este posibil ca la 5 ani sa fie "afectat"?
Raspunsuri - Pagina 3
ligeea spune:
Eu cand m-am dus la gradinita -acum un sfert de secol ,am deschis usa cuminte si-am zis ,,buna dimineata tovarasa . Aia era ocupata cu pilitul unghiilor si m-a tratat cu-un mare sictir. Am mai zis o data Buna dimineata tovarasa sau n-auzi esti surda ?
pe mama au chemat-o urgent ca -na-veam comportament de soim si de-aia am ramas fara gradinita ca nu m-am mai dus neam.
Si baietelul tau e cam ca al meu -intreaba si vorbete de zici ca-i dus cu pluta , cand se joaca isi explica ce face - acuma pun nisip in basculanta , apas pe buton , buuu se descarca , soferul apasa pe acceleratie , porneste . La mare se uita lumea la el ca la urs ca tata-sau face scufundari si el le vorbea pe plaja despre costumul de scafandru, buteliile cu aer care se incarca si vesta care se unfla cand tatai se scufunda
Are 3 ani si n-am sa las o dobitoaca care mie nu mi-a raspuns la Buna dimineta sa-dsi bata joc de el
simali spune:
axia: Iti spun eu cum: ne facem o celula terorista.
simali spune:
ligeea. Asa este; si al meu turuie de te ameteste pe subiecte care, dupa cum mi-a spus nebuna de directoare mai demult, "nu-s de varsta lui";
Dar una era sa-mi sugereze sa facem un efort comun sa ajutam copilul sa invete sa taca atunci cand trebuie (cand vorbeste alta persoana de exemplu) si alta e sa se lege de MODUL in care vorbeste, atata timp cat nu jigneste pe nimeni.
Tu la 3 ani nu trebuie sa-l opresti deloc din vorbit. Lasa-l sa mai turuie 2 ani. La noi insa se apropie scoala si am inceput sa-l invatam sa mai si taca.
simali spune:
denizel. Dupa ce ai avut o discutie apasata cu educatoarea care punea copilul sa stea cu spatele drept si genunchii lipiti, s-a indreptat ceva?
Pentru ca eu nu i-am spus nimic. Am luat copilul, iar a doua zi l-am trimis pe sotul meu sa-i ia lucrurile. Nu stiu cum, dar pe moment am avut impresia ca nu are rost sa discut cu ea nimic;m-am gandit ca la un om cu o astfel de mentalitate nu poti sa schimbi nimic si atunci iti irosesti timpul si nervii de pomana.
Dar acum ma simt putin frustata ca nu am luptat. E usor sa retragi copilul.
Dar pentru viitor:
Are rost sa te lupti? Poti schimba ceva cu adevarat? Nu se razbuna apoi pe copil?
axia spune:
quote:
Originally posted by simali
axia: Iti spun eu cum: ne facem o celula terorista.
Draga mea,
Iti pot garanta sprijinul sotului care de fiecare data cand ma enervez pe cate o chestie din aceasta gama zice : vezi, si tu nu esti de acord sa-i impuscam......
Glmeste desigur, dar iti vine uneori cate un gand de'asta ucigas, cand vezi atata prostie.
Dar tre' sa recunosti ca macar te-ai destins cu noi aici
Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print
Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.
simali spune:
Axia. In ziua in care am postat mesajul tocmai avusese loc incidentul si eram "varza". Nu stiu cum se face, dar de cate ori se intampla sa fie o problema legata de copil parca sunt lovita in cap cu leuca - judec ca o cisma, ma panichez pe moment si ma apuca jelitul - care stiu ca nu rezolva nimic. Si peste toate, sotul meu era in calatorie de afaceri!!!
Am stat treaza pana la 2 noaptea si am luat la rand toate cartile pe care le aveam in casa si puteau sa contina informatii despre "afectare". Sigur ca nu am gasit nimic.
Am gasit in Dr. Spock ca o buna educatoare este acea persoana spre care copilul se indreapta cu placere si incredere atunci cand are o problema. Era un punct de plecare.
Apoi voi m-ati ajutat sa nu mai iau lucrurile chiar asa in tragic. Am ras, mi-au trecut dracii, m-am destins si am luat cea mai buna decizie.
Ar trebui ca bunul simt al mamelor adevarate sa fie mai des folosit in conducerea Lumii.
denizel spune:
Simali, da, a fost o schimbare dupa ce am discutat cu ea: nu mi s-a mai plans niciodata in legatura cu asta 
. Stiu ca discutia asta nu i-a aratat neaparat ca a gresit (e genul care nu greseste niciodata 
), dar macar a realizat ca nu trebuie sa mai vina la parinti cu plangeri din astea idioate.
Am mai facut ceva: i-am spus baietelelui meu ca, atunci cand ii mai spune sa stea in pozitia cu pricina, sa-i raspunda ca mama si tata lui au zis ca nu trebuie sa stea asa pe scaun pentru ca ii amortesc mainile si picioarele .
Si da, eu cred ca are rost sa lupti pentru a schimba ceva ce consideri ca este gresit. Daca fiecare parinte ar avea curajul sa infrunte educatorul care are idei fixe, invechite, de prost gust chiar si prejudecati, s-ar schimba ceva si in tara asta a noastra.
Chiar daca infruntand-o, educatoarea nu-si va schimba modul de gandire si va ramane la fel de "uzata moral" , macar va avea mai multa grija cu parintii si copiii. Si cred ca asta e un prim pas, destul de important.
Ar putea sa se razbune pe copil, cum zici tu, dar daca ai o relatie buna cu copilul si daca exista comunicare intre voi, vei afla despre asta si vei lua masuri. Dupa cateva incidente de genul asta, solutionate in favoarea parintelui si a copilului, eu cred ca unele educatoare si-ar mai revizui comportamentul si nu ar mai vedea in copii niste micuti dusmani care nu au alta grija decat sa le faca lor viata un calvar (vorba vine!!) 
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
axia spune:
quote:
Originally posted by denizel
i-am spus baietelelui meu ca, atunci cand ii mai spune sa stea in pozitia cu pricina, sa-i raspunda ca mama si tata lui au zis ca nu trebuie sa stea asa pe scaun pentru ca ii amortesc mainile si picioarele
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Supeeeeeeeer !!!
Asta-i chiar grozava, hihihi
Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print
Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.
simali spune:
denizel. Tatal meu era unul dintre acei parinti pe care-i "manca" limba la sedintele de la scoala (nu mai tin minte cum era la gradi).
Diriginta tinea mereu sa-mi arunce in fata cate un repros veninos legat de asta, desi stiu ca interventiile tatei erau politicoase si pline de umor.
Eu ma simteam destul de prost si nu inetelegeam la acea vreme de ce nu poate sa taca si tata la sedinta asa cum tace toata lumea.
Acum il inteleg. Dar nu pot uita ca nu ma simteam prea bine pe post de "fetita cu tatal scandalagiu".
Insa nici sa taci la nesfarsit nu poti. Ai dreptate, ar trebui sa devenim niste "clienti" mai pretentiosi. In toate locurile. Numai asa putem schimba ceva in tara asta. Eu lucrez in comert exterior. Ma face clientul varza uneori. Iar eu am invatat sa fiu politicoasa si sa-i rezolv problemele pana la capat. De ce sa nu ma intorc apoi si, atunci cand sunt la randul meu client, sa am pretentii, chiar si absurde, la care sa mi se raspunda politicos?