Cum ai reusit?

Dragele mele, am intrat si aici la voi, eu de obicei scriu la Asteptand un ingeras in viata noastra....
As vrea sa va intreb, pe cele care nu ati reusit din prima, ci dupa luni sau cativa ani de asteptari, CUM ATI REUSIT? Poate putem afla si noi ceva util, la ce medici ati fost si v-au ajutat cu adevarat, ce tratamente sau alte proceduri ati urmat?
Eu am facut o operatie de fibrom, acum nu mai am probleme, am luat produse naturiste, si fac de cateva luni stimulare, cu rezultat ca am ovulatie buna, dar nu se intampla. Sotul are valori bune ale spermogramei, analiza facuta la synevo, valori mai mici, dar peste limita minima.
Ce sfaturi mi-ati da, ce medici mi-ati recomanda?
Multumesc, si la multi frumosi si sanatosi,
Diana

Diana

"Singurul lucru mai maret decat puterea mintii este curajul inimii."

gripo spune:

foarte buna intrebarea, poate experientele noastre vor ajuta, sa dea Domnul! eu m-am tratat la dr. niculescu spitalul militar. am facut decorticare ovariana si mi-a curatat trompa stanga, care avea aderente, laparoscopic. apoi am ramas insarcinata, dar am avut sarcina oprita in evolutie, asta in decembrie 2004, am mai incercat un an intreg, si in decembrie 2005, in urma unui tratament de 2 luni cu brocriptn am ramas insarcinata. sotul are analizele ffff bune.

37+RADU ANDREI

http://pg.photos.yahoo.com/ph/dori_ch/album?.dir=62d5re2

monica_b spune:

Noi ne-am hotarit in martie 2004 sa dam drumul la facut bebei. Odata cu decizia asta am intrerupt si anticonceptionalele pe care le luam de 9 ani incoace. Dupa doua cicluri de 35 de zile a urmat unul de nu se mai termina. Teste peste teste de sarcina, sperante, alea-alea... nimic! Atunci fugi la medic. Am mers la vreo 2 care ma intrebau care-i baiul, eu le ziceam ca nu am menstruatie, ei imi dadeau progesteron, imi venea CM si luna urmatoare iaaaar meregam la medic ca nu mai venea.
Prin august, cred, am ajuns la o doctorita tinara, care salvase copilul unei prietene, graviduta cu diabet insulinodependent. Dr. Pacu de la Pantelimon (sau la Medsana). Ea mi-a facut analize si echo. Am aflat ca nu ovulez, ca am ovare micropolichistice. Mi-a facut si HSG - ia te uita! ai si uterul pulbere! Infantil si cu sinechii severe. Face si sotul spermograma - la el totul ok.
Am facut prima histero prin octombrie, dupa care am avut sterilet 3 luni ca sa previna o noua lipire a uterului. Dupa asta a incercat o stimulare cu clomifen. Ocazie cu care a constatat ca am endometrul de 2 mm si CM tot nu vine. Mai fac o HSG - uterul o idee mai bine ca la prima, dar departe de a avea o cavitate uterina. Am facut in oct. 2005 a doua histero. De data asta a participat si prof. Ancar, fiindca deja devenisem un caz interesant. Am stat iar 3 luni cu sterilet si imediat dupa am facut HSG. De data asta s-a desprins ceva mai mult. Doctorita - optimista, eu - cu ginduri negre.
Tot anul 2006 l-am petrecut asa: o luna stimulare, o luna pauza din motive de sot plecat din tara. Am mai facut o stimulare cu clomifen. Desi raspundeam bine (ovulam), endometrul era vraiste. A 3-a am facut-o cu clomifen & Menogon. A fost luna cea mai reusita, cind am avut si ovulatie si endometru de 7 mm. In luna aia am fost si eu optimista... degeaba. Ma infurii si, frustrata ca doar eu inghit pastile, ii trag si sotului un tratament naturist pe baza de telina, napraznic si brinca ursului la recomandarea mea. Ce daca el e bine? Sa fie el superman, ca eu si-asa sint vaca stearpa!
La urmatoarea stimulare iau doar Menogon (la fiecare stimulare am finalizat cu un Pregnyl). Fac usoara suprastimulare, am vreo 4 foliculi babani, dar am endometrul de 5,5 mm. Injur, ii tai tratamentul sotului (ce sa-l mai chinui degeaba?) si-i fac bagajul. A doua zi dupa ce pleaca el (si cind trebuia sa-mi apara menstruatia fiindca dupa stimulare incepusem sa am un simulacru de CM) imi cade din dulap un test de sarcina luat asta iarna. Ofticata, ma decid sa-l consum, sa nu-l mai vad in casa. Cind am vazut 2 liniute pe el am refuzat sa cred si mi-am zis ca-i expirat. Dar si a doua zi am avut un test pozitiv, in ciuda usoarei singerari pe care o credeam menstruatie. Si uite asa... acu am gemeni (de la suprastimulare ).
Bineinteles ca epopeea e posibil sa nu se fi terminat. La cite probleme am cu uterul, si din cauza sarcinii gemelare, medicii nu-mi dau sanse sa ajung la termen. Dar macar am vazut ca nu e imposibil!

