relatia mea

iris spune:

ce sa iti spunem noi mai mult decit ca trebuie muuulta rabdare si destul de mult timp pentru orice tineri casatoriti sa se obisnuiasca pur si simplu sa traisca impreuna viata de toate zilele cu rutina si monotonia ei; casnicia aduce si bune si rele dar asta nu ne-a spus-o nimeni, sau mai bine zis n-am crezut noi c-asa e ; tu ai trecut cam cu acceleratu' prin multe schimbari si trebuie sa ai rabadare cu tine si cu sotul tau, sa nu iei totul mult prea in serios, dar nici in desert; trebuie sa vorbesti cu el, dar calm, zimbind, glumind; viata e grea si pentru sot si pentru sotie; cu totii ne simtim limitati, frustrati poate si trebuie sa avem rabdare; bat cimpii ca o baba in loc sa calc tricourile sotului meu...care nu se va supara dar de citeva saptamini tot imi spune c-ar trebui totusi sa i le calc...
da-mi un telefon 02151 56 69 83

tinatache spune:

Uite ca fetele au idei tare bune, si pe mine ma poti suna daca vrei scrie-mi un mesaj si-ti dau nr. Iti foloseste f mult sa mai palavragesti cu cineva pe limba ta, vrute si nevrute. Ai venit intr-un mediu total diferit de cel din Ro, oamenii au crescut cu alte mentalitati, sunt mai calculati cu banii, poate chiar putin mai comozi pt ca mari greutati nu au avut (nu toti!). Eu si sotul meu suntem de 10,5 ani impreuna si de 5,5 casatoriti, si tot ne-a fost greu sa ne obisnuim aici, cu tot cu bebe dupa noi. Hai ca mai vorbim la telefon, daca ai chef, normal. Si inca ceva: pe masura ce va creste bebele tau o sa devina mult mai interesant pt proaspatul tatic, asta nu e ceva nou, stiu si persoane de 30 ani care s-au comportat la fel. Multa rabdare si pupici la bondoc. pa.pa.

Cristina, mamica cu burtica

roxanal spune:

Buna Ancuta, eu te inteleg ca si sotul meu este cam la fel, ne iubeste si pe mine si pe Maria(2,3 ani) dar nu ma ajuta cu nimic, ne certam cu banii ingrozitor...hai ca exagerez ca nu ma ajuta cu nimic dar nic pe departe cat as vrea eu...plus de asta nu-mi arata mai niciodata ca ma iubeste, cica trebuie sa simt si stiu ca ma iubeste...si nu intelege ca mai trebuie si sa arati, nu numai sa intuiesti...sau poate sunt eu nerealista si-mi imaginez ca dupa 12 ani impreuna trebuie sa fie la fel ca in primii ani...oricum, te inteleg, iti inteleg frustrarile dar numai tu poti da-ti dai un raspuns daca ceea ce aveti voi impreuna merita sa lupti sa-l schimbi sau sa termini acum totul pana viata voastra nu devine un calvar
atentie insa ca-si spun cuvantul si hormonii, in cazul tau, se poate sa ai si o frumoasa depresie postnatala...asa ca fruntea sus si tine haturile in mana, se poate ca trairile tale sa fie amplificate inmod nerealist de depresie, apropo, crezi ca i asa ceva? eu nu pot decat sa-mi dau cu parerea, tu stii cel mai bine,
succes si scrie-ne ce-ai mai facut, ne intereseaza,aici esti intre prieteni
pupici lui Marc

Roxana Lilea,mama Mariei 2 ani si ceva

mamica dulce spune:

