Copil foarte sperios

Apelez la ajutorul vostru ca nu mai stiu cum sa gestionez problema.
De vreo cateva saptamani copilul meu a devenit foarte sperios.Se teme de insecte,de caini.Se sperie foarte usor la zgomote,de robotul de bucatarie sau masina de spalat.Ieri,s-a speriat in parc de un copil care se scalambaia in fata lui.E adevarat ca facea niste grimase urate acel pustiulica si se baga in sufletul lui,dar totusi...Oricat i-am vorbit si explicat parca nu vrea sa priceapa si parca mai rau fac.Cateodata,efectiv i se citeste groaza pe fata si se agata disperat de mine.Nu mai stiu ce sa fac.De speriat sau amenintat cu bau-bau sau baba cloanta sau orice altceva n-am facut-o niciodata.De la ce poate fi?Ce i-or fi declansat aceste manifestari?Sau o fi doar o perioada?

http://www.paidmail.ro/?seite=bettel&user=mariussimiuc

Lemoni spune:

Eu cred ca a tras el o sperietura ceva ,nu ne-ai zis cati ani are pustulica.A vazut ceva la televizor oare in ultimul timp?

akella spune:

Nu sunt psiholog, dar pot sa-ti spun cum am scapat-o pe fii-mea de astfel de frici: mai intai am cooptat-o la treburile casnice, am incarcat impreuna rufele in masina de spalat, am pus-o apoi sa apese pe buton si am privit impreuna cum se umple cu apa si cum se invart rufele; am inceput sa plimbam impreuna aspiratorul; cand vreun caine face galagie am invatat sa-i spunem: gata! taci! peaca-te! (adica pleaca pe limba piticei). Pe scurt m-am pus la mintea ei si am facut impreuna si treaba si taraboi etc. (partea cu taraboiul e partea ei preferata, mai nou).

andora spune:

Miha nu scapi de mine nici aici. Descrierea ta se potriveste de minune lui Gogo. Mai mult, cand vede o masina mai mare cu motor zgomotos se catara efectiv in bratele mele. Cand adoarme si aude masina sau o motocicleta - la fel imi zice "me lica" si-si pune mainile la ochi. Desi am auzit ca sunt faze trecatoare, la noi se trage de la dou chestii:
1 la tara la bunica s-a speriat e un gazoi si de atunci ii e frica de zburatoare
2 intr-o noapte a trezit-o din somn un nebun cu o motocicleta ce se invartea in jurul blocului si s-a speriat rau.
Trecnd peste astea, vezi ca mai exista un subiect intitulat cam asa "Fricile la copii". Eu am gasit niste articolase despre gestionarea fricilor. Acolo se spune expre ca varsta de 2 anisori e caracterizata si prin aparitia lor. Si ca nu putem face decat sa ne comportam ca si cand noua nu ne-ar fi frica de nimic, iar daca copilului ii este, atunci sa-i "acceptam" frica si sa indepartam pe cat putem motivul ei, aratandu-i totodata ca nu are de ce sa fie periculos. Eu sper ca nu mai tine mult, la noi dureaza de vreo luna si ceva
Akella, buna metoda ta.
Asa am facut alaltaseara cu fii-mea la baie, murea de frica de.. dush. Si dupa ce vreo luna am cotit-o ca la Ploiesti, i-am zis simplu 'ia uite cum umplu eu cu dusul cu apa galetusa asta, vrei si tu? Si de atunci nu-i mai e teama". Cum fac insa la masini?

akella spune:

Am uitat de faza cu speriatul de alti copii: cand se stramba vreun copil la ea, Daria ii spune: ulatule! Daca respectivul persista, il alunga: peaca-te! dute! De curand am surprins-o ca scoate si ea limba...

akella spune:

Pai si cu masinile am procedat cam la fel. E un pustiulica la noi in cartier, care curteaza o pustoaica din bloc; si vine cu un bmw vechi, care face un zgomot asurzitor (pustiul se crede cool...). Plangea fii-mea de rupea... Se speria si pe strada de masini care nu faceau atata zgomot... Asa ca mai intai ne-am jucat in masina proprie, am tras de volan, am claxonat, apoi ne-am plimbat... Acum, cand il mai aude pe pustiul cu masina zgomotoasa are un text modificat pustoaica mea: taci! peaca-te! 112!

mariussimiuc spune:

Lemoni,Robert are 1 an si 9 luni.Si la televizor nu se uita decat pe Atomic.

Akella,am incercat asa cum spui si tu sa-l cooptez la treburile casnice pune rufele in masina,le scoate si mi le aduce pe balcon sa le pun la uscat.Totul pana ii dau drumul sa mearga,fuge mancand pamantul.De aspirator,e curios ca nu se teme. Cat despre caini,ii alunga si el dar numai dupa ce se simte in siguranta in bratele mele. Offf...

