AJUTOOOOOOOOOR !!!!!!!!!!
Raspunsuri - Pagina 2
betiana spune:
Eu zic sa mergi pe calea autosugestiei.Repeta-ti ca lumea este frumoasa, ca ai un sot minunat si niste parinti care-ti acorda doza de ajutor de care ai nevoie si respira profund.Asculta muzica de relaxare si cere suportul fizic si psihic din partea celor dragi.Nu te ascunde in carapace !
giulia71 spune:
Daca dya_amira spune ca nu mai poate si cere prin intermediul nostru ajutorul unui specialist, nu inteleg de ce sa ocolim atata psihiatrul.
Sunt depresii post-natale usoare , medii si grave, asa ca nu putem sti cat de grava este depresia ei prin intermediul internetului.
Eu te sfatuiesc sa-ti faci fuguta programare la un psihiatru la un cabinet (de preferinta privat) , care sa evaluaeze atent starea ta actuala. El va decide daca vor fi necesare numai sedinte de psihoterapie sau daca va fi nevoie de un antidepresiv usor.
Nu te speria, am trecut prin asa ceva si iata-ma aici bine-merci!
Sfatul meu, nu sta asteptand ca starile sa treaca, mergi fara jena la medic.
Sa auzim de bine ;)
dya_amira spune:
In primul rand multumesc foarte mult pentru raspunsuri.Abia acum am descoperit acest site si mi se pare extraordinar.Cred ca foarte multe din problemele noastre ar fi mai usor de suportat daca le-am impartasi cu altii ,cu experiente asemanatoare.Multumesc mult.Chiar luni voi merge la un psihiatru sa vad ce imi va spune. Ma simt oricum mai usurata pentru ca vad si mi se pare un lucru extraordinar ,ca persoane necunoscute pot sa iti ofere un sprijin,chiar asa prin intermediul internetului .Totusi solidaritatea exista .Am sa va tin la curent ce voi face.As dori sa-mi fac prietene pe aici....
dya_amira spune:
multumesc mult de tot.Asa cred ca voi si face.Sper totusi sa nu fie ceva grav.Sa nu ma pierd
silvi_2005 spune:
Eu sunt de acord cu tine ca ai nevoie de un ajutor specializat pe langa dragoste si liniste.Eu cred ca nu la psihiatru trebuie sa mergi prima data ci la psiholog care te va trimite la psihiatru daca e cazul, ai grija ca daca pici pe mana cui nu trebuie e nasol, ca te infunda de medicamente si nu-ti rezolva problema.Eu am fost la Gine 1 la o dr.psiholog care mi-a dat un exerciiu de relaxare in sarcina si pentru travaliu si m-a ajutat enorm, pentru a nu fi interpretata cumva publicitate recomandarea mea da-mi te rog PM daca vrei si dau recomandare personala atat la dr respectiava cu nr de tel si nume cat si recomandare la un psiholog la Interservisan de care stiu ca e bun. Suntem si noi alaturi de tine si iti spunem ca toate stim ce inseamna oboseala, dezechilibrul homonal si emotional creat de sarcina si nastere. Iti stau la dispozitie pentru orice intrebare si imi doresc din inima sa te pot ajuta cumva, pupicei tie si bebelasului tau
Silvi si bebe Alain 19.01.2006
poze
mayarna spune:
doar ca o paranteza...
Mama prietenei mele e dr.I-a recomandat un pishiatru pentru ca se automutila ( dadea cu capul de pereti si isi provoca mutle alte lucruri infiorator de triste ). A fost pana la urma la un psihiatru, eu cred ca e cel mai bun din Bucuresti...i-a dat un tratament medicamentos. A tras ani de zile dupa !
Avand in vedere situatia - prabusire hormonala si depresie postnatala combinate cu absenta unei comunicari reale - , alege psihologul.
Nu cred ca e patologica treaba ca sa fie nevoie de psihiatru.
Cat timp ai luat Sedatif PC? Si ai luat doua de 4 ori zilnic?
Ma indoiesc!
Daca ai supt cateva pastile nu aveai cum sa simti un efect.
Incearca 2 saptamani 8 pe zi, abia apoi vino te rog si spune-mi ca nu au efect.
A nu se intelege gresit, nu sustin homeopatia si nici produsele Boiron.
Sunt psiholog si atat.
Toate bune,
maya
dianaintruder spune:
Dragutza de tine. Du-te fugutza la psiholog, psihiatru si rezolva-ti problema. Acum noi aici iti putem da incurajare, sa stii ca si pe mine m-au ajutat fetele in foarte multe probleme , de alt ordin, dar in esentza tot emotionale.
Spune-ne tot ce simti, tot ce te deranjeaza.
