Darul lui Dumnezeu-Dorian
Raspunsuri - Pagina 2
desprecopii spune:
draga aalina - ne-a placut mult povestea ta - am vrea sa o publicam pe prima pagina la Destine. Te rugam sa ne trimiti la info@desprecopii o poza cu intreaga familie.
iti multumim,
cu prietenie,
desprecopii.com
Pentru parinti... despre copii!
cl spune:
Felicitari, Aalina! Sa va traiasca minunea si sa va bucurati de ea!
Ce somn linistit are scumpetea!
si 
,
Claudia si Alex (4 ani si 4 luni)
pisi_ella spune:
Aalina, spre rusinea mea, nu-ti citisem toata povestea! Felicitari! Am plans cand am citit! Esti o curajoasa, Dorian ar trebui sa fie mandru ca are asa o mamica! Sa ne traiesti, sa fii sanatoasa, sa te bucuri de Dorian, sa-i faci o surioara cat mai curand si sa fiti cu totii fericiti! Bravo
, mamico curajoasa, felicitari inca o data!
_ella
ange spune:
nici eu nu am stiut povestea nasterii lui Dorian...
sa-ti traiasca,sa fie sanatos si tu simpatica mamica de mai sa ai numai zambete pe chip si bucurie in suflet atunci cand iti privesti copilul!
emotionanta poveste!!!
ange,mamica de 2 ori
eli spune:
frumoasa poveste. mi-au dat si
santate tie, bebelusului si stangaciului tatic
!
O zi placuta!Eli 
de 
si 
Aalina spune:
Beiii ce va bociti la povestea mea dupe atata timp ma? Ca io am fost chiar bine merci cu exceptia galmelor din patul ala de spital pe care si acum le simt in spate. Sau poate dupa 6 luni am uitat io ceva esential si tre sa ma apuc sa o recitesc?
Cl unde dormea el linistita ca de cateva nopti ma capiaza?
Pisi astept sa imi povestesti tu cum e cu fratiorul pentru Emma si dupa aia ma mai gandesc 
Eli intre timp taticu e maestru in schimbat scutece si distrat copilul, mai ales cand mananca cu lingurita ca sa ma improaste pe mine 
Multumesc tuturor.
Aalina spune:
Am gasit pe undeva prin fisierele mele si zilele de spital
Sper sa va foloseasca. Macar sa stiti cum este si la ce sa va asteptati.
Ma duce deci o tanti cu un carut intr-un salon cu vreo 10 paturi din care nu prea vad mare lucru. De, era noapte si lumea mai si dormea. Le regasesc aici pe fetele din sala de travaliu, la fel de derutate ca si mine si incepem sa schimbam impresii: pe tine pe unde te mai doare, cum si in ce fel. Constatam ca pe toate ne durea un loc sensibil…si eu decid ca niciodata nu o sa mai spun “la misto” ca ma doare acolo…ca e tare rau.
Celelalte din salon erau la alaptat fiind in jur de 12 noaptea. Dupa vreo ora in care am reusit sa motaiesc un pic incep sa se intoarca, una cate una, si adio somnul meu. Stateam pe o parte si priveam geamul. Si ma gandeam ca o sa vin si o sa povestesc aici si ce mandra o sa fiu… La un moment dat constat ca pe cer e o stea. Si ma bucurrrr. Numai ca atunci cand ma uitam cu un singur ochi era una, cand ii deschideam pe amandoi erau doua. Pana la ora 4 nu am reusit sa descopar misterul si m-am tot jucat cu steluta aceea.
Pe la 4 si ceva ma hotarasc sa cobor din pat pentru a ma pregati sa merg la bebe. Pe holuri nimeni. Bantui eu ceva vreme pana reusesc sa gasesc un loc infect care avea ceva ce semana a dus si sa fac un “dus”. La 5 ma apuc de colindat, mai mult tarandu-ma, holul si ajung in saloanele cu nou nascuti. Acolo intreb o asistenta plictisita unde e bebe si ce trebuie sa fac. Ma anunta ca e in camera 5 sa il caut si sa ma descurc pentru ca ea nu are timp. Statea pe un scaun! Il gasesc pe bebelus intr-un pat cu alt copilas. Il recunosc destul de usor pe al meu si il iau in brate. Sunt aici niste scaune ingrozitoare care te fac sa iti amintesti de toate datoriile. Fetele incep sa isi alapteze puiutii. Al meu doarme fara nici un stres. 30 de minute l-am gadilat dar nu a vrut sa se trezeasca. Pana la urma apare o alta asistenta care reuseste sa mi-l trezeasca si sa mi-l puna la san . Asta o fi insemnand ca sunt mamica?
