5 ani intrebari despre moarte

Baietelul meu de 5 ani m-a "descusut" ieri cu tot felul de intrebari despre moarte, despre ce este dincolo de moarte samd
nu stiu de unde a auzit ca exista viatza dincolo de moarte si m-a intrebat daca aceea este planeta lui Dumnezeu...i-am spus ca da, exista(nu am putut sa-l mint fiindca parca stia mult prea bine ca sa mai poata fi pacalit...sa-i spun ca omul nu moare niciodata)...dar ma tot intreba daca acolo o sa fim toti impreuna? daca o sa ajungem pe rand, in ce ordine si cel mai mult ii era teama ca el o sa fie singur acolo...
dar pana acolo m-a mai intrebat ceva...nu-i asa ca o sa stai cu mine in mormant? in pamant? ca nu o sa ma lasi singur?va zic numai cand il auzeam ca ma intreaba mi se facea rau...nu stiu ce-i cu el, oare are ceva pe sufletel...vreo nemultumire si eu nu-mi dau seama? desi el se comporta absolut normal pentru un copilash de varsta lui...merge la gradinita,ii place fff mult colectivitatea, la desene se uita cu restrictie, la pc se joaca numai cu orar(maxim o ora pe zi) si jocuri fara violenta, noi nu ne uitam la filme cu violenta sau la stiri in prezenta lui....este un copil vesel si inventiv...
am incercat sa-i spun ca pana la moarte avem o gramada de lucruri de facut in viata, sa mergem la gradinita, scoala,sa invatam tot felul de lucruri, ca viata este luuunga si frumoasa, etc...dar totusi la sf acestor enumerari ale mele el ma intreba...bine, bine si totusi omul moare, nu?...si tataie 'X' a murit nu? s-a dus in cer si nu se mai intoarce niciodata nu-i asa?..(asa-i spuneam noi cand era mai mic si vedea o poza cu bunicul meu care nu mai este printre noi...ca este in cer la Doamne, Doamne)
sotul meu zice sa-l mint, sa-i spun ca s-au inventat niste pastile pe care daca oamenii le iau nu mai mor niciodata...cel putin pana o sa ajunga sa inteleaga toate aceste explicatii pe care noi i le dam...dar va zic, cred ca nu mai poate fii pacalit asa cum il pacalim cu povestea cu mos Craciun pe care el o crede inca...
in fiecare seara spunem Tatal Nostru, stie rugaciuni pe care le-a invatat de la gradinita, eu merg la biserica(cant in corul Patriahiei) si l-am mai luat si pe el uneori, il impartasesc...
aaa...si inca ceva, este fff atras de altarul bisericii...cand era mai mic si nu intelegea sa stea intr-un loc am fost la o biserica unde un preot a zis...lasati-l sa intre...daca el vrea sa mai intre in altar nu-i nici o problema...si a intrat de atunci tinea minte ca el are voie acolo si mai vroia...dar doar asa de amuzament...
v-am scris tot felul de amanunte ca sa ma puteti sfatui cat mai bine
va multumesc
numai bine



monica

RaluD spune:

Este un baiat foarte inteligent, inseamna. Sa-ti traiasca.
Pai ai facut bine ca i-ai spus adevarul.
Moartea este ca un prag si dincolo de ea este "planeta lui Doamne-Doamne", unde este atat de bine, incat nimeni nu vrea sa plece, odata ajuns.
Si da, toti ne vom intalni acolo, dar mai intai trebuie sa traim aici, sa crestem, sa avem copii si sa facem bine celor din jurul nostru.
Si cand vom fi batrani, Doamne-Doamne ne va chema la el.
Cat despre statul in pamant cu el, ii poti spune (parerea mea) ca oamenii nu raman acolo, se duc la Doamne-Doamne, deci nu va fi nevoie sa stai cu el. Dar ii vei fi alaturi intotdeauna.

Nu te ingrijora, sunt intrebari normale de copil inteligent.
Tu n-ai vrea sa stii?

Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!
www.point.ro/andrei/" target="_blank">http://www.point.ro/andrei/

ancamironiuc spune:

Monica, sunt de acord cu varianta ta, nu cu cea a sotului. In primul rand copilul este maricel deja si minciunile nu mai tin iar in al doilea rand nici nu sunt indicate. Vorbeam cu o doamna, pedagog, ca a inceput sa imi fie frica de intrebarile copilului, sa nu cumva sa nu stiu sa-i raspund adecvat varstei sau suficient de clar. Sfatul ei a fost sa vorbesc cu el ca si cum ar fi un om mare, cat mai sintetic si clar pentru ca, desi este probabil sa nu inteleaga tot, el va retine si a reveni cu intrebari atunci cand va dori sa mai afle ceva.