dragi mamici..nu pot decat sa va multumesc din suflet ca mi,ati scris asa de repede si frumos,sincer aveam mare nevoie..am sa va trimit pozute cu puisolul meu,nu stiu de ce dar nu pot si pace sa pun poza in albumo sa vedeti atunci toata viata si fericirea mea,adunate intr,un bebi mic si dulce.
eu sunt constienta ca tot mai suntem in perioada de acomodare unul cu altul si intr.adevar cum bine a spus cineva am trecut cu acceleratul prin multe etape si am incercat sa fie totul cum nu se poate mai bine.
fleur..ideea ta e buna..pentru cei la care tine..eu nu i.as putea spune barbatelului meu ca imi iau jucariile si plec acasa..mi.e rusine..dar o sa ma gandesc mai bine la sfatul tau.
Garofitza..nu,nici nu ma gandesc la despartire,imi iubesc omul mult de tot si ideea de a nu mai fi impreuna imi da asa o senzatie de gol interior,de pierdere ..poate o sa vina momentul acesta,poate nu,dar deocamdata e prematur sa ma gandesc la asta..in cele mai rele momente ma mai gandesc sa locuim separat dar tot impreuna sa fim:)Cat despre baby sitter e total exclusa aceasta varianta acum,din motive financiare.
Poate problemele mele par..nu asa mari pentru fetele care poate nu au avut la parinti cam tot,pentru fetele care au muncit acasa..ei bine eu sunt o papusa de 22 de ani care nu am miscat un pai acasa si in studentie mi.am permis destul de multe si dupa cum vedeti am ramas tot o fata buna si totusi ma gandeam eu ca nu.mi trebuie luna de pe cer dar macar ce am avut la mama si la tata,nu?:):)
Aici muncesc pe branci si..hai sa va spun..ieri am fost in oras cu sotul meu si eram intr.o stare de.mi jucau lacrimile in ochi si cand m.a luat asa cu binisorul ce ma supara..nu m.am mai putut abtine si am plans de.mi sarea camasa pe mine la o terasa si nu m.am oprit pana cand nu i.am spus iar tot ce am pe suflet si a fost asa de frumos dupa aceea,asa eliberata m.am simtit si cred ca a inteles mai bine si apoi duuuuulce a fost impacaciunea:)si de.acum va fi mai bine ,macar o perioada.
Una peste alta,eu cred in sufletul meu ca va fi bine si cand va mai trece timpul..va fi si mai bine.
Cat despre arzatorul subiect al banilor..asa este cum spuneti voi,independenta financiara conteaza enorm,macar pentru linistea sufleteasca dar deocamdata nu vorbesc fluent germana si pisoiul are numai 5 luni si eu sunt innebunita dupa el.Dar ideea cu cresa zic eu ca nu e rea,pt perspectiva dar nu stiu nimic despre ...ce stiam eu ca se dau copiii la gradinita cand implinesc 3 ani.
Daca stiti mai multe,va rog sa.mi spuneti.
Cat despre posibilitatea sa aduc pe cineva apropiat sa stea la mine,iar e exclus dar eu vreau neaparat sa fac ceva,v.am povestit de ideea mea de ghicitoare:):):) si cea de tag.mutter ..pentru moment sper sa fie suficient,astfel stau acasa,cunosc lume si fac si un ban.
acum e totul ok,adevarul e ca atunci cand te plangi spui numai ce te deranjeaza dar sigur sunt momente deosebit de frumoase si in general ..e bine si vreau sa cred ca de acum inainte va fi si mai bine si daca nu...are cine sa,mi dea sfaturi:
inca o data va multumesc pentru cuvintele voastre frumoase si din suflet,o sa va tin la curent:)eu cred in sufletul meu ca Dumnezeu imi va da putere sa trec peste multe si sa.mi gasesc linistea si fericirea,si asta ma rog sa aveti parte si voi.
v.am pupat cu drag,ancuta

mamica dulce spune:

tot eu..:):) tot despre mine..:):)mamicilor dragi..eu am o vorba ..nu e dracul asa negru:) si i multumesc Domnului ca sunt asa cum sunt,v.as da la toate care aveti nevoie un dram din optimismul si voia mea buna..acestea sunt atuuri mari si..intr.adevar cum a spus cineva poate sunt intr.un fel de depresie post.natala..am momente cand sunt epuizata fizic si sufleteste,apasata de griji si greutati,de singuratatea de aici,..dar ma gandesc mereu ca vine alta zi si ma credeti sau nu,indiferent cat de suparata ma duc la culcare dimineata nu mai am nimic.Asta mai ales daca sotul meu ma saruta si imi spune ca ma iubeste mai mult decat pot eu sa imi imaginez..cum Dumnezeu sa mai fiu suparata..chiar daca dupa ce vine de la serviciu gaseste ceva de comentat..asa cum am spus sunt momente grele de tot si momente in care ma simt fericita si stiu ca am fost norocoasa.Si cand imi vad barbatii:) razand si jucandu.se atunci chiar ca plutesc.
acum sper sa fiu la fel de inteleapta si la fata locului:):) si sunt sigura ca atunci cand finantele se vor..reabilita atunci nu va mai fi nimic greu.
va imbratisez pe toate,sunteti adevarate prietene si va multumesc iar pentru bunatatea si intelegerea voastra
ancuta