Dupa inca 30 de minute ma tarai in salonul de la celalat capat al holului unde ma prabusesc in pat si cred ca reusesc sa dorm un pic. Cand ma trezesc imi asez bagajul si ma pregatesc sa merg iar la alaptat. E ora 9 dimineata. Doar ca ne chinuim pana acolo degeaba de vreo doua ori. Drumul mi se parea infiorator de lung. Nu putem intra la bebei pentru ca nu s-a terminat vizita. Vine si la noi seful sectiei dar pe cele de ieri nu ne baga in seama pentru ca nu avem fise. Ete de aia nu mai pot eu. Ma apuc de scris mesaje si anunt tot poporul ca am nascut. Si mai ales ce!!! Incepe sa bipaie telefonul de agitatia prietenilor. Care mai de care mai entuziasmati. Imi lipsesc ai mei. Doamne ce imi lipsesc. Si ma hotarasc sa le cer iertare pentru tot ce le-as fi gresit candva. E atat de minunat sa fii parinte incat imi dau lacrimile. Oare i-a anuntat cineva si pe ei ca sunt bunici? Imi face bine sa aud vocile de departe si incurajarile si felicitarile prietenilor. Ahhh cat as vrea sa fie aici! Intr-un final suna parintii mei. Si incep sa plang si sa le multumesc. Si imi dau seama ca ei mereu mi-au fost aproape si m-au iertat. Si realizez ca niciodata nu as fi putut sa le fac o bucurie mai mare. Ii simt atat de fericiti!
Ajung intr-un final iarasi la bebe care …surpriza…doarme! Cu greu reusesc sa il fac sa se trezeasca cateva minute. Ma intorc in salon si adorm pana vine o asistenta si imi spune ceva ce nu prea pricep. Ma dezmeticesc si realizez ca ma voi muta cu bebe. Uraaaaaaaaa…Sunt dusa intr-un salon unde intr-un patut ma asteapta printul meu. Imi dau lacrimile si imi petrec urmatoarele zile privindu-l.
Ce sa spun despre spital: conditii mizere, oameni indiferenti. Doar doua-trei persoane si-au facut datoria din suflet. Alte doua trei au fost stimulate de zambetele din portofelul meu , dar multe erau pur si simplu “…” Si aici era un caz fericit pentru ca il aveam pe bebelus aproape. Si pediatra la vizita ne mai spunea doua vorbe. Insa cele ce stateau la salonul comun nici de asta nu aveau parte. Si baia aici era mai umana fiind langa a asistentelor. Noroc ca in 4 zile am plecat. Cel mai greu a fost lipsa celor dragi. Atat as fi vrut sa vad o fata cunoscuta…Si durerea taieturii. Si patul ala ingrozitor care mi-a macinat spatele. As fi stat mai degraba rezemata de perete decat sa ma intind in pat si sa ma ridic apoi de acolo. Puiul meu parca avea radar, incepea sa mataie doar dupa ce ma intindeam si eu. Sau avea o placere sadica sa ma vada chinuindu-ma sa ma ridic. Nu am mai aflat pentru ca l-am luat langa mine si asa sederea ne-a fost mai placuta. Au fost zile tare grele, departe de casa. Saracul meu sot vedea de cateva ori pe zi, parca facea naveta intre cele doua margini de oras. In ultima zi mi-au fost scoase atele si pachet acasa. Bineinteles si la scoaterea atelor eu am tinut sa comentez dar nu am avut cui, pentru ca in 3 secunde eram gata. Si eu care tremurasem o ora inainte : ) Vorba medicului asa imi trebuie daca nu il cred pe cuvant. Cand am iesit pe usa spitalului ma astepta primavara. Era cald si soare de parca totul ii zambea puiutului meu.
M-am obisnuit repede cu noul program in care bebe dorme si mananca non stop: zi sau noapte. Bine ca nu plange. Sunt obisita…tare obosita. Dar fericirea e mai mare. Si incerc sa imi tot repet ca sunt mamica. Dar nu realizez desi instinctiv stiu ce am de facut.
Am un copil minunat!
danv spune:
Am citit, Aalina,povestea ta. La vremea la care s-a intamplat,eu imi petreceam timpul conversandu-ma cu burtica. 
Nu intrasem pe forum,acolo se instalase tati,care voia sa fie pregatit,mai pregatit decat mine,pentru ceea ce avea sa se intample pe 18.
Craciunul ne-a adus si noua in dar primele miscari de bb. 
Le-am interpretat ca pe un semn ca totul va merge bine si asa a fost.
Ii multumim lui Dumnezeu, ca ne-a dat in grija acest sufletel ! 
Sa-ti traiasca Dorian si cuvintele tale catre el sa-si gaseasca implinirea !
alina v
http://www.omfs-ct.ro/ioana/pagina_ioanei.htm
bebelusha28 spune:
Cand am citit partea cu primavara care te astepta afara,am inceput sa plang pentru ca cel mai emotionant lucru dupa nasterea si prima intalnire cu bebe,mie una mi s-a parut momentul cand am iesit cu puiul in brate din spital si afara era soare si noi mergeam acasa toti 3,si nu-mi venea sa cred ca doar cu 3 zile inainte am intrat in spital doar 2.Hai ca m-a luat valu'.Sa-ti traiasca si sa te bucuri de el in fiecare clipa a vietii tale!
http://community.webshots.com/user/corinutza111
parpalak spune:
Pe mine m-ai facut pilaf cu scrisoarea catre Dorian. Sa-ti traiasca si sa fie sanatos si voios si sa v-aduca numai bucurii.
Sanatate la bebei si mamici.
http://community.webshots.com/user/parpalak