Uite deja ai scris trei lucruri foarte esentiale:
1. Familia este pesimista si numai despre boli vorbesc membrii familiei.
OK, daca simti ca nu te poti destainui lor, fa-o cu noi, spune-ne tot, noi suntem alaturi de tine, daca nu eu, celelalte fete.
2. Ai spus ca iti este teama sa iesi afara. Se numeste Agorafobie.
Iata: "Atacurile de panica se pot asocia cu agorafobia - teama da a se afla în locuri deschise, singur în afara locuintei sau într-o multime, care poate sa apara si izolat, dar de regula pacientii au si atacuri de panica asociate. Agorafobicii pot deveni incapabili sa îsi paraseasca locuinta si sa iasa numai cu un însotitor. În cadrul acestei tulburari apar simptomele specifice oricarei tulburari anxioase, dar si alte simptome ca depresia, depersonalizarea, gândurile obsesive, care sunt mai frecvente în agorafobie decât în alte tulburari fobice.
Situatiile care provoaca anxietate si evitare sunt numeroase, dar apartin unui acelasi model caracteristic (autobuze, trenuri, magazine, locuri din care nu se poate iesi fara a atrage atentia cum ar fi sali de spectacole, etc.). De cele mai multe ori debutul bolii are loc la începutul sau la mijlocul decadei a treia de viata sau la mijlocul decadei a patra. Ambele debuturi se situeaza dupa vârsta medie de debut a fobiilor simple (în copilarie) si a fobiilor sociale (la sfârsitul decadei a doua sau la începutul decadei a treia de viata). În cele mai multe situatii nu se descopera nici un stres puternic imediat raspunzator de primul atac de panica, dar unii pacienti descriu un fond de probleme serioase.
Agorafobia trebuie diferentiata de tulburarea anxioasa generalizata, de fobia sociala, de tulburarea depresiva si de tulburarea paranoida. Pacientii cu tulburare anxioasa generalizata pot avea anxietate crescuta mai ales în locuri publice, dar spre deosebire de cei care au agorafobie, nu descriu alte situatii în care anxietatea este absenta si nu manifesta tipul de comportament de evitare specific agorafobiei.
Fobia sociala si fobiile specifice. În fobia sociala apare frica irationala de situatii publice în care subiectul ar putea fi pus în conditii de subestimare, jenante sau umilitoare (de a vorbi, de a mânca în public, de a folosi toaletele publice, etc.). Situatiile sociale vor fi evitate de catre subiect, care va oscila între evitare si izolare. În aceasta tulburare apar sentimente de incapacitate cu diminuarea performantelor scolare si profesionale. Evolutia tulburarii este continua, pe tot parcursul vietii, cu fluctuatii corelate cu evenimentele vitale, sau episodica la copii si adolescenti. Fobia sociala determina diminuarea performantelor academice, ocupationale si sociale. Robert Leahy si Stephen J. Holland (2000) arata ca fobia sociala poate fi identificata la un procent de 20 - 40% din populatie, iar rata femei barbati este de 2 : 1.
Mowrer (1950) a dezvoltat teoria bifactoriala cu privire la aparitia si mentinerea fobiei sociale. O experienta traumatica, umilitoare în relatiile sociale, poate cauza subiectului aparitia unui raspuns conditionat de anxietate. Acest raspuns conditionat va fi evocat în situatii sociale similare si, prin extinderea registrului incidentelor sociale ce provoaca raspuns de frica, se poate ajunge la generalizarea acestuia.
În fobiile specifice apare o frica irationala de un obiect al fobiei (animale, înaltimi, etc.), iar subiectul resimte anxietate masiva atunci când este expus la obiectul fobic si cauta sa îl evite. Simptome incluse în fobie sunt:
o individul simte brusc o panica persistenta, teroare într-o situatie care nu prezinta pericol sau în fata pericolului major iminent;
o individul recunoaste ca teama depaseste limitele normale si este resimtita ca o amenintare în fata unui pericol;
o reactia fobica este automata, necontrolabila, persistenta;
o aparitia reactiilor vegetative de însotire;
o evitarea obiectelor si situatiilor fobice pot altera relatiile sociale si de munca ale individului;
o perspectiva unei situatii fobice genereaza de obicei anxietate anticipatorie."
Si eu am trecut prin asta, aveam niste atacuri de panica, atunci cand era vorba de iesit afara de nu mai stiam pe ce lume sunt. Tremuram toata, imi batea inima puternic, nu reusheam sa imi controlez respiratia, aveam si hiperventilatie, si transpiram abundent.