Si noi ne-am confruntat cu aceiasi problema, acum cateva luni, a 2,5 ani. A murit bunicul si nu intelegea ce se intampla, de ce lumea este trista, de ce nu poate sa-l vada etc. Am ales acieasi cale pe care ai ale-o si tu si a fost bine. Nu m-a mai intrebat nimic,a inregistrat tot fara sa comenteze. Acumd e curand a revenit cu intrebari, tot despre bunic si am observat ca tinea minte tot ce ii povestisem.

Baitaul tau este mare si nu cred ca ar avea succes povestea cu pastilele. Cand ar realiza ca a fost "mintit" nu ar mai avea incredere in raspunsurile vostre oricat de sincere ar fi. Asa ca mai bine adevarul, adaptat varstei bineinteles.

Sa o ajutam pe BARBYE

"tine aripioara asta, voinice, si cand ti-o fi mai greu... sufla de trei ori peste ea si indata am sa vin si eu sa te ajut"


POZE: EMANUEL

anamaria spune:

noi am avut discutia asta cand bogdan avea tot vreo 5 ani, cred.
in orasul nostru este un leagan pe care l-au construit cativa vecini de bloc, in amintirea unei fetite care a murit de leucemie, la 12 anisori. intamplator am ajuns sa-l dau in acest leagan si m-a vazut ca citeam placuta comemorativa cu toata povestea pe care v-am spus-o... probabil eram vizibil tulburata, as ca m-a intrebat ce citesc.

m-am hotarat pe loc sa-i spun adevarul, sa nu-l mint. i-am citit ce scria, i-am explicat cum toti oamenii mor, numai Dumnezeu hotaraste cand, noi nu stim!

si i-am mai spus ca copilasii pe care Doamne-Doamne ii cheama la ei devin ingerii pazitori ai copiilor de pe pamant, ca si el are un ingeras, la care ne rugam noi in fiecare seara 'inger-ingerasul meu'. ingerul asta exista, desi el nu il poate vedea, el aude rugaciunile lui si le transmite lui Doamne-Doamne, etc...

_
ANAMARIA, mama soldatzeilor de plumb
Bogdan - 04.07.2000 si Tudor - 13.06.2003

poze cu frumosii mei (si nu numai )

grecia 2006

DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E!

monica-elizabet spune:

multumesc mult fetelor
asa m-am gandit si eu calea dreapta este ce amai buna...bineinteles totul spus pentru capacitatea lui de intelegere.
numai bine

monica

linasobolina spune:

Fetita mea, era in clasa a 2 a si de Paste, am intrebat-o ce si-ar dori.
Era cam la un an dupa ce murise tatal meu.
Si imi zice: VREAU SA MOR!
Va imaginati cum a fost??

Si intreb: DE CE?
Si fiti atente ce mi-a raspuns:

la scoala, discutasera despre Isus, Lazar si Inviere
si ea a inteles ca se poate duce la bunicu , sa vada si ea ce mai face si sa se intoarca!
Pentru ca Isus a zis: "lasati copii sa vina la Mine!"

EIIII, mai puteti sa ziceti ceva?
Cred ca va imaginati ca in secunda 2 am fost la scoala si am vorbit cu Domnu de religie, si i-am zis sa le explice totusi DIFERENTA,
ca cine stie ce declanseaza cu povestile religioase!
Asa ca mare atentie ce si cum povestiti despre astfel de subiecte!

teo1970 spune:

