O ...altfel de mama....

In primul rand, mamici dragi, as vrea sa va rog sa ma iertati ca postez aici dar un loc pentru mine nu am gasit, pentru o aftlfel de mama.... De ce altfel? Pentru ca sunt sotia unui om bun care a mai fost casatorit si care are un baietel...Un baietel caruia ii sunt mama pentru 11 luni din 12 deoarece in a douasprezecea luna sta cu mama lui naturala... Sunt mamica lui desi sotul meu, legal, nu il are incredintat spre crestere si educare...
De ce va scriu? Pentru ca ma doare sufletul, imi plange inima... Mama lui nu mai vrea sa-l lase pe Andrei sa stea cu noi desi ea o sa plece iar din tara. Vrea ca baiatul meu sa stea cu bunicii... Duminica trebuia sa ne ducem sa-l luam si aseara ne-a sunat ca sa nu ne mai ducem ca daca o facem ne acuza de rapire... Andrei m-a sunat sa ma intrebe de ce nu-l mai iubesc...de ce nu-l mai vreau...Cum sa-i spun eu copilului meu ca il iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine dar ca mama lui e cea care nu-l lasa sa stea cu noi? Ma uit la ghiozdanel si imi aduc aminte cum visam la prima lui zi de scoala si acum totul s-a naruit...Am sunat-o si am implorat-o sa nu faca asta, am rugat-o sa ma lase sa-i serbez macar ziua si mi-a ras in nas.. Nu inteleg de ce face toate astea, de ce se poarta astfel cu copilul ei, de ce isi face copilul sa sufere... A fost plecata un an de zile in care eu am fost cea care a fost langa el fara sa cer nimic in schimb, mi-a fost de ajuns sa fiu mama, sa nu dorm noptile atunci cand i-a fost rau, sa particip la serbari sa ma joc cu el, sa dorm cu el si sa-mi mangaie sufletul surasul lui sau imbratisarile lui. Il ador, e si copilul meu si il vreau langa mine, il vreau un siguranta, il vreau fericit. Asta vreau eu, asta simt eu... Voi sunteti mame singure, eu sunt mama vitrega si va intreb pe voi, ca imi sunteti dragi, de ce judecatorii nu vad sufletul omului de ce nu se gandesc la binele copilului...

cge spune:

Annitha_cl, imi pare foarte rau ca ti s-a intamplat asa ceva.
Eu te stiu de la bobocei cum asteptai sa se intoarca Andrei acasa.
Lasa ca il vei serba altadata.

Acum voi trebuie sa clarificati situatia din punct de vedere legal, ar trebui sa puteti face ceva, ca Andrei sa stea cu tatal si nu cu bunicii.

Probabil mama lui naturala se simte amenintata de importanta care o ai tu in viata lui Andrei. Presupun ca ii e tare greu si ei, si ca decizia asta a luat-o la suparare.

Pacat pentru baietel.


Cristina,
mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005
Sefii Casei

www.computerbild.ro" target="_blank">Revista lui tati

annitha_cl spune:

O inteleg uneori dar alteori nu..de ce a ales sa stea singura la mare cu prietenul ei si pe Andrei sa il trimita singur acasa? Cum sa pui un copil de 6 ani, pe care nu l-ai vazut un an de zile, intr-un maxi-taxi doar pentru ca el nu a vrut sa doarma singur in camera si nu a inteles de ce tu saruti un om pe care el nu-l cunoaste. Noi cat timp Andrei a stat cu noi nici macar nu ne-am pupat pe obraz de fata cu el, nu am facut nici un gest care pe el sa-l deranjeze.. E adevarat ca si acasa ( la noi) el are camera lui dar camerele noastre sunt despartite doar de o usa care este in permanenta deschisa, pentru ca el sa se simta in siguranta iar uneori mai doarme cu noi atunci cand vrea el. Cum poti spune ca-ti este dor de copilul tau cand tu in loc sa-ti petreci timpul cu el il alungi de langa tine in conditiile in careo faci pentr un barbat cu care tu ai stat un an de zile (timp in care ai fost departe de copilul tau)...

lumi686 spune:

