Va mai ganditi la prima dragoste ?

andora spune:

quote:

---

Originally posted by pisimuky

Fetelor, cand am spus prima iubire m-am referit la primul prieten pe care l-ati iubit cu adevarat si cu o intensitate care nu s-a mai repetat in relatiile ulterioare

---

Cred ca trebuie sa fie tare trist sa iubesti cu o intensitate care nu se mai repeta ulterior si sa nu fii cu respectivul. Am fost cat pe-aci sa nu fiu cu sotul meu, cred ca n-as mai fi iubit pe nimeni in acel fel si atat de mult si da, m-as fi gandit la el extem de des cred.
Prima dragoste insa a fost una aproape secreta si mi-a marcat visele din clasa I pana intr-a XII-a. Acum ma gandesc rar dar da, ma gandesc, privindu-ma cu nostalgia cu care privesti un copil naiv care crede cu tarie in ceva utopic, daca l-as intalni am rade amandoi impartasindu-i ce visam pe atunci. Nevinovat si copilaresc.

Loma spune:

nu prea ma gandesc, de fapt nici nu prea am la cine... bine ca m-am dezmeticit in final.

aniast72 spune:

Eram in clasa a 5-a si credeam ca e marea mea iubire. La vremea respectiva tata mi-a rupt o fotografie cu el si am plans mult, mult. Ne-am reintalnit cand eram la liceu, intamplator, la patinuar. Tin minte ca toata seara am fugit de el pentru ca mi se parea extrem de plictisitor si el nu stia cum sa intre in vorba cu mine.
Acum ma apuca rasul de fiecare data cand imi amintesc faza (rar, ce-i drept). Nu ma intereseaza si nici n-as vrea sa stiu ce mai face...

Cand am necazuri dar ma vedeti zambind, sa stiti ca am gasit deja pe cine sa dau vina pentru ele!!
Andreea

adi2003 spune:

Ma mai gandesc cateodata la prima mea simpatie, care n-a ajuns sa-mi devina prieten, era un baiat (model pentru mine) la care am tinut cativa ani - de la distanta.
De fiecarea data cand il intalneam intamplator sau nu, simteam in stomac niste fiori.
Mi-ar fi placut sa fiu alaturi de el mai mult timp, dar soarta n-a vrut.

Florile mele

Zenobia spune:

imi mai aduc aminte cateodata, si ma apuca nishte nervi!!!!!

Zenobia
-------------------
Tanasestii trasi in poza
---------------------------
Bucuriile mari stau in spatele satisfactiilor marunte

OlgaTarziu spune:

nu

A fost o experienta nasoala, o relatie de 4 ani care mi-a mancat 10 din viata. Mai apare cateodata in cosmarele mele.

Olga

When you're strange
Faces come out of the rain
When you're strange
No one remembers your name
-The Doors-

nico_ro spune:

Da, putea fii atat de frumos, dar s-a terminat atat de urat... Inceputul sfarsitului: am ramas insarcinata (singura data in viata mea) si a hotarat ca suntem prea tineri sa ne asumam raspunderea asta (21, respectiv 24). Am facut cea mai grava fapta din viata mea: avort. Dumnezeu a hotarat ca nu mai putem fi impreuna: ne-am ucis iubirea, iar a doua sansa de a avea un copil nu-mi mai da. L-am iubit atat de mult, dar din iubirea asta mi-a ramas doar sufletul gol, amintirile frumoase palesc in fata a ceea ce mi-a luat: bucuria de a fi mama.
Pe sotul meu il iubesc altfel, mai matur. Si sunt sigura ca si el ma iubeste, a stiut din start ca nu pot avea copii si a acceptat ideea adoptiei.
Care din cele doua e iubirea adevarata? Ma gandesc deci la prima iubire, dar cu ura.

blueeyes2003 spune:

quote:

---

Originally posted by miria_cristina

Prima dragoste, primul esec!
Oamenii destepti invata din greseli si uita lucrurile rele care i-ar putea rani.

Ultima dragoste este cea adevarata!
Si care merita pastrata!

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

---

Subscriu!!!!!!!!

---

MIRELA

adinag spune:

eu ma gandesc la oricine din trecutul meu, la fiecare iubire.
cu placare in majoritatea cazurilor, pentru ca fiecare a avut ceva frumos, unele amintiri ma fac sa zambesc, la altele scutur din cap. si mi se pare normal, sunt o parte din viata mea, m-au marcat si facut sa fiu ce sunt (dpdv emotional in relatii). ii povestesc chiar si actualului despre vreo oarecare intamplare.
si fiecare iubire mi s-a parut la timpul respectiv cea mai mare. iar acum chiar ca o am pe cea mai mare si frumoasa iubire pe care am avut-o vreodata!!!
insa cred ca daca o iubire a avut un sfarsit artificial, care inca nu a fost prelucrat si acceptat, e greu sa mergi mai departe.



Adina & Jasmina (24 iulie 2003)

adella-63 spune:

La 22 de ani m-am maritat, din cauza mamai care era foarte drastica cu noi(eu si fratele)credeam ca dupa 2 ani de prietenie il iubesc si este singurul care ma poate scoate din"ghiarele"mamei.M-am inselat.Dupa un an plecam tot la ea.Abia dupa 5 ani mi-am gasit adevarata iubire.Si atunci mi-am jurat sa ma casatoresc cu un om pe care sa-l iubesc atit de mult incit in viata mae alaturi de el sa pot ierta TOT ce poate interveni intre noi.Si mi-a dat ocazia sa iert, dar sa nu uit.Si totusi este omul pe care il iubesc acum si mereu.Tot binele din lume va doresc.