si Matei (5,5 ani) m-a intrebat daca o sa moara vreodata ..
i-am spus ca "da, toata lumea moare, si oamenii, si animalele" (avem un caine)..
a-nceput sa plinga si mi-a spus ca el nu vrea sa moara ..
si-atunci i-am zis ca sa mori nu este un lucru rau, ca de fapt ne ducem linga Dumnezeu (fara sa fim credinciosi practicanti, i-am invatat pe copii cite ceva despre D-zeu, despre Isus, biserica etc.) si acolo el se va reintilni cu ingerasul lui ..
noi suntem la gradinita la grupa Waldorf si aici copiii au fost invatati o poveste despre viata lor inainte de a ajunge pe pamint .. fiecare copil sta cu ingerasul lui, iar cind vine momentul sa se nasca si sa vina pe Pamint pt a-si cunoaste parintii si familia, el pleaca intr-o calatorie insotit de ingeras, Luna, Soare, stele etc. .. dupa ce ajunge in noua lui casa, copilul isi pierde capacitatea de a-l vedea pe ingeras, dar capata ochi cu care vede noua lume in care se afla .. insa ingerasul lui ii va sta alaturi toata viata, il va ocroti si-l va invata lucruri bune ..
in fine, porinind si de la povestea asta, i-am spus ca atunci cind murim mergem la D-zeu si ne reintilnim fiecare cu ingerasul nostru ..
m-a-ntrebat apoi cind o sa fie asta, ca el vrea sa se duca mai repede la ingeras .. si i-am zis ca D-zeu nu vrea sa ne grabim sa ajungem la el, vrea ca mai intii noi sa stam pe Pamint, cu familia, sa fim cuminti, sa facem lucruri bune, ca el ne urmareste de-acolo din cer si vrea sa vada cum ne comportam .. si ca oamenii rai merg in iad, la diavol .. el m-a intrebat atunci daca D-zeu e suparat pe oamenii rai si i-am zis ca nu, ca D-zeu ne iubeste pe toti .. asa cum si el e citeodata mai obraznicut si ma supara, dar eu il iubesc tot timpul ..

in fine, eu citisem in Anne Bacus ca este bine sa spunem copiilor adevarul (pe intelesul lor, desigur) si de-aceea am ales sa-i spun ca este adevarat ca murim, dar fiecare la momentul potrivit, si ca nu-i o tragedie .. ca intr-un fel continuam sa traim, dar intr-o alta forma ..

discutia a fost relaxata, n-a avut nici o tenta macabra, cred ca depinde de noi cum privim astfel de evenimente si cum ii invatam pe copii sa le priveasca la rindul lor

Clover spune:

Monica, sunt de acord cu adevarul. Cred ca baiatul tau este in stare sa accepte moartea ca pe ceva natural, pentru ca pare un copil foarte inteligent.

Intrebarea lui daca stai cu el in pamant mi se pare o intrebare normala. Ii este frica sa te piarda. Pune accentul ca dupa moarte corpul nu mai conteaza si ca traim sub alta forma si plecam sub forma aceea in cer, unde se va intalni cu toate persoanele pe care le-a cunoscut.

The problem with happiness is that you don't know when you have it. You remember it.

alexxia spune:

Si Ruty mi-a pus anul trecut intrebari despre moarte. Cum banuiam ca or sa apara asemenea intrebari m-a prins pregatita. Aveam o povestioara despre cum sa vorbesti copiilor mici despre moare. Ti-am tradus-o si o scriu mai jos, poate te ajuta

"

Gandaceii de apa si libelulele

Jos sub suprafata unul lac linistit locuia o mica colonie de gandacei de apa.. Era o colonie fericita, traind departe de lumina soarelui. De foarte multe luni gandaceii erau foarte ocupati scormonind in namolul de pe fundul lacului.

Totusi ei au observat ca din cand in cand cineva din colonia lor isi pierdea interesul fata de ceea ce se intampla in colonie. Ajungea sa se agate de tuplina unui nufar si incet incet urca pe el . Si de atunci nu-l mai vedea nimeni.

-“Priviti” a strigat unul din gandacei “unul din colonia noastra s-a suit pe tulpina de nufar. Oare unde se duce”.

Sus,sus,sus urca gandacelul incet. Si chiar cand ei in priveau a disparut la suprafata apei. Prietenii lui au asteptat, si au asteptat, dar el nu s-a mai intors.

-“Ati vazut ?”spuse un gandacel

-“Ce se intampla aici?” intreba altul

-“Unde s-a dus?” intreba al treilea

Dar nimeni nu avea nici un raspuns. Toti erau in incurcatura.

Intr-un final unul din gandacei, lider in colonie, si-a adunat prietenii impreunasi le-a spus:

-“Am o idee. Urmatorul care se va sui pe tulpina de nufar trebuie sa promita ca se va intoarce inapoi sa ne povesteasca unde s-a dus si de ce”

-“Promitem” au spus solemn ceilalti

Intr-o zi de primavara, nu la mult timp dupa aceasta intamplare, chiar acest gandac de apa ( cel care a venit cu propunerea ) s-a trezit atras de tulpina de nufar. Si pana sa inteleaga ce se intampla , sus, sus, sus a ajuns la suprafata lacului si a cazut pe o frunza verde , de nufa. Obosit fiind de aceasta calatorie , gandacelul a adormi.