DAR, imbracam fata, si ma imbracam si eu, si spuneam ca totul este in mintea mea, ca nu am nici un motiv sa imi fie teama, absolut nici unul, am iesit din casa si am stat in usha blocului, trei minute, nu puteam sa pashesc, simtzeam ca mi se face rau, si eram si cu fata mea in bratze, dar eram cu sotul meu. L-am pus sa-mi vorbeasca sa zica orice. M-a intrebat ce am si nu i-am spus decat a doua zi. M-am mai calmat si am facut un pas, apoi doi, apoi trei si simtzeam ca se duce lumea cu mine, dar tot timpul spuneam ca trebuie sa fie minunat, am tras aer in piept si am luat-o ca si cum atunci cunosteam lumea, ca si cum atunci respir prima data si incercam sa ma bucur de "noua mea experientza" Pare aiurea ce spuneam, dar asta m-a ajutat pe mine atunci. Ma bucuram de razele soarelui si de sunetul de fond si incercam sa deslusesc fiecqare zgomot, un cantec de pasare, o masina, un fosnet de haina, un pas. prima zi am evitat zone cu multa lume si incet, incet am ajuns si in parc.
Ia-o progresiv, nu dintr-o data ca te vei speria mai tare.
Eu si acum, cand sunt singura acasa, doar eu cu fata, la un an si 5 luni inca mai trag de mine sa ies afara, dar ies, si afara totul e ok.
3. Ai spus ca transpiri numai la gandul ca trebuie sa faci ceva.
Spune-ne exact ce ti-e frica sa faci, si noi cautam solutzii pentru tine, in limita inteligentzei noastre si a experientzei noastre.
Nu-ti fie teama sa ne spui de frica acuta ca te vom judeca, nu o sa o facem, si nu o sa radem de tine. Hai, curaj!
Daca vrei sa vorbim in timp real da-mi un privat si putem vorbi pe mesenger, eu sunt aici pentru tine.
Sa stii ca nu este anormal ce ti se intampla, e absolut normal, si foarte multe am trecut prin asta si te intzelegem perfect. Esti o luptatoare si vei depasi momentul. Spune-ti mereu ca totul va fi ok.
Asteptam vesti de la tine.
diana
enina34 spune:
dya-amira imi permit sa postez si eu la topicul tau pentru ca mi-se pare ca este o problema pe cat de grava pe atat de urgenta de rezolvat. Depresiile post-partum si cele de lactatie sunt dintre cele mai grave si mai greu abordabile fenomene psihiatrice. Ele sunt diferite de depresiile de sarcina care se instaleaza de obicei in primele luni ale sarcnii si in ultimele luni, atunci cand organismul matern se pregateste sa se confrunte cu o natstere. In fond este vorba de o altfel de etepa hormonala care actioneaza la nivelul fusului hioptalamo-hipofizar, si care produce o bulversare masiva in corpul gravidei, incepand cu partea de sistem nervos si terminand cu tegumente, musculatura, osatura etc..De aceea femea se simte in ultimele luni de sarcina mai deprimata, mai trista, mai nelinistita,este mult mai tentata sa se privesca gresit considerandu-se urata, respingatoare, greoaie, nefolositoare siesi si celor din jur. In plus mai exista si teama, daca nu constienta, subconstienta pentru viata fatului si pentru ceea ce va urma -nasterea.
Acest gen de depresie este trecatoare si de obicei nu necesita tratament medicamentos psihiatric.
DEPRESIA POST-PARTUM in schim, survine de obicei pe fondul socului pe care-l genereaza actul nasterii in sine la toate nivelele fiziologice si psihologice ale femeii. In viata femeii are loc o schimbare radicala, aceea de a trece de la stadiul de FEMEIE la cel de MAMA, trecand prin actul nasterii care este un eveniment traumatizant chiar daca se petrece pe cale naturala sau prin cezariana. In timpul nasterii organismul matern este supus unui proces indelungat de schimbari importante, iar durerea si efortul depus impreuna cu pierderea masiva de sange si alti electroliti importani ai organismului conduc catre o stare de epuizare completa a rezervelor energetice ale organismului matern.
De aceea, chiar daca o mare parte a femeilor care au nascut nu realizeaza imediat aceste modificari, desi toate resimt intr-un fel sau altul aceasta schimbare, exista riscul ca la unele sa se produca o decompensare nervoasa importanta si astfel se isntaleaza faza depresiva sau cea psihotica.
Multa lume nu ia in serios acesta depresii si psihoze, preferand sa le puna pe seama toanelor unei lauze sau a faptului ca toata lumea trece prin asa ceva si este natural ca dupa o nastere o femeie sa fie putin mai...ciudata hai sa zicem..Ei bine, este O MARE GRESEALA!
