nu am nik sa-tzi zic

Sabina spune:

Sofia, cel mai bine stergi mesajul ala, nu vezu ca Pucku nu mai revenit?


Corina draga mea....te inteleg, e f dureros...eu te astept sa spui tot ce ai pe suflet.

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

iren spune:

Duamnelor moralizatoare, ce bine le shtitzi voi pe toate! N-atzi fost niciodata incoerente din cauza durerii prea mari? Daca va osteneatzi sa cititzi povestea Corinei, era mai bine, macar vorbeatzi in cunoshtintza de cauza! Iar daca atzi citit povestea ei, shi spunetzi porcariile astea shtiind foarte bine prin ce trece, shi mai urit! Vad ca duamna Doiny shi-a facut intrarea pe forum c-o perla scoasa din putza gindirii, care i se potriveshte kiar ei foarte bine.
Corina, io mi-ash vedea de viatza mea shi-a fetii, shi nu m-ash mai agatza de el, el care-shi da atita importantza...Minte limpede itzi doresc, shi putere!

zepellina spune:

quote:

---

Originally posted by Rufus

Cand doi oameni nu mai au ce-si spune, totul e pierdut. Stiu pe propria-mi piele. Insa tot pe pielea mea am simtit si fericirea, care a urmat deznadejdii. Curaj tie si tuturor celor care simt ca le fuge pamantul de sub picioare!


poze multe cu noi


"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

---

Ma simt cu musca pe caciula...adica mi-a fugit pamantul de tot.
Multumesc, Rufus

zepellina

sofia_misicu spune:

Corina, noi te-am inteles. Sau cel putin, am inteles ce era de inteles. COntinua, te rog.

Nuka si Mama la Nuka

anyella spune:

sint noua pe forum...dar am citit mult! oare trebuie sa ne grabim sa"dam cu rosii"...nu cred!!!poate unui membru al e singura metoda de descatusare,poate e reconfortanta senzatia de a vorbi cu prieteni virtuali...luati in considerare si aspectul acesta va rog inainte de a blama pe cineva si de a crede ca...

brendamitran spune:

eu,una,nu consider ca am dat cu rosii....
mi-am cerut si scuze,insa chiar nu am inteles.....am gresit ca mi-am spus parerea?


BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Pucku spune:

nu am vrut sa isc o confruntare, si da poate refulez dar daca anumite persoane se simt down si fara nici un scop intr-o zi, nu trebuie dat cu rosii...parerea mea

iar daca nu intelegi nik, pentru ca nu stii povestea nu trebuie sa si dai raspuns, poti trece mai departe. Nu as vrea sa nimeni in sufletul si in locul meu, sa vedeti cum este cand ajungi la refulari din astea

Rufus multumesc pt florii, as avea nevoie de vreo duzina sa ma inveselesc poate intr-o zi....

din pacate relatia atarna de un fir de ata, sunt tensionata, si cum a trebuit sa vorbesc in conjuctura de fata si cu parintii lui, ma simt si mai tensionata
mai am un sb deschis aici pt ca simt deja afectata relatia dintre mine si copil, si nu mai stiu cum sa reactionez
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=85181

partea buna, oare ?, ca nici eu nu stiu care e mai buna, e ca s-a decis si vine, si o sa inceapa iar tot de la capat, readaptarea in trei, stresul copilului, neadaptatrea lui aici, a aplicat pt pozitii la Montreal, ceea ce cateodata gasesc o idee buna, dar tot eu o sa fiu singura cu gaza si problemele cotidiene care-mi genereaza un stres continuu, si nu stiu cum sa-l mai gerez, faptul ca trebuie sa asist la discutii cu ai lui, care nu-mi fac placere, cred ca ieri a simtit asta, si macar a fost de bun simt si nu mi-a fortat...la urma urmei o inteleg ca e bunica si ca vrea sa-si auda nepoata, dar nu pot trece peste raul care mi l-a facut, peste reprosurile facute, peste starea in care am fost generata de ea si de el, si deocamdata ma simt mai bine sa nu-i raportul, lucru care implica si taierea relatiei cu nepoata

nu stiu poate imi pun prea multe probleme existentialiste, si ar trebui sa ma bucur de viata, ca vine si ca gata....dar nu pot, vor trece multi ani poate pana voi ierta gestul asta.....la un momendat caroline zicea ca nu se stie care pe care a parasit, m-am gandit mult la asta, si cateodata i-am dat dreptate, avand in vedere ca el era bolnav, problema este ca l-am urmat de atatea ori peste tot pt ca nu-i convine, si tot timpul dincolo e mai bine, si de ce nu am facut asa dinainte, ca nu mai pot sa las totul si sa plec din nou, nu-s asa, eu am nevoie de stabilizare sa ma echilibrez mai intai, ca sa pot face o alta miscare

si inca eram dispusa sa plec cu el daca trata lucrurile cu seriozitate, si s-ar fii interesat de plecare, ar fii facut ceva in sensul asta...eram open, chiar m-am dus la subiectul cu Germania sa culeg informatii, dar cand sunt singura care se implica in partea administrativa si el e doar cu nemultumirea ca ce KK e aici si ce bine e acolo, nu mai pot

am si eu o limita

si da am ales sa stau aici, oricat de greu mi-ar fii, dar pt copilul meu si linistea noastra consider ca mutarea este o alegere gresita, dar va dura mult sa ajungem la un conses

imi scria deunazi ca v-a dura mult pana sa-mi explice prin cea a trecut el si cea a simtit inainte de a se interna, ma simt nepunticioasa, si ma simt data la o parte pt ca niciodata nu mi-a explicat starea lui, ca in ultimul timp nu mi s-a deschis in fata, pt ca nu avea incredere in mine, iar daca eu ii spuneam ca sunt pusa la punct de ai lui, care si ei ma vedeau un minus nu un ples, tot eu aveam de suferit ca nu stiu sa apreciez....