Cand s-a trezit, a privit in jur surprins. Nu-I venea sa creada ce vedea. In plus o schimbare senzationala se produsese cu vechiul sau corp. Miscandu-se a vazut ca i-au crescut patru aripi arginti si o coada lunga si gratioasa. A simtit un impuls sa miste din aripi. Caldura soarelui a uscat repede noul trup si cand a miscat din nou aripile a constatat cu uimire ca s-a ridicat deasupra apei. Gandacelul de apa se transformase intr-o libelula.

A zuburat plin de bucurie prin aer. Era atat de incantat de noul mediu. Dupa un timp , obosit s-a oprit iar pe o frunza de nufar si privind in jos spre apa lacului si-a adus aminte de promisiunea facuta prietenilor lui. “Probabil ca acestia se intreaba ce s-a intamplat cu mine” s-a gandit el.

Fara a sta prea mult pe ganduri s-a avantat spre suprafata lacului , dar surpriza nu a putut intra in apa. Frumoasele lui aripi nu-I dadeau voie. Acum nu mai era un gandacel de apa , ci o libelula. Nu mai putea intra in apa.

“ Nu mai pot intra in apa” isi spuse el descuraja. “ Am incercat si am tot incercat, dar nu-mi pot tine promisiunea. Dar oricum chiar daca as reusi sa intru in apa, oare prietenii mei m-ar mai recunoaste cu aceste aripi arginti si cu coada mea lunga ? Cred ca tot ce pot face este sa astept pana cand vor devenii si ei libelule. Atunci vor intelege ce s-a intamplat cu mine si unde m-am dus”

Si astfel libelula si-a intins aripile si plina de bucurie s-a avantat in minunata lume cu soare si aer.

Ce pot spune parintii ?

Lumea copiilor nostrii este plina de prieteni, atat oameni cat si animale. Cateodata unul dintre ei este luat brusc de moarte. Aproape in fiecare zi un parinte sau un profesor se confrunta cu intrebarea :”Unde s-a dus Bobby ?”

Parintii nostrii ar fi raspuns “S-a dus in cer ( in rai )” sau “ S-a dus la Dumnezeu”. Copii nostrii traiesc azi intr-o lume noua. Vocabularul lor se dezvolta fiind influentat si de Tv si computer si astfel cerul/raiul nu mai inseamna acelasi lucru ca pe vremea noastra. Si din acest motiv un astfel de raspuns nu-I va satisface.

Nimeni nu este pregatit pentru o tragedie. Asa s-a intamplat odata in mica noastra comunitate.Baiatul nostru de 5 ani si prietenul sau Bobby erau nedespartiti. Plini de energie se jucau zilnic amandoi. Iar noua ne placea sa-I vedem impreuna.

Intr-o dupa amiaza de vara cand Bobby inota o bucata de lemn pe care erau asezate franghiile a cazut in apa si l-a strivi, luandu-I viata instantaneu.

Noi ca si parinti am fost zguduiti. Binenteles ca moartea mai intrase in vietile noastre si in trecut. Nu era o experienta noua pentru noi. Dar cum putea explica copiilor noatrii ?

Sotul meu a vorbit la serviciul care a avut loc in memoria lui Bobby. Cand se pregatea si-a reamintit o experienta din copilaria sa, cand un profesor le-a povestit fabula cu gandaceii de apa si libelulele.

-“Astfel” mi-a spus el “orice profesor sau parinte al carui copil intreaba: Unde s-a dus Bobby? Poate gasi in aceasta fabula materialul necesar pentru o conversatie usoara. De exemplu inchipuie-ti ca Ned al nostru, care stie aceasta fabula ne pune intrebarea :unde s-a dus Bobby?”

- “Noi nu stim exact unde s-a dus Bobby. Dar iti aduci aminte de gandaceii de pe fundul lacului ? Si ei se intrebau acelasi lucru…..” si de aici se poate continua discutia ."


"Poti fi increzator in ziua de maine daca umbli astazi cu Dumnezeu!"
Alexxia cu Thea si Ruty 5 ani

RUTY DOMNISOARA DE ONOARE

PETRECERE RUTY

POZE

Pentru Barbye, una dintre noi- trebuie sa ajuti!