Temeri...pesimism...nevroze??

Am fost intotdeauna mai degraba pesimista decat optimsta, tinzand sa dramatizez situatii si sa vad partea goala a paharului. Diversele dureri fizice sau boli ale mamei mele, in copilarie, se transformau in capul meu in boli grave si fara scapare, suferind (eu) fizic si pshihic la gandul ca ceva rau i se poate intampla. (Mama are acum 60 de ani si arata mai bine ca mine).

De cand am devenit la randul meu mama, toate temerile pamantului s-au abatut asupra mea. Orice buba ce ii apare copilei mele pe mana (exemplu) este inceputul unei mari povesti in capul meu… poveste cu mai multe bube si dureri, ca sa fiu mai explicita (nefiind de felul meu o persoana ipohondra sau bolnavicioasa).

Plec destul de des din tara, din cauza serviciului. Nu pentru mult timp, doua sau trei zile, dar trebuie sa plec. De cand am nascut, plecarile astea ma termina la creier… Acum, de pilda, nu sunt in tara; am plecat azi dimineata. Evident ca azi noapte n-am dormit; ca a fost stresul pe mine cat casa; ca am ajuns la aeroport si am studiat cu atentie toti pasagerii, incercand sa le fac profiliul psihologic sa vad daca vreunul este posibil terrorist… si eu nu o sa ma mai intorc acasa la copilul meu.

Nefiind acasa, evident ca mi-am terorizat sotul cu mesaje si telefoane ca sa aiba grija, daca iese afara cu cuiplu’ sa aiba grija, sa o tina de mana, sa nu mearga mai departe de 30 de cm de ea……. Evident ca l-am capiat, desi recunosc in momentele mele de luciditate ca are mare grija de ea, ca au fost de o suta de ori in parc singuri si nu s-a intamplat nimic.

Ca sa nu mai spun… de la geamul biroului meu, vad gradinita la care merge; intre 11-12 cand copii sunt afara in curte, la joaca, aproape ca stau atarnata pe geam sa vad ce face… sa nu cada…… sa nu se loveasca… de parca as putea, de la etajul 4 sa fac eu ceva……

Imi dau seama ca sunt exagerata; mintea mea creaza povesti, vede pericole inexistente. Ma terorizez singura…..

Nu radeti de mine……

Ce sa fac?


Gabi

Balance diet means chocolate in both hands!

diadaniela spune:

nu cred ca cineva rade de tine.
eu sunt la fel ca tine. disperata sa nu pateasca ceva.
tu cel putin ai mai lasat-o in parc ca tatal ei ,dar eu nu . o singura data au fost si pana s-au intors am murit. sunt mult prea disperata si nu am nici un sfat pt tine. astept cu interes sa vad ce-ti vor raspunde fetele.

,,Iaca si eu pe aici ma bag in seama...poate invat si eu cate ceva de la cineva...sau mai invata si altii de la mine,,

Dana

maria2mami spune:

Banana, asta pentru ca toata ziua esti cu Alexa...de cand sa nascut, este normal.

Recunosc ca si eu sunt panicoasa...dar muuult mai temperata decat voi

Maria

Alina spune:

Gabriela,
Cel mai recent s-a discutat despre asta aici.
Stai linistita,si eu sunt asa insa pe masura ce timpul trece,pericolele pe care le "vedeam"in urma cu 2 ani,de ex,nu mai exista.Dar mereu vin altele...

Alina