si iar refulez pt ca sunt asa de tensionata ca nu mai gandesc coerent, si mai sunt numai 2 saptamani sin vine, si as vrea sa m,a calmez un pic pana vine dar nu stiu cum, nu stiu ce atitudine sa adopt, cat de distanta sa fiu .....



plus munca, cu nervi la maxim, parca nik nu se imbina si dau din stanga in dreapta...l-am pierdut pe Toto l-am gasit a doua zi la adapost,dupa o saptamana m-am intors de la servici am gasit usa sparta, ca norocul ca nu mi-au ;luat nik, dar i-am nu l-am gasit pe Toto, am crezut ca turbez, l-am regasit prin vecini, care s-au speriat cand l-au vazut in mijlocul zilei incercand sa traverseze intersectia.....am tot felul de cursuri si formari la servici, si munca, cum e la cercetare sunt tot timpul noutati, mai fac si pe traducatorul ca nu toti stiu engleza, tot timpul protocoale noi, ai putea sta overtime pana la 24h pe zi si tot nu as ajunge la zi.....= franceza la care am l;acune mari de ordin gramatical scris si limbajul stintific...dar intr-o zii va veni





Corina , Stephanie + duggy Totolino prostolino

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi""

BellaDonna spune:

Draga Corina,

am citit subiectul tau mai demult dar nu ti-am raspuns, acum mi-am facut curaj sa-ti scriu, ai trecut prin multe ,mai ales cand te-a lasat singura sa te descurci cu toate si a fost foarte greu pt tine, acum tu te-ai acomodat singura cu fetita.. ai viata ta, te-ai linistit dar ...el vrea sa vina inapoi si iti inteleg stresul, nu prea mai aveti nimic sa va ziceti...alt stres pt tine de acomodar cu el ...vor fi aceleasi probleme??? sau nu sa mai schimbat sau nu? ..eu iti doresc sa ai multa rabdare ceea ce nu-i usor, ai o fetita frumoasa foc

Nimic fara Dumnezeu!

spic de grau spune:

Corina,

Nu iti face planuri cu - cum ar trebui sa fi, sau ce ar trebui sa simti, sau cat de distanta/apropiata sa fi. Fi naturala, fi tu insati. Poarta-te asa cum vei simti tu in acel moment. Nu vei face nimanui un bine daca vei fi altfel decat vei simti tu in sufletul tau.

Iar in legatura cu parintii lui. Spune-i lui ca daca el - e tatal copilului, si ii dai (poate) o sansa, de dragul lui Stephie, fata de ei nu ai nici o obligatie. Asa ca sa inteleaga ca ti-au facut mult rau, ca au contribuit la distrugerea relatiei voastre, iar ca - daca vor sa ajute cu ceva, atunci sa lase egoismul la o parte, si sa te lase sa respiri.
E destul de greu ca va trebui sa te reacomodezi cu el, ca va trebui sa clarificati toate neclaritatile induse de plecarea lui.

Asa ca -daca el nu are curajul sa le spuna, pune tu piciorul in prag. In definitv, cand ai fst singura - nu te-au ajutat si nu te-au sprijinit, si mai mult - si atunci Stephie era nepoata lor, nu doar acum cnd le vine fiul in Canada.


Curaj si bafta draga Corina! Sper sa rezolve bine cu voi! sa iasa soarele si pe strada ta.

---

Dragostea e oarba, dar casatoria ii reda vederea.

Simonaci79 spune:

Corina- imi pare tare rau ca treci prin asa ceva...Am citi si ce si sris la subiectul celalalt..... Nici nu stiu ce sa iti spun... am trecut si eu printr-o sit asemanatoare dar nu asa de grava...... Este greu cand tb sa te lupti singura cu toate, cand nu mai ai timp nici sa respiri si copilul are personalitatea lui, cand mai vine cineva si iti da sfaturi sau iti spune ca nu procedezi bine, iar tu mai esti si intr-o tara straina..... Imi pare tare rau si as vrea sa te ajut intr-un fel dar nu stiu cum... Iti inteleg perfect supararea si nelinistea..... Si imi doresc tare mutl pt voi sa va fie bine! Sa ajungeti la un echilibru, sa va intelegeti bine si sa gasiti o cale de comunicare.... Sa nu mai fii nevoita sa dai raportul nimanui si sa nu te mai supere nimeni.. Iar cu soacra... Stiu ca e greu dar incearca sa o ignori!!!! E f adevarat ce ai spus, este bunica ei si vrea sa stie despre ea, dar incearca sa "ai dopuri in urechi" cand mai esti nevoita sa o asculti..... Multa putere, liniste si fericire!!!!!!!