femei disperate de maritis

Cristina_C spune:

quote:

---

Originally posted by crini

Vine Gica-contra.
Deci, eu cunosc doua cazuri de astfel de casatorii.
In primul cei doi se cunosteau de vreo doua luni, a venit fata in vacanta la el, au plecat impreuna la mare, la munte, una peste alta a stat aici o luna.
Dupa ceva timp, il suna din tara ca e gravida si sa se duca urgent ca au de vorbit. Ce-or fi vorbit nu stiu, dar el s-a intors foarte responsabilizat, a cautat si cumparat casa, au pregatit nunta si a adus-o aici.
Copilul l-a pierdut, dar ei au ramas impreuna si au trecut ceva ani de-atunci. El a fost foarte afectat de pierderea copilului, dar nicidecum de ideea ca poate ea s-a folosit de sarcina ca sa se casatoreasca.
Al doilea e cumva pe dos. E vorba de o buna prietena de-a mea, a inceput sa iasa cu un baiat, la mai putin de 6 luni era gravida. El jubila, n-a facut nici un secret din faptul ca a urmarit si programat tot, profitand de naivitatea ei. Era decis sa se casatoreasca, convins ca e femeia vietii lui si a considerat asta doar un mijloc de a o convinge (noi eram foarte tinere, inca studente), ei nici prin cap nu-i trecea sa se marite atunci.
Sunt casatoriti de 13 ani, si se iubesc mult.
Astea sunt cazurile pe care le cunosc eu, dar sunt convinsa ca exista si situatii in care lucrurile nu ies roz.
Probabil ca unii mai nehotarati au nevoie de un branci sa faca pasul. Nu cred ca e cazul sa generalizam, sa spunem ca au facut rau sau ca n-o sa mearga. Fiecare isi cunoaste partenerul si stie daca 'tine' sau nu si stie daca va merge viata impreuna.




Mami de fetita (1999)si baietel (2004)

---

Crini

Asa este, sunt situatii si situatii.
La 2 saptamani dupa ce mi-am cunoscut viitorul sot, m-a cerut in casatorie si am acceptat. De casatorit ne-am casatorit peste 1 an, dar din momentul in care am stiut ca oricum vom face pasul asta nu ne-am mai protejat (de comun acord) asa ca oricand ar fi putut sa apara un copil. Daca aparea copilul ne casatoream si mai repede, ca sa fie legitim. Insa eu am avut niste probleme si nu am putut ramane insarcinata decat peste inca 3 ani, cand deja eram casatoriti de 2. Dar ne iubeam (si ne iubim) si le vroiam pe toate deodata, ordinea nu ni se parea asa de importanta.

Sigur ca exista si femei care se folosesc de copil ca sa se marite sau sa-si pastreze casnicia. Dar chiar si asa barbatul poate oricand sa divorteze daca vrea, asa ca...

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...

crini spune:

Vine Gica-contra.
Deci, eu cunosc doua cazuri de astfel de casatorii.
In primul cei doi se cunosteau de vreo doua luni, a venit fata in vacanta la el, au plecat impreuna la mare, la munte, una peste alta a stat aici o luna.
Dupa ceva timp, il suna din tara ca e gravida si sa se duca urgent ca au de vorbit. Ce-or fi vorbit nu stiu, dar el s-a intors foarte responsabilizat, a cautat si cumparat casa, au pregatit nunta si a adus-o aici.
Copilul l-a pierdut, dar ei au ramas impreuna si au trecut ceva ani de-atunci. El a fost foarte afectat de pierderea copilului, dar nicidecum de ideea ca poate ea s-a folosit de sarcina ca sa se casatoreasca.
Al doilea e cumva pe dos. E vorba de o buna prietena de-a mea, a inceput sa iasa cu un baiat, la mai putin de 6 luni era gravida. El jubila, n-a facut nici un secret din faptul ca a urmarit si programat tot, profitand de naivitatea ei. Era decis sa se casatoreasca, convins ca e femeia vietii lui si a considerat asta doar un mijloc de a o convinge (noi eram foarte tinere, inca studente), ei nici prin cap nu-i trecea sa se marite atunci.
Sunt casatoriti de 13 ani, si se iubesc mult.
Astea sunt cazurile pe care le cunosc eu, dar sunt convinsa ca exista si situatii in care lucrurile nu ies roz.
Probabil ca unii mai nehotarati au nevoie de un branci sa faca pasul. Nu cred ca e cazul sa generalizam, sa spunem ca au facut rau sau ca n-o sa mearga. Fiecare isi cunoaste partenerul si stie daca 'tine' sau nu si stie daca va merge viata impreuna.

ina78 spune:

Din pacate cred ca inca mai sint cazuri, chiar si in zilele noastre, in care intilnim astfel de mentalitate. Eu am dat vina pe educatia primita, pe cei 7 ani de acasa, cunoscind un asemenea caz.
Si in cele din urma am ajuns s-o compatimesc. Dar asa a fost crescuta, in acest spirit, de a se casatorii (bineinteles cu nunta mare si tam-tam) si de a face copii. Iar in momentul in care a intilnit un barbat pe care sa-l si placa, n-a vrut "sa-l" rateze. Asumindu-si riscul (daca era constienta) ca acesta sa n-o iubeasca suficient.
Nefiind pe "picioarele" ei si depinzind moral si material de un "el" atunci ... se va "chinui" prin orice mijloace sa-l aiba si sa-l tina linga ea.
Nu spun ca sint de acord, ci doar ca exista astfel de cazuri, care mie personal imi provoaca mila.


