avortul provocat si responsabilitatea

Voi ce ziceti, dincolo de orice considerente religioase, e o crima sau nu? Se justifica in caz de fat bolnav (ex Sindrom Down, unde e "indicatie terapeutica")sau nu? Si a cui e responsabilitatea? Doar a femeii?
PS probabil sunt datoare cu exprimarea unei prime pareri: eu nu as avorta in situatia de mai sus...

tatatushi spune:

Am uitat sa scriu ca domnii sunt bineveniti la discutie. Nu am postat la Discutii generale, ca am impresia ca se intra mai des aici...

crinuta spune:

Dar de ce dincolo de considerente religioase?

Crinuta si Rayan

Mada spune:

salut, nu am fost pusa niciodata in situatia de a alege dar as vrea sa va povestesc ceva.
sora-mea are o prietena, pe care am cunoscut-o si eu acum o luna. proaspata casatorita, graviduta in 4 luni(18 saptamani mai exact). Afla in urma triplului teste ca baietelul are cu siguranta SD si inca o boala grava, ceva pe la inima, plus gurita de lup.
Face si amniocenta si la fel rezultatele sunt ca acel copilas este grav bolnav.
Cu greu se decid amandoi ca totusi nu e de tinut acest copil. In sfasit, i se declaseaza nastere, care dureaza cu totul 48 de ore, si... ce sa va spun, copilul era mult mai bolnav decat s-a crezut inital, cu 6 degete, boala de inima ff grava, oricum nu ar fi trait.
Medicul le-a spus: Ii pare rau dar aceste copil nu era compatibil cu viata!
Vreau sa va spun ca i-am cunoscut cu 3 zile inainte de nastere, erau distrusi amandoi.
A fost o decizie corecta sau nu?
Eu zic ca da, desi....


Mada,un om. Cu frica lui Dumnezeu si Ilinca Teodora 22 sept 2004
Ilinca

Jocelyn spune:

Daca as sti sigur (amniocenteza) ca bebe are sindrom down da, as avorta. Depinde ce intelegi prin fat bolnav. Daca ar avea probleme fizice nu as avorta. Responsabilitatea este a ambilor parinti si decizia trebuie luata impreuna, parerea mea, dar totusi decizia finala revine femeii.

LunaNoua spune:

Responsabilitatea este a ambilor parinti. Consider ca e o crima. Embrionul acela, oricat de mic ar fi traieste, poate ca nu este complet format morfologic, dar traieste, este o viata.



, Deea si Raza mea de soare, Daria - 6 ian 2006

Ce e mic, ROZ cu doua puncte bleu?

Field_mouse spune:

Of, e foarte grea intrebare. Personal, cred ca omul capata sufletul nu in momentul nasterii, ci in momentul conceperii, deci, e crima. Dar, depinde si ce boala anume are fatul. Sunt unele malformatii incompatibile cu viata, sunt altele, inclusiv sindrom Down, cu care se poate trai mult si chiar bine (ma rog, asta depinde in mare masura de societate in care traieste).
Si nu prea inteleg "dincolo de considerente religioase" - d.p.d.v. legal - nu e nici o crima, d.p.d.v. moral - iarasi depinde de om (ca si toate celelalte aspecte morale), ca aici nu exista granitele clare, ce e moral si ce nu este. Pentru cineva e imoral sa ucizi fatul, pentru altcineva - sa-l condamni la o existenta chinuitore si umulitoare dupa nastere. Sau sa-l lasi in grija statului. Fiecare isi pune intrebare, ce e mai bine. Si fiecare are un raspuns diferit. Nu exista raspunsuri corecte sau incorecte. Doar diferite.
Eu nu stiu ce as face. Cu rusine pot sa spun, ca as avorta. Cred. Daca s-ar afla acest lucru in primele saptamani de sarcina, cand inca nu esti asa de tare atasata, cand nu-l simti miscand. Si cu conditia sa fie diagnosticul sigur 100% (ca la inceputul sarcinii m-au iesit si mie IgM la toxoplasmoza si eram sfatuita sa avortez, in sinea mea simteam ca totul va fi bine, culmea, nici nu eram ingrijorata, am repetat analize la 2 laboratoare, verdict - sanatoasa (prima data era o greseala de laborator...)).