Anitha, ei impart custodia sau nu? Sotul tau are dreptul la vizite?Nu cunosc deloc legislatia romana, dar aici in cadrul unei custodii se pun la punct toate detaliile referitoare la copii. De exemplu daca ea pateste ceva (dizabilitate, deces), cui ii va fi incredintat copilul? Ar fi trebuit sa se specifice toate aceste lucruri de catre curte. De asemenea, ati vorbit cu un avocat care sa va indrume? Pentru ca mie mi se pare anormala situatia. Sotul tau ar putea demonstra ca ea nu este in tara oricum si sa ceara sa ii fie lui incredintat copilul, mai ales daca aveti dovezi.
CHiar recent am vazut un astfel de act de custodie de aici unde specificat clar ca daca copilul nu e cu mama, e cu tatal (nu cu bunici, rude etc).
Cu toate ca ideea generala este ca mamele singure sunt niste martire, mai sunt si din cele care ar face orice sa se razbune pe fostul sot, inclusiv sa isi raneasca copiii.

annitha_cl spune:

Lumi, nu impart custodia. Cand ea a plecat de la sotul meu Andrei avea 3 ani si atunci sotul meu a considerat ca unui copil de varsta lui Andrei ii este mai bine alaturi de mama ( ca sa fac o paranteza... de multe ori mi-a spus ca daca ar fi stiut ca ma va cunoaste pe mine si ca sunt asa cum sunt nu ar fi cedat in privinta lui Andrei), asa ca a fost de acord ca Andrei sa fie incredintat spre crestere si educare mamei...sotul meu avand drept de vizita si dreptul de a-l lua pe perioadele vacantelor scolare si in concedii cu el. Cand noi ne-am casatorit, acum doi ani, mama copilului l-a dat in judecata si sotul meu a ramas doar cu dreptul la vizita o data pe luna intre orele 11.00 si 15.00. A fost un proces urat in care ea a adus martori mincinosi si chiar o adeverinta de la doctorul de familie cum ca Andrei ar fi fost maltratat de catre noi ( de fapt era o reteta in care erau anumite medicamente printre care si encephabol ) asa ca in momentul de fata sotul meu nu prea are nici un drept supra lui Andrei. Nu putem decat sa o dam in judecata pentru reincredintarea minorului catre tata si atat.
In ceea ce priveste intrebarea ta "De exemplu daca ea pateste ceva (dizabilitate, deces), cui ii va fi incredintat copilul? Ar fi trebuit sa se specifice toate aceste lucruri de catre curte" nu s-a specificat nimic in sentinta.
Cum spuneam mai devreme... ce nu inteleg la ea... de ce nu renunta la Andrei daca nu-l vrea ( pentru ca s-a pus si problema de al lua cu ea - nu ca noi am fi fost de acord- si a refuzat categoric) de ce nu ne lasa pe noi sa avem grija de el. Eu cand l-am luat anul trecut nu i-am cerut sotului meu sa o dea in judecata, desi era furios pe ea ca nu ne-a anuntat si ca a plecat pur si simplu am reusit sa il fac sa inteleaga ca ar trebui sa o ajutam ca i-ar fi greu in Ro. sa se descurce cu Andrei chiar daca noi o mai ajutam financiar (sotul meu dar si eu am fost de acord) in plus m-am gandit ca i-ar fi greu cu Andrei dupa ea in italia...dar nu pot sa accept ca ea sa-si bata joc de propriul copil pentru ca asa are ea chef sau ca vrea sa se razbune pentru ceva ce eu nu am facut sau Andrei. Mai mult ma gandesc si la sotul meu ce a simtit can d a ajuns acasa acum patru ani si a gasit casa goala si hainele in mijlocul casei fara un bilet sau o explicatie...iar cand s-a dus dupa ea sa primeasca ca raspuns "nu am nevoie de un prost, sa bagi divort ca eu nu ma mai intorc la un dobitoc ca tine si in plus pe mine ma asteapta clipe minunate fara tine". Eu, de cate ori ascult acele cuvinte ( o are inregistrata pentru ca atunci se dusese sa si copilul acasa si i-a fost frica sa nu aiba surprize) nu-mi vine sa cred. Sotul meu este un om deosebit si nu m-a jignit niciodata sau sa ma supere si nu-mi pot imajina ca cu ea s-ar fi comportat astfel dar asta nu pot sti cu siguranta...
Am deviat de la subiect... eu tot ce vreau este ca baiatul meu sa nu mai sufere si sa fie langa mine si langa tatal lui. Sa aiba tot ceea ce-si doreste si sa fie fericit si nu-mi pot imagina cum poate fi acolo fericit cand el ma suna si plange si-mi spune sa ma duc sa-l iau acasa si azi mi-a spus ca i-am promis ca nu o sa las pe nimeni sa-l bata si ca de ce l-am mintit. Va spun din toata inima mea ca am simtit ca mor in secunda doi. Andrei a stat langa mine un an de zile si a facut si nazbatii si mici si mari si nu l-am atins niciodata, cum sa suport ca altcineva sa-l bata? El cand a venit plangea in somn, se trezea tipand... am aflat ca a luat bataie foarte des doar pentru ca poemenea de tatal lui.. pur si simplu i s-a spus ca tatal lui a murit...nu va puteti imagina surpriza lui cand si-a vazut tatal, cum i-a sarit in brate si ii spunea "stiam eu ca nu ai murit si ca mama ma minte"..

