De ce se umilesc unele femei ?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns iepumic spune:



axia, pentru subiect.
Citind subiectul si raspunsurile am avut o usoara tresarire...AXIA, ai supus atentiei problema la un mod mai general decat in raspunsurile pe care le-ai primit si afirm asta deoarece mie mi-a sugerat altceva decat: abuzuri in familie-tradare & co. Pentru mine "umilit" intr-o relatie este cel care se depersonalizeaza (a mai spus cineva asta la un moment dat) din dorinta de a fi totul bine si dintr-o mare dragoste....cel putin la inceput (desi nu astea sunt motivele in toate cazurile). De ce ne punem pe planul 2, de ce ne lasam pe noi si nevoile noastre la o parte???? Asta incerc sa imi explic si eu. Oricine o poate lua pe o cale gresita. De fapt..."drumul spre Rai este pavat cu bune intentii". Pentru ca:
* intr-o relatie intotdeauna unul da mai mult decat celalalt (ciclic sau nu, adica ori azi unul, maine celalalt, ori mereu numai unul);
* motivele pentru care unul cedeaza mai mult si se lasa pe sine in plan secund nu sunt neaparat complexele de inferioritate si nevoia de a fi dominat ci de cele mai multe ori aceste motive sunt: dorinta de a face lucrurile sa mearga bine, de a nu-l supara/frustra pe celalalt, dorinta de a face EL INSUSI tot ce-i sta in putinta pentru bunastarea relatiei ca sa fie el impacat cu sine ca daca vreodata "caruta" se strica, macar nu a fost el de vina, ca el a facut tot ce a pututsi...desigur motivele pe care le-ati spus si voi (frica de singuratate, de blamare din partea societatii etc);
* atunci cand dragostea nu mai e oarba si incep sa ti deschida ochii si sa realizezi ca esti deja un "umilit" esti prea prins in vartejul servici-rate-copil &Co, sunt prea multe in joc si este mult mai greu sa iti deschizi aripile si sa lasi totul naibii si s-o iei de la capat- poate chiar ai deja o varsta la care ti-e frica ca vei ramane singura pe veci si te vor "devora cainii" (cum zicea Bridget Jones);
* partenerii "strong" dintr-o relatie stiu intotdeauna sa te "trimita la Ploiesti" si sa schimbe registrul cand vad ca nu le mai merge, cand te vad gata de razvratire si sa iti promita marea cu sarea, sa iti vorbeasca mieros si sa pretinda ca te inteleg....si atat de mult vrei sa ii crezi incat...pana la urma chiar ii crezi!...pana data viitoare. Dar in momentele alea sunt irezistibili. Si ce mai poti sa-i imputi unui acuzat care pare ca si-a recunoscut vina si promite ca va face orice ca sa si-o rascumpere si sa se indrepte?????
* uneori inchizi ochii si te gandesti "nu mai pot trai viata asta, nu mai sunt, nu e viata mea doar asist la ea...dar peste 10 ani cum va fi viata mea fara persoana asta? UPS..nu-mi pot imagina viata fara persoana asta abuziva, care nu ma intelege si nu ma respecta, nu ma sprijina....". OOps...no comments.

Relatia de tip "abuz-umilinta" nu este apanajul oamenilor lipsiti de educatie si inteligenta; poate doar tipul abuzului si al cedarilor difera, poate chiar si motivele de multe ori. Insa acest gen de relatie apare in absolut orice strat social/educational (si scriu asa pentru ca in Romania ultimilor ani statutul social nu este neaparat rezultatul educatiei unei persoane).

Ah...si mi se pare important de mentionat: sunt ENORM de multi barbati care se umilesc intr-o relatie, nu doar femeile fac acest lucru. Numai ca probabil ei nu scriu pe forumul DC.

Multumesc ca ati avut rabdarea sa ma cititi...si sper ca nu v-am deranjat cu parerile mele.....de fapt chiar sunt curioasa ce idei v-am mai starnit, daca am reusit sa fac asa ceva.




Iepumic
Pozici cu Iepi-Mici
Noi pozici cu Iepi-Mici

All's Well That Ends Well.So...MAKE IT END WELL.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns axia spune:

Iepuras, multumesc pentru floricele.
Fiecare a raspuns in functie de cum l-a atins subiectul. Asta nu e curios deloc, e chiar firesc.

PS Barbatii se umilesc, poate, dar stiu numai ei de cele mai multe ori.

Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print

Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns diciu spune:

barbatii umilesc femeile fie ca le iubesc prea tare..dar e o iubire sadica..imatura..pusa in slujba raului...si cand realizeaza asta...e prea tarziu si nici ei nu mai simt nimic pentru femeia de langa ei...
sau daca n-o iubesc..sau o iubesc mai putin decat ea ii iubeste..
iar cei predispusi sa faca asta in ambele cazuri sunt cei care desconsidera femeia in general...si care cred ca barbatul e atotstiitor si puternic..
femeile umilesc barbatii din lipsa de iubire sau din razbunare pe barbatul de langa ele..sau pe barbati in general...si sa te tii cand o femeie isi pune in cap asta...stiu sa o faca mult mai dur ca un barbat...

de ce se umilesc femeile...din iubire...sau urmaresc un scop anume si prin firea lor sunt rezistente la asa ceva..unele femei se umilesc si in final obtin ceea ce vor si nu ma refer la partea sentimentala...sau...se umilesc din lipsa de alta alternativa...
de ce se umilesc barbatii...din iubire...sau pentru ca sunt slabi de ingeri..

primul pas pentru a nu te mai umili e de a-ti da seama ca te umilesti..urmatorul pas...poate fi...limita de rezistenta a fiecarei persoane..ambitia..si motivele pentru care vrei sa nu mai fi asa...ca poate nu vrei...iti place..sau..poate e nevoie sa fii asa...
umilinta poate fi si buna si rea..depinde in ce context se intampla..

depinde si cum defineste fiecare cuvantul umilinta si de punctul de referinta...pentru o femeie poate fi o umilinta sa-i aduci iubitului un pahar cu apa...pentru altele nu este o umilinta sa-ti ierti barbatul daca iti trage una..sau sa-l suporti o viata cu betii si scandaluri...

cele insa care isi pun intrebarea.."de ce se umilesc femeile?"..probabil sunt nemultumite ca fac asta si vor cumva sa zica stop umilintei(sau a ceea ce cred ele ca e umilinta)si nu reusesc...
e greu sa gasesti raspunsul la altii..raspunsul e in fiecare...in functie de natura si perceptia fiecaruia..
sau poate doar cred ca femeile se umilesc mai mult ca barbatii...nici gand!


pana la urma viata e plina si de compromisuri..umilinte...altfel..am trai mandri si solitari..

eu zic ca...in toate exista o cale de mijloc...


anda

"daca dragoste nu e...nimic nu e"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iepumic spune:



diciu,subscriu la partea asta:

quote:

e greu sa gasesti raspunsul la altii..raspunsul e in fiecare...in functie de natura si perceptia fiecaruia..


Si prin ce ai spus mi-am mai dat seama de o chestie: orice femeie care accepta un misogin langa ea si care accepta sa "joace" dupa regulile misoginului se umileste.

Da, exista compromisuri si cale de mijloc in orice....dar pentru toate exista de asemenea o limita. Multe persoane de dragul compromisurilor si al cailor de mijloc ajung sa uite de ele. Si aici cred ca este marea greseala.

P.S. : Am uitat de situatiile in care unul din parteneri este genul de persoana langa care stai pur si simplu nu mai poti fi tu insuti. Dar il iubesti la nebunie si nu poti trai fara el....apoi intervin obisnuinta si dependenta. Tu nu mai esti TU dar uneori nici macar nu iti dai seama de asta sau nu te deranjeaza? Aceasta nu este oare tot o umilinta?


Iepumic
Pozici cu Iepi-Mici
Noi pozici cu Iepi-Mici

All's Well That Ends Well.So...MAKE IT END WELL.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns diciu spune:

"Un om care este umil nici nu gîndeste aceasta, si poate că nici nu o stie. Umilinta nu poate fi gîndita. Ea trebuie simtită, ea este ca o revarsare a preaplinului inimii. De aceea dacă gînditi că sînteti umili, înseamnă că nu sînteti. Doar altcineva poate spune despre tine că esti umil, tu nu poti.

Pentru a deveni umil trebuie mai întîi să ducem o viată simplă, austeră, pentru că numai asa putem înțelege ce este umilinta. Iisus ne spune: „cu adevărat vă spun că mai degrabă trece o cămilă prin urechile acului, decît acela care nu poate să renunte la bogătiile lumesti”. De aceea umilința este confundată uneori cu sărăcia, însă nu despre sărăcie este aici vorba ci despre renunțare si simplitate. Poți avea totusi multe posesiuni materiale dar trebuie să fii detasat de acestea si dispus în orice moment pentru a renunța la ele. Apoi pentru a fi cu adevărat umil, trebuie să fii cu adevărat puternic, trebuie să fii o forță spirituală colosală. Neputinta sau slăbiciunea nu denotă umilintă. Umilinta autentică vine din putere, dacă sîntem slabi în nici un caz nu sîntem umili. Iar dacă nu există iubire, nu există umilintă. Nu putem spune că sîntem umili dacă nu iubim cu adevărat, pentru că umilinta apare ca rezultat al unei întelegeri superioare care izvorăste din inimă.