Monica 12+

gripo spune:

MONICA, bafta multa in continuare, si sa dea DOMNUL ca cei 2 bebei ai tai sa fie sanatosi, iar tu sa duci sarcina la termen, sau macar pe-aproape, cand bebeii vor putea supravietui.

37+RADU ANDREI

http://pg.photos.yahoo.com/ph/dori_ch/album?.dir=62d5re2

ingeras26a spune:

Sper din tot sufletul ca povestea mea sa fie o incurajare pentru tine...
Incercam de 2 ani si, intre timp, datorita nereusitelor lunare dpdv bb, cazusem intr-o depresie continua din care nu mai puteam iesi nicicum. Am facut tratamente peste tratamente, inseminari, stimulari, ecografii, analize si dozari hormonale, monitorizari, temperaturi zilnice etc, etc...ca de altfel multe fete de aici. Cu alte cuvinte, tot posibilul sa raman insarcinata si sa am bb. Din pacate, fara nici un rezultat. Totul era ok la amandoi, dar nu "ramaneam" insarcinati. de ce? Nimeni nu stia.
In dec am facut 2 inseminari, trat, eco, temp, stimulare si eram sigura ca bb va veni, dar in loc de bb, m-am trezit in Ajun de Craciun cu rushii pe cap. Bineinteles ca am inceput sa plang...si nu m-am oprit vreo 5 ore :( ma gandeam ca Dzeu ma pedepseste, dar nu stiam pt ce, ca cineva isi bate joc de mine, ca toata lumea in jur este fericita (o prietena se marita, sora mea este gravi etc...stii cum le vezi pe toate la cei din jur)). Si atuncu, in Ajun, Dzeu mi-a dat cea mai importanta lectie de viata: s-a trezit al meu sotz si i-am spus ca ma chinui prea tare, ca nu mai pot, ca o sa ma duca la spitalul de nebuni f curand, ca nu mai suport pe nimeni din jur. Si stii ce mi-a spus? Ca Dzeu ne-a adus impreuna sa ne iubim si ca de-aia suntem doi, sa ne spunem unul altuia tot, si mai ales sa ne sprijinim unul pe celalalt. Mi-a mai spus ca el ma iubeste si ca anul acesta vom avea bb-lul nostru, prin orice mijloace (natural, FIV, adoptie), dar important este sa fim impreuna si sa trecem impreuna prin toate. Si atunci am realizat ca Dzeu mi-a dat CM in Ajunul Craciunului pt a realiza ce om am langa mine si ca asta este cel mai important in continuare. Sa vad ce este frumos si ca suntem sanatosi, sa nu mai vad numai partea proasta a lucrurilor. Si pana la urma m-am gandit ca a facut-o El pt ceva, poate daca as fi ramas mai devreme ceva nu ar fi fost in regula cu sarcina sau cu bb si a asteptat momentul in care sa imi trimita un bb sanatos. Sunt convinsa! Asa ca mi-am sters lacrimile si am aruncat durerea si am inceput o Noua luna, cu mai multe sperante. Si nu am mai facut dragoste doar ca sa vina bb (cum se intampla destul de des de ceva luni), facea dragoste pt ca il iubesc si ...de placere :) stii ce mult conteaza sa nu mai stai sa te gandesti "acum se prinde bb, dar daca nu se prinde, dar daca ... ??". Nu mai puteam sa ma concentrez nici la job, eram iritata tot timpul si mai ales cu cine nu trebuie.