pisicuta si matei spune:

De trebuie un sufletel nevionovat de copilas sa pateasca asa ceva?????

Eu cred ca ei ii pasa foarte putin de copil.Si asta reiese clar din faptele ei.Singurele motive care stau in spatele actelor sale sunt invidia,gelozia si rautatea,sa nu te indoiesti de asta si ai un suflet prea bun ca spui ca o intelegi.

Parerea mea este ca trebuie neaparat sa faceti ceva.Este adevarat ca baietelul nu trebui sa treaca prin astea,dar ii va fi mai bine cu voi decat in situatia in care este,ca sa nu mai spun ca ii este deja afectata psihicul,nu-i lasa sa naruiasca tot ceea ce ai reusit tu sa recladesti in sufletelul si psihicului lui in timpul cat a stat cu voi.Apeleaza la un avocat,sigur va sti sa te sfatuiasca cel mai bine.Inregistreaza copilul cand te suna si iti spune ca esti mama lui,ca sa te duci sa il iei,mesajele pe care tu le-ai postat pe forum poate pot fi folosite ca si dovezi(nu stiu,doar presupun),ai martorii vecinii alte persoane,poate cei de la gradinita ca el a stat la voi anul asta,poate persoanele respective pot vorbi depre progresele pe care le-a facut baietelul in tot acest timp.

annitha_cl mi se rupe mie sufletul cand citesc ceea ce povesteti,cand citesc ceea ce spui tu ca spune baietelul.Sigur ca tu sti cel mai bine cat sufera,asa ca mergeti pana la capat,dincolo de posibil si aduceti-l pe Andrei la voi!Mult mult succesc.

Pozici cu noi
"Cronometrul" lunilor

annitha_cl spune:

Stii, imi amintesc ca la un moment dat Andrei m-a intrebat ce este acela un judecator.. nu am realizat pe moment de ce intrea ba si i-am raspuns.. M-a intrebat daca judecatorul este un om bun si daca si el ar putea sa vorbeasca cu unul.. atunci am inteles cam ce ii trecea prin capsor si am inceput sa vorbim precum oamenii mari la o cana de lapte ( adora cand bem amandoi lapte si vorbim precum oamenii mari) ... mi-a spus ca el ar vrea sa vorbeasca "nenea judecatorul" si sa-i spuna ca mami il bate si ca el vrea sa ramana cu noi mereu atunci i-am promis ca NIMENI, NIMIC SI NICIODATA NU O SA-I MAI FACA RAU. Din pacate nu mi-am tinut promisiunea si el sufera pentru ca eu l-am mintit si pentru ca altii il fac sa sufere. Ma doare enorm ca acel copil minunat, copilul meu, care spunea tuturor ca eu nu mint ca el vrea sa fie ca mine acum este dezamagit din cauza mea... Am vorbit la gradinita cu d-na directoare si mi-a promis ca o sa-mi dea o adeverinta prin care sa arate ca Andrei a fost inscris in acea gradinita si ca imi va face o copie dupa dosarul lui ca sa se vada ca eu sunt cea care a facut cererea ( asta pentru a se vedea ca sunt de acord cu cererea de reincredintare si ca nu as fi un obstacol). Mai trebuie sa ne intalnim cu avocatul pe care l-a gasit sotul meu si sa rezolvam problema. Am reusit sa o conving sa ni-l dea pe Andrei pe 27 august, adica duminica ne ducem sa-l luam.. Am sunt-o eu si efectiv m-am milogit de ea, am implorat-o sa ni-l dea si dupa aproape o ora de rugaminti a fost de acord.
Nu mai pot de fericire ca-mi aduc copilul acasa.
Acum nu-mi mai pasa de nimic, decat sa fie bine si sa-l vad acasa, langa mine, in siguranta.
Va pup si mai vorbim luni, va spun daca l-am adus acasa.