angelapriboi spune:

Sa va scriu povestea mea.
Eram insarcinata (5 saptamani) si baietelul meu si-a spart nasul.A trebuit sa plec de urgenta la spital unde m-a trimis la radiografie.Baietelul meu fiind foarte speriat a trebuit sa-l tin.Nu mi-am dat seama ca sunt gravida si ca nu am voie la radiografie.Dar nici doctorii nu m-au intrebat nimic.Exact din seara aceea am inceput sa ma simt foarte rau si sa am o scurgere galbena spre maroniu.
Am vorbit cu diversi medici.Toti mi-au spus ca totul e ok.Am vorbit si cu medici din strainatate si mi-au spus sa fac imediat avort.
Am decis cu sotul meu sa avortez.Dupa avort am vorbit cu doctorul si mi-a spus ca fatul era afectat.
Deci acum eu va intreb al cui e pacatul????????
Al meu si al sotului sau am facut bine ca am avortat si nu am nascut un copil handicapat??????????

ANGELA

clayhanger spune:

quote:

---

Originally posted by Field_mouse
[br
Si nu prea inteleg "dincolo de considerente religioase" - d.p.d.v. legal - nu e nici o crima, d.p.d.v. moral - iarasi depinde de om (ca si toate celelalte aspecte morale), ca aici nu exista granitele clare, ce e moral si ce nu este. Pentru cineva e imoral sa ucizi fatul, pentru altcineva - sa-l condamni la o existenta chinuitore si umulitoare dupa nastere. Sau sa-l lasi in grija statului. Fiecare isi pune intrebare, ce e mai bine. Si fiecare are un raspuns diferit. Nu exista raspunsuri corecte sau incorecte. Doar diferite.

---

Sustin la fel... Nu exista raspunsuri corecte sau incorecte. Doar diferite.

La intrebarea "Se justifica in caz de fat bolnav?" fiecare are raspunsul sau... Al meu este "habar n-am". Sincer, nu stiu cum as reactiona si ce as dori.

La intrebarea "A cui e responsabilitatea?" as zice ca intr-un cuplu obisnuit responsabili sunt amandoi si decizia, oricare ar fi ea, o iau impreuna.

In situatii deosebite (de exemplu el "dispare" din peisaj, nedorind nici sa auda de sarcina respectiva) el renunta la orice fel de responsabilitati (si drepturi, as zice) si atunci decizia ramane a femeii. Invers, situatiile in care decizia e doar a barbatului sunt rare.

Deci, responsabilitatea e a ambilor parteneri, dar uneori ultimul cuvant il spune femeia.

---

Fashion is a form of ugliness so intolerable that we have to alter it every six months. - Moda este o forma de uratenie atat de greu de tolerat incat trebuie schimbata la fiecare sase luni.
Oscar Wilde

unboticutz spune:

responsabilitatea revine clar amandurora; dar "justificari" nu cred ca exista..exista doar o decizie, una dureroasa oricare ar fi ea. pe de-o parte si eu vad avortul ca o crima dar si sa aduci pe lume un copilas grav bolnav (si gravitatea bolii este o alta discutie) suna ca o condamnare. depinde de fiecare ce isi poate asuma din cele doua si de riscul la care este supus copilul.

---------------------------------------
common sense is not really so common

szivarvany spune:

Eu, personal, nu consider crima.
Acum spun ca as fi in stare sa fac avort, sa ma ajute Dumnezeu sa nu ma gasesc in situatia de a trebui sa aleg ca nu stiu daca as putea.
Si alegerea este a mea.


Daria & Giulia (2004 08 16)