A urmat luna ianuarie 2006, am ajuns la alt doctor, Bebe Banceanu, Dir maternitatea Polizu, cu care am inceput o noua serie de analize: HSG la care am lesinat (la propriu) de durere. A fost, cum bine zicea cineva, "cea mai crunta experienta din viata mea". Trompa dr ok, stanga varza. A urmat histeroscopie exploratorie, unde s-a dovedit ca puteam eu sa mai incerc inca 20 ani sa fac bb :( stanga, cum am spus, dar dr, care parea ok la HSG, are canalul infundat, deci ce intra pe ea nu ajunge in uter...iar disperare, durere, dr mi-a recomandat laparoscopie sa desfunde tot...initial am vrut sa o fac, dar apoi m-am gandit ca eu nu mai am rabdare sa astept inca nu stiu cate luni sa raman insarcinata, asa ca m-am gandit sa las o luna sa treaca si apoi sa demaram totul pt FIV.
Intre timp, alte analize, de data asta sotzul, perfecte, minunate, iata ca macar de aici am avut o raza de speranta.
M-am dus inapoi la Moisa, la Giulesti, la o monitorizare. A zis ca am foliculi, ca ovulez natural (nu facusem stimulare si era prima luna cand ovulam natural de mult timp) si ca hai sa facem iar 2 inseminari, asta se intampla in februarie deja. L-am facut si pe acestea, bineinteles, sperante mari, cat casa, dezamagire la testul negativ...am hotarat impreuna cu sotzul (eu nu mai rezistam psihic, in primul rand, dar pana la urma nici financiar, pt ca sunt destul de costisitoare toate aceste analize si interventii) sa facem fiv. Am vorbit cu prof Marinescu, pe care l-am vanat efectiv prin Giulesti - imi facusem programare de mai mult timp la el, asa, sa vad ce zice inca un dr, le-am pierdut numarul intre timp...mi-a spus ca nu are sens, ca nu am nimic, ca o sa raman natural etc, etc, i-am spus ca daca nu-mi face el FIV ma duc la altcineva, am fost extrem de hotarata. Drept pt care mi-a dat fisa cu analizele care ne trebuie. Eu le aveam facute pe toate, sotzul si le-a facut si el si am mers cu ele inapoi la Marinescu. Eram prin z 5-6 cand am fost si a zis ca facem fiv luna viitoare, sa facem protocolul lung, dar luna asta vrea sa-mi faca niste "perfuzii", sa vin dupa ce nu mai sangerez deloc, deloc, i-am zis ca mai stau o zi in tara si apoi plecam in concediu, in Caraibe, ca avem aranjata deja vacanta. drept pt care m-am dus a doua zi si mi-a facut o perfuzie, ca o instilatie, cu un furtunas si mi-a zis ca am permeabilitatea cea mai buna si ca o sa vin gravida din concediu.
Am luat stimulare cu Ova-mit si Estrofem de capul meu, nu mi-a spus nimeni...Ne-am facut de cap in concediu: sex de 2-3 ori pe zi, cand si cum aveam chef, neprogramat, si cu placere multa, nu ca in ultimale luni, la comanda! sporturi extreme etc si...al meu era sigur ca "am clocit" si asa a fost! Ne-am intors 3! dar sa nu anticipam...

In z 28 ne-am dus la Marinescu, ca aveam programare in vederea stabilirii protocolului pt FIV. Si mi-a facut dorarul si eco si mi-a spus: chist hematic maricel, endo ok, 10.5mm. I-am spus ca nu am avut chisturi niciodata si mi-a spus ca se resorb cand vine CM. La care eu l-am intrebat: "deci nu e nici o sansa de sarcina luna asta" (speram totusi, va dat seama)...si mi-a rasp ca este, ce, a zis ca nu e? Mi-a dat reteta pt AC si mi-a zis sa-l sun sa-i spun ca sunt gravida...si eu m-am conformat. Mi-am facut test la o sapt intarziere, la birou, dupa ce am cititAcatistul Sfintilor Ioachim si Ana (auzisem si eu ca poarta noroc)...si mi l-am facut si...surpriza: imediat cum l-am bagat in pp, s-a inrosit liniuta de sarcina si apoi cea de control...u-mi venea sa cred, eram la toalete la serv, am plans, am tremurat si m-am programat la eco (cu sora mea, ca si eu fusesem cu ea si am zis ca-mi tine noroc), la Moisa la cabinet, sa-mi confirme ca e sarcina si ca este in uter...sa nu apuc sa ma bucur prea mult. Si totul a fost si este ok. Mi-am anuntat si sotzul, seara, i-am cumparat un iepuras (totul se intampla de Pasti), in care i-am pus testul de sarcina si ecografia si...nu m-a crezut, a zis ca face sora ea misto de el (ea avea deja burta mare). Si de atunci sunt FERICITA! Ma simt bine, dar si daca Doamne Fereste nu m-as simti, tot m-as bucura cat as putea de sarcina.
Mi-a tinut noroc Acatistul??? Nu-l mai citisem pana atunci...cine stie? Poate am simtit ca asa trebuie. Si, fetelor, am DPN-ul de Craciun :)) deci este dar de la Dumnezeu!
Ma bucur ca mi-am facut toate investigatiile, poate, cine stie, una dintre ele a fost "decisiva", sau poate toate...cina stie?? Iti doresc sa nu fii niciodata atat de disperata cum am fost eu, dar nici sa nu lasi anii sa treaca.
Oricum, important este sa fii mamica, cum zicea cineva aici, pe forum, nu sa fii insarcinata neaparat, noi daca nu ramaneam anul acesta, la anu' am fi infiat un bb... si era tot al nostru!

Ma iertati ca v-am tinut atat, dar am vrut sa va spun sa nu va pierdeti optimismul, desi uneori stiu ca simtiti ca ajungeti la capatul rabdarilor...disperare, frustrare si cate si mai cate!

Dar de 24 de saptamani incoace trai cel mai frumos sentiment posibil: suntem insarcinati si in burtik se fataie o fetitza care se anunta si dansatoare (da din picioruse tot timpul) si vedeta (sta sa o pozeze nenea dr, mai, mai, avem poze si cu pasarica) si domnisorica (sta la eco picior peste picior si este sfioasa, isi duce manutzele la fatza cand ne-o arata dr). Si suntem mari, avem 700 grame si suntem cu 5 zile mai mari decat in grafic!
Iar mami si tati sunt cei mai fericiti oameni de pe pamant si o asteapta pe bb intre 16-21 dec :)

Pupicei, Ingeras 24+ Maya