copilul meu

pisicuta si matei spune:

Felicitari,cat ma bucur ca macar o sa poate veni la voi!

Pozici cu noi
"Cronometrul" lunilor

roxana1974 spune:

Anitha, e timpul sa iei atitudine!
Daca faceti o evaluare psihologica a copilului, solicitati una pe cale legala, care sa poate fi proba in justitie, va reiesi faptul ca mama isi agreseaza fizic si psihic copilul. Daca este dovedit, acest lucru poate duce la decederea ei din drepturi! Stiu ca nu vreti asta, dar daca e asa cum spui, femeia asta nu are grija de copil si mai e si plecata tot timpul de langa el. Copilul nu e un obiect cu care iti santajezi psihic sotul pentru ca vrei sa te razbuni pe el! Copilul e un suflet si ma bucur ca tu ai inteles acest lucru. Luptati pentru acest copil, copilul te iubeste si vrea sa aiba o mama. Copilul are drept la mama buna! Tu si sotul tau puteti sa o puneti la punct pe femeia asta cu propriile ei arme! Cu justitia!

R_MARCE spune:

Salut,
vreau doar sa spun k sint alaturi de tine si sper sa il luati pe Andrei inapoi cit mai repede.
Gasiti un avocat f f f bun! Sint sigura ca exista destui. Pe urma, o dati in judecata din nou. Veti putea dovedi k atita timp cit a fost in Italia, copilul a fost in grija voastra si ca ei nu i-a pasat.
In alta ordine de idei, platiti pe cineva, un fel de detectiv particular sa aduca poze cu ea si asa zisul prieten. Sint convinsa k o poti gasi in ipostaze neplacute. Deasemenea, vinati-i fiecare miscare/greseala/abuz asupra lui Andrei.
Aveti incredere in sistemul juridic. Parerea mea e ca s-a mai imbunatatit in ultimii ani (iar tatal va fi ales intotdeauna inaintea bunicilor, in caz de ceva). Dar va trebuie niste profesionisti pe linga voi, care sa va indrume.
LUPTATI!!! nu va milogiti de ea...
Sa dea DD sa reusiti!
Marcela

annitha_cl spune:

Fetelor, Andrei este langa mine, l-am adus acasa ( deci am reusit pentru moment)... acum sunt incurcata cu altceva... cand am vorbuit cu mama lui la telefon vineri, ca sa o conving sa-l lase la noi i-am promis ca merg impreuna cu ea la cumparaturi saptamana asta dar... trecand peste faptul ca vreau sa fiu doar eu cu Andrei imi este greu sa ma duc la cumparaturi cu ea dupa ce m-a jignit de atatea ori la telefon. Eu sunt o persoana care poate trece peste foarte multe lucruri si care poate ierta dar nu stiu de ce ei nu-i pot ierta rautatile. Mai mult de atat eu pe ea nu o cunosc decat din poze si ea pe mine nu ma cunoaste si as prefera sa ramana situatia asa adica sa nu ne cunoastem. In plus ea mi-a spus ca nu mai are bani... si, la cum o cunosc eu, nu vreau sa avem discutii in ceea ce privesc cumparaturile ( ea sa vrea sa-i ia ceva iar eu altceva) pentru ca mie nu-mi plac certurile si nici scenele...
Pe de alta parte i-am promis iar eu imi tin mereu promisiunile si ma simt ciudat sa nu ma tin de cuvant dar nici nu ma incanta ideea de a respecta ceea ce i-am promis. Daca nu ma duc o sa fiu exact ca ea ( adica sa spun una si sa fac alta) daca ma duc sunt 100% convinsa ca o sa regret...
Va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat, cum ati proceda in locul meu?
Cristina

copilul meu