iris spune:

ma mami ma dupa cum scri tu aici eu zic ca tu ai parte de depresii postnatala, post-emigrare si post-facultate; asta e, las ca te 'betonezi" tu' ;
dar eu te-as sfatui sa nu iti mai faci ginduri si planuri, deocamadata, ai copilul si casa si sotul si pe tine mai ales, de ingrijit; cel putin citeva luni, las-o moale cu visatul , sanse sa faci ceva ,profesional, prea curind , sint mici insa copilul si familia ta merita toata atentia si energia ta; esti tinara si vrei sa muti muntii din loc, lasa-i acolo unde sint si admira-i si bucura-te cu ce ai;

danac spune:

Si eu fac parte din cele care te inteleg!Mai multe nu as vrea sa comentez ca daca incep nu ma mai oprescAs putea sa iti spun totusi ca si eu credeam ca in germania numai de la 3 ani merg la gradinita ,dar nu e adevarat;se poate si de la 1 an,problema este sa gasesti loc.Si e un pic mai scump ca la cei de peste 3 ani.Rabdare iti doresc!Si putere!

n/a spune:

Draga Dulcinea ( mamica dulce mi se pare prea lung sper sa nu te superi ca iti zic asa)
Eu nu pot fi asa duioasa ca unele fete care deja ti-au scris(le admir pt asta) sint prea realista sau ma rog prea pretentioasa, asa ca voi fi scurta si iti voi aminti doar
Cu o floare nu se face primavara

Numai bine
PS Faza cind ii punea patura in cap la bebe m-a ingrozit. Ai grija ca de-acum ii vor iesi dintisorii iar bebe va incepe iar cu plinsetele.Si inca ceva pina la un an e chiar indicat sa-l iei in brate cind plinge si sa-l consolezi (poti sa citesti asta in toate cartile despre- cum sa-ti cresti copilul)

mamica dulce spune:

asa este..faza cu plansul m.a socat pe mine in primul rand ..nu am indraznit sa le spun parintilor mei despre asta,oricum s.,a schimbat de cand i.am spus atunci ca nu e cel care mi l.am imaginat a fi si acum e foarte bun cu bebi,se joaca impreuna ..numai ca nu.l schimba si nu.i da sa pape niciodata,in rest nu mai am ce sa.i reprosez..si puiul il iubeste,rade cand il vede si se simt bine impreuna..atunci sunt din tot sufletul fericita;ei daca mai comenteaza cateodata ceva numai cand ma incrunt zice ca a glumit:)si incet-incet o sa fie bine cu toate.important e ca e ste un om bun,cu adevarat,dar trebuie sa il inteleg ca aceasta schimbare radicala nu s.a produs doar in viata mea ,ci si intr.a lui si atat timp cat vrem impreuna sa depasim perioade mai ..triste totul e ok.
Dar..asa cum am spus pentru mine cel mai important e bebe,nu sotul,nu mama,nu eu si vreau tot ce e mai bun pentru el.
va multumesc de pareri,ma ajuta mult
ancuta

Yasmine spune:

quote:

---

Originally posted by iris

ma mami ma dupa cum scri tu aici eu zic ca tu ai parte de depresii postnatala, post-emigrare si post-facultate; asta e, las ca te 'betonezi" tu' ;
dar eu te-as sfatui sa nu iti mai faci ginduri si planuri, deocamadata, ai copilul si casa si sotul si pe tine mai ales, de ingrijit; cel putin citeva luni, las-o moale cu visatul , sanse sa faci ceva ,profesional, prea curind , sint mici insa copilul si familia ta merita toata atentia si energia ta; esti tinara si vrei sa muti muntii din loc, lasa-i acolo unde sint si admira-i si bucura-te cu ce ai;

De acord cu iris!!

Corinna

iris

---