"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."

petaluda spune:

si eu cunosc un astfel de caz:e vorba de un cuplu din anturajul meu. el tot vroia sa se desparta de ea dar ea se tot agata de el, ca nu are unde sa se duca ( ea se mutase la el acasa ), ca sa isi rezolve si ea cu locul de munca... pana cand intr-o zi ea l-a anuntat ca e insarcinata, desi lua anticonceptionale de mai bine de 5 ani, si ca familia ei nu concepe ca el sa nu o ia de nevasta.

s-au casatorit inainte ca ea sa nasca si acum au o mandrete de fata, insa ei nu se inteleg de loc se cearta non-stop, ea ea e nefeircita si nu are rabdare cu copilul. cel mai mult imi e mila de copil in toata povestea asta.

cred totusi ca in situatia de fata ea a vrut mai mult sa il tina pe el langa ea decat sa se casatoreasca cu orice pret.

danavasile spune:

Mi se pare degradant pentru o femeie sa se foloseasca de asemenea mijloace ca sa aiba asa zisa " familie fericita". Si in plus intra o astfel de relatie e compromisa ...
Si ca sa-ti raspund imi suna exact a disperare

Idaira spune:

Raspunzand la titlul "femei disperate la maritis"..din pacate,societatea noastra inca mai pastreaza amprenta mentalitatii invechite.
Inca sint judecate acele femei care fac copii fara sa se casatoreasca(si ma tem, ca in aceeasi situatie se va afla si acel copil,ajuns la varsta scolara),acele femei,care ajunse in pragul varstei de 30 de ani(prag critic dupa unii)si nu au intemeiat o familie(ma refer,aici numai la un sot)...inca e mai bine "vazuta" o femeie care a mai fost casatorita decit una nemaritata(vezi fata batrana)....judecatile de valoare apar constant "vai,o fata asa frumoasa si desteapta ca tine,si nu e maritata"...."copii??!!".
Din cite stiam eu,procentul de fete/baieti,e mai mare,si daca mai adaugam faptul ca locuiesti intr-un oras mai mic,unde mai toti se cunosc intre ei,e destul de usor sa devii stigmatizata daca nu te-ai maritat pina la o anumita varsta.
Fiecare persoana se ghideaza dupa anumite principii,si fiecare ajunge sa ia anumite hotariri tocmai din prisma acestor principii proprii..fiinta umana e atita de complexa..citeodata,ajungem sa cunoastem adevaratele motive pt care o persoana s-a casatorit,care nu concorda deloc cu ale noastre,ni se par absurde,si totusi ele au dus la formarea unei familii.. Cunosc o persoana,care s-a casatorit pur si simplu pt ca celalalt i s-a parut buna persoana(nici vorba de dragoste)iar dupa citiva ani,s-a terminat in divort,pt ca de fapt se inselase,nu ajunsese sa cunoasca cu adevarat "acea persoana buna".Mai important,zic eu,sint consecintele,repercursiunile unui astfel de gest asupra vietii noastre de zi cu zi..
Eu personal,nu pot culpabiliza pe nimeni..fiecare ar trebui sa fie responsabil de actele lui..din pacate nu intotdeauna e asa.
Irationalitatea,iresponsabilitatea,frica de a ramine singur,dorinta de a fi acceptat de catre cei din jur,anxietatea de avea o familie cu orice pret, sint citeva din atributele care ne imping la un moment dat sa actionam....

ralualexandrei spune:

Cunosc asemenea cazuri si nu pot decat sa le compatimesc pe aceste femei .Fiecare isi cauta fericirea si implinirea asa cum stie mai bine,din pacate femeile care recurg la maritis de dragul maritisului nu gasesc implinirea pe care o cauta,iar un copil nu aduce dupa sine dragostea si intelegerea in cuplu ci este rezultatul acestora.
Nu condamn pe nimeni,insa din punctul meu de vedere edificiul casniciei are nevoie de dragostea ambilor parteneri pt a fi bine consolidat.

Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si 14+ album no1 album no2 albumul no3

anyella spune:

v-am citit pe toate,multumesc pentru raspunsuri si acum revin cu amanunte:tipa de care vorbesc are 29 de ani,o casatorie si un divort la activ(acum sase ani),el are 34 de ani si "flacau" ...eu nu am prejudecati ,dar m-a iritat perversitatea ei...(faze de genul eu am stat sase ani singura chiar parintele la spovedanie ma intreba: si anul acesta esti tot singura?) si mai ales faptul ca a "omis" sa ne spuna si noua ca a mai avut o casnicie si am aflat-o de la altii...
si parca nu m-ar framinta atit sa aflu si parerea voastra daca nu ar mai fi un mic amanunt:diferenta dintre situatia lor materiala e cea de la un purice la un elefant!sau ma rog...a fost,acum sint "impreuna la bine si la rau" asta e! totusi parca nu ma pot opri sa vazind ca exista femei de genul acesta,sa se foloseasca de un copil sa "fie in rindul lumii"

NinaB spune:

acum...ma ierti...da` copilul e facut din 2...doar unul are indatorirea de a se proteja?
indignarea e a ta. asta e clar! dar tatal ce opinie are?

anyella spune:

tatal in perioada respectiva era stresat de toata lumea sa se insoare ca avea o "agenda incarcata" dar nimic concret! pina a dat de una sa ii puna capac...problema mea era cum poa' sa recurga unele femei la asa ceva?