Andreea,sper sa ne rezolvam fricile impreuna!

http://www.paidmail.ro/?seite=bettel&user=mariussimiuc

omonel spune:

Fetita mea care are 1 an si 11 luni se speria si de muste, asta din cauza ca eu am avut o atitudine gresita atunci cand ea le-a vazut prima data. Cand am dus-o la tara, la mama, se speria absolut de orice zgomot.Incetul cu incetu am mers cu ea si i-am arata ca nimic din cea ce pare "periculos" nu poate sa-i faca rau. Se speria de puii de gaina , de gaini si alte pasari, de cainii care latrau (cu toate ca vazuse pe aici destui si chiar vroia sa-i mangaie), de vaci, de caii care treceau pe strada, de absolut orice.
La puii de gaina am intrat intai eu, am prins unul, l-am mangaiat si am incurajat-o sa faca si ea la fel. Despre caini i-am explicat ca latra cand le e foame (iar taica-miu chiar ii mangaia si ii demonstra ca nu musca), despre cai i-am vorbit si am mers cu ea la un vecin care are cal si a reusit chiar sa puna mana pe el. Dar asta am facut-o fara sa o fortam si incurajand-o tot timpul ca nimic nu i se intampla. Mai greu mi-a fost cu mustele.
Acum fata mea nu mai are teama de nimic: alearga dupa pasari prin curte sa le prinda,alearga sa mangae cainii, fuge la strada sa vada vacile si caii, chiar incearca sa intre si in cocina porcilor sa-i mangaie (asa a vazut-o pe maica-mea).
Idea e ca trebuie sa-l incurajezi tot timpul si sa incerci sa-i demonstrezi prin "fapte" ca totul e OK. Nu dupa mult timp o sa-i treaca si "fricile".
Cu baiatul (acum are 6 ani si 9 luni)am patit invers. El crescand pana la 3 ani si jumatate la mama, cand l-am adus in BUC. se speria de zgomotele de "oras": de zgomotul liftului, de apa trasa la WC, de zgomotele din vecini, (se speria si daca un copil mai mic decat el venea spre el, in parc),etc. Si cu el am procedat la fel si i-a trecut repede.

andora spune:

Akella multumesc si eu pt raspuns, inseamna ca tb doar sa mai facem rost de o masinuta sa ne jucam cu ea nitel. Punem masinile prietenilor la treaba.
Omonel, cam cat a durat "munca de convingere" pt a se debarasa de frica?
Cred ca depinde de fiecare parinte si copil, noi cu animalele stam biiine in afara de vaca (si in magazin se sperie de un cap de vaca) si de musca. De gandaci nuuuu, "dodacu'" e prietenul ei fiindca are unul mare de plastic jucarie. haha cred ca ma duc sa caut prin magazine musculite de jucarie, acum mi-a venit ideea. De aspirator se teme (chiar de cel de jucarie care canta al vara-sii), de masina de spalat nu are frica. Are vreo logica?
Miha pup Robertelul

Elemer spune:

quote:

---

Initial creeata de mariussimiuc

Apelez la ajutorul vostru ca nu mai stiu cum sa gestionez problema.
De vreo cateva saptamani copilul meu a devenit foarte sperios.Se teme de insecte,de caini.Se sperie foarte usor la zgomote,de robotul de bucatarie sau masina de spalat.Ieri,s-a speriat in parc de un copil care se scalambaia in fata lui.E adevarat ca facea niste grimase urate acel pustiulica si se baga in sufletul lui,dar totusi...Oricat i-am vorbit si explicat parca nu vrea sa priceapa si parca mai rau fac.Cateodata,efectiv i se citeste groaza pe fata si se agata disperat de mine.Nu mai stiu ce sa fac.De speriat sau amenintat cu bau-bau sau baba cloanta sau orice altceva n-am facut-o niciodata.De la ce poate fi?Ce i-or fi declansat aceste manifestari?Sau o fi doar o perioada?

Miha si Robert

Cand viata iti ofera lamai,fa-ti o limonada!

http://www.paidmail.ro/?seite=bettel&user=mariussimiuc

---

Dupa cum am ami scris ,cred ca rezolvarea este homeopatia,mai ales ca in Isi aveti medici homeopati buni,sa spune-ti si simptomele;de la ce se speria.
Sanatate

Donia spune:

Eu cred ca intr-o oarecare masura temerile astea sunt foarte normale. De ce spun asta? Pentru ca pe la 2 ani am fost cu fetita pentru o evaluare psihologica iar psiholoaga m-a intrebat daca se sperie de ceva. Eu am incercat sa imi aduc aminte si am spus Nu, nu se sperie de nimic. Psiholoaga a fost mirata spre ingrijorata, asa ca m-am ingrijorat si eu si am alergat intr-un suflet acasa sa-l intreb pe sot daca fetita noastra are temeri. Si incetisor ne-am amintit ca se temea de aspirator, de ciocanitul la usa... de anumite zgomote, in general. A doua zi i-am spus psiholoagei si chiar si ea s-a linistit.
Si personal mai cred ca temerile astea dau dovada de bun instinct de conservare... daca nu ne-ar fi frica de nimic am fi mult mai predispusi sa ne riscam siguranta. Si copiii nostri acum invata ce-i cu lumea asta in care traiesc... unele lucruri le castiga increderea mai usor, altele mai greu... Noi ii ghidam, ii invatam, dar ei trebuie sa integreze toate informatiile astea... si o fac dupa puteri si la timpul potrivit pentru ei, nu pentru noi.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)