De asemenea nu există umilință acolo unde nu există iertare. Iertarea este miraculosul medicament prin care ne vindecăm sufletul. Și de aceea dacă nu există iertare, sufletul este bolnav iar în acest caz nu putem vorbi despre putere spirituală. Umilința înseamnă mai întîi de toate supunere. Acela care nu este capabil să se supună necondiționat nu va fi cu adevărat umil niciodată. Umilința mai înseamnă încredere totală sau credință, nu poți fi umil dacă nu ai o încredere „oarb㔠în superiorul tău. Apoi tot umilința mai înseamnă mulțumire și pace sufletească, dacă sîntem frustrați și plini de dorințe nu poate fi vorba aici de umilință. De asemenea, umilința înseamnă discernămînt și bun simț. De multe ori umilința este confundată cu prostia, însă un om care are o adevărată umilință are și o inteligență vie.

Să repetăm deci care sînt cîteva din căile care conduc la umilință: simplitatea, renunțarea, forța spirituală, iubirea, discernămîntul, iertarea, încrederea, credința, supunerea, mulțumirea, pacea sufletească, bunul simț, inteligența."

"Umilința nu trebuie însă să fie confundată cu docilitatea, cu supunerea oarbă și necondiționată, prostească și fără sens. Se spune că pentru a te ridica trebuie să știi să te apleci. Docilitatea înseamnă într-adevăr a te pleca, dar fără ca simultan să existe dorința de a te înălța. Aceasta provine din slăbiciune, neputință, teama de a nu fi persecutat etc. De cele mai multe ori, docilitatea este un comportament inconștient. Atitudinea de a face mereu sluj, de falsă devoțiune, este adeseori confundată cu umilința autentică."




anda

"daca dragoste nu e...nimic nu e"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns chiquitita spune:

Am vazut in familia mea (matusa)cum sotul ei a lasat-o si s-a casatorit cu amanta cu care e bine mersi si acum si chiar sunt fericiti.
Nu intotdeauna cu amanta petreci doar 2-3 ore, poate cu ea faci concediile si petreci week-end-urile si aniversarile. Si chiar asta le face pe neveste sa sufere, faptul ca relatia cu persoana respectiva nu e numai sexuala, asa cum vor ele sa creada. Fara suparare, sunr cazuri si cazuri, nu trebuie generalizat.

Cele mai frumoase flori cresc discret, in umbra...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ani3lla spune:

Parerea mea este ca se umilesc pentru ca le lipseste curajul.Si vorbesc de umilinta, prin aceasta intelegand nu compromisuri(ale caror limita difera de la relatie la relatie si de la om la om).Ce inseamna curaj? Inseamna sa fii in stare sa-ti iei viata in propriile maini. De ce credeti ca o femeie sta acasa cu sotul ei care o inseala sau o loveste sau nu stiu ce-i mai face? Pentru ca nu are curaj.Eu asa vad lucrurile. De ce nu are curaj? Nu are curaj sa plece pentru ca nu are posibilitati financiare sa se intretina pe ea si pe copii, de cele mai multe ori.
Cunosc insa si cazuri in care desi femeia dispune de mijloace financiare totusi nu pleaca si aici motivele sunt mai multe: ori e d-na X si daca divorteaza nu mai e, ori are ceva anisori si se gandeste ca nu s-o mai gasi un altul si pentru ea, ori conteaza gura lumii mai mult decat linistea ei, ori...,ori... .
Eu facand parte din categoria celor curajoase, le doresc tuturor sa fie la fel, pentru ele si pentru copilasii lor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anyella spune:

din lasitate(dur spus)...din teama unui nou inceput,de gura lumii,din obisnuinta...umilirea nu mai are nicio legatura cu iubirea!


nu fac pe moralista...sint mai degraba genul "pisicoasa si rasfatata" dar atunci cind a trebuit am stiu ce vreau

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tino spune:

mai fetelor, fiecare in viata cu ce poa` sa duca.
asa ca ... nu va bateti capul.
nimeni nu poate sa ramana o victima fara sa vrea sa continue asa, poate chiar motivat.



numai bine tuturor!

mamitza lui Papitza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns axia spune:

Daca nu-mi bat capul sa-i inteleg pe ceilalti, care sunt altfel decat mine, simt ca am trecut prin viata ca gasca prin apa.....Sorry, asta-s eu. Dar poti sa nu citesti daca nu-ti place subiectul

Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print
Poze noi cu Tiberiu

Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.

Mergi la inceput