Pt ca se stie si se poat intalni atat in literatura de specialitate cat si in viata reala cazuri de lauze care nu numai ca nu au mai resuit sa-si revina din aceste stari neplacute si ingrijoratoare ( isi urasc copilul, au tot felul de ideatici bizare si periculoase la adresa copilului si la adresa lor personal, refuza cu indarjire sa isi faca igiena, sa iasa din casa, sa vorbeasca, au crize paroxistice de teama si de plans, inapetenta, stari de irascibilitate extrema si de agresivitate, etc) , dar, si NU AS VREA SA CREZI CA TIN SA TE SPERII SAU SA FAC MAI MULT CAZ DECAT ESTE NORMAL, ajung pana intr-acolo incat recurg la acte suicidare.
Cunosc, din pacate, astfel de cazuri, care fiind lasate la voia intamplarii sau tratate doar cu vorbe si incurajari atunci cand de fapt se impunea o evaluare psihiatrica de urgenta si un tratament serios, au ajuns la nenorociri.
Se pare ca ireversibilitatea unor astfel de fenomene la femeile lauze este data tocmai de acel colaps energetic si de uriasele modificari hormonale care actioneaza la nivelul SNC in primul rand si care creaza un teren propice pentru instalarea iremediabila a unor afectiuni psihice dramatice.
Insa, cu un ajutor psihiatric si psihologic (in paralel) de calitate care sa urmareasca foarte atent evolutia pacientei si care sa merga tintit si corect pe problema respectiva se pot obtine rezultate spectaculoase si vindecari totale. De asemenea, familia si mediul familiar au o mare insemnanate in evolutia pozitiva a lauzei. Iar persoana care trebuie sa fie cea mai aproape de lauza este SOTUL, care trebuie sa se arate foarte interesat de starea ei, sa o sustina permenet, sa o insoteasca la control si la discutiile cu psihiatrul si psihologul si care sa preia o mare parte dintre indatoririle fata de copil ajutand astfel la apropierea permenenta a mamei.
Aceste lucruri NU trebuie ascunse in nici un caz familiei, nu tb sa fie un motiv suplimentar de spaime si frutrari, ci din contra, ORICE problema are lauza si orice stare trebuie receptionata intr-un mod special si trebuie raspuns cu toata afectiunea si intelegerea posibila. Fara a minimaliza sau a exagera in nici un fel.
Sfatul meu este sa mergi cat mai urgent la medic si la psiholog si sa expui in totalitate tabloul trairilor si starilor pe care le ai, si daca se va pune problema sa ti-se fixeze un tratament sau doar niste sedinte de psihoterapie sa le urmezi cu sfintenie.
In rest, sa incerci sa iti infrangi cu buna stiinta temerile si tendintele distructive sau de oricea alt gen negativ si sa fi cat mai apropiata de sotul tau si de bebe, chair daca asta pare imposibil sau chiar suparator.
Te sarut si iti tin pumnii sa fie asa cum este mai bine pentru tine si tanara ta familie si iti doresc ca Dumnezeu sa te aiba in paza lui si sa treci cu bine de toate incercarile vietii tale.
nume spune:
dya_amira,
eu cred ca Enina are dreptate. Ar trebui sa mergi la un psihiatru. Imi scapa motivul pentru care in Romania exista idei preconcepute legate de psihiatrie. Depresia antreneaza modificari biologice la nivelul structurilor creierului. Asta nu inseamna nici pe departe ca o sa-ti pierzi mintile dar e pacat sa nu te poti bucura de copilul tau.
Brooke Shields a suferit de o depresie patologica postnatala crunta si a scris o carte legata de subiectul asta:`` Here comes the rain``. A fost un succes de casa. Zeci de mii de femei s-au identificat cu ea. A facut un tratament si si-a revenit complet. La a doua nastere, stia ce o asteapta si a inceput tratamentul in ultima luna de sarcina...si totul a fost perfect.
Uite si un link: http://parenting.ivillage.com/newborn/ndepression/0,,7pvq31t4,00.html
Un doctor poate sa evalueze daca ai nevoie de tratament sau e doar ``baby blues``... In definitiv nu e o drama - stiu ca nu-i momentul sa spun asta -, daca te-ar durea ceva, nu te-ai duce la doctor? Ideile astea dor...
Succes
nume
dya_amira spune:
Salut si mersi pt raspuns.Apropo suntei foarte draguti toti 3.Iti doresc fericire si liniste in familie caci asta e tot ce conteaza.Si eu am de toate dar uite prin ce chestii trec care ma fac sa nu mai vad lucrurile at sunt de frumoase de fapt in viata mea.Oricum te rog daca sti sa-mi recomanzi pe cineva,mi-ar fi de folos.Cred totusi ca am nevoie si de un tratament pentru ca sunt foarte panicata de aceea as vrea un pshiatru bun.Te rog daca sti pe cineva scrie-mi.Nu cred ca ai face publicitate nimanui ci din contra poate ai ajuta si alte femei in situatia mea.Fa cum consideri.Pupici