea copilului...multa rabdare si sunt sigura ca totul se va rezolva si va fi totul ca la inceput..insa aici trebuie sa luptati impreuna(tu si sotul tau)
iti doresc multa baftaputere si curaj
sa auzim numai de bine

POZE malaysia
malaysia2006


irinaEMILY2005.01.06
POZICI NOIEMILY sufletelul nostru poze
cine se trezeste de dimineata departe ajunge