Basmele copilariei noastre

Mi aduc aminte cu nostalgie de frumoasele povesti pt copii ale lui Slavici, Creanga, poeziile de Ana Blandiana dar si de Hans Christian Andersen... "Fetita cu chibriturile" ma infiora si ma facea sa lacrimez inca din frageda pruncie iar intr-o perioada nu adormeam inainte de auzi "Miorita" recitata de MAMA. Mai tarziu imi placea la nebunie sa recit , in special "Dusmancele " lui Cosbuc. Cred ca am intrat intr-o perioada de dor de Romania copilariei mele.
As dori mult sa incep sa-i citesc baietelului meu de 2 ani basmele romanesti care mi-au fermecat copilaria. Dar nu stiu care ar fi potrivite, ce ar intelege acum, am mai incercat dar nu are rabdare. Stie toate personajele ( si le iubeste tare) si povestile din Disney collection si multe altele din literatura americana pentru copii. Dar BASMELE nostre au totusi un farmec aparte si tare as vrea sa LE SIMTA asa cum le-am simitit noi. Nu cred ca va putea, cel putin ar lipsi acel spatiu MIORITIC....

Ma gandeam ca poate noi oferim mai mult copiilor nostri decat noi am avut copii fiind, dar totusi le va lisi acel ceva care numai ACASA este; o vacanta la tara la bunici sa se joace cu animalele ( saracutu' cred ca i s-ar parea atat de ireale ...), o iarna cu zapada multa sa vina inghetat de la sanius ... si sa pape bine, bine, participarea la o zi de "coasa" si la alte minunatii pe care numai viata la tara le ofera si care ne raman inradacinate in suflet oriunde ne-ar duce valurile vietii...

Mi-e ciuda uneori: Brian nu are rabdare sa-i citesc povesti mai lungi(vrea el sa faca el totul , replica de baza: "I do it"), desi ii plac in mod deosebit cartiile, dar are favoritele lui cu imagini si imi povesteste vrute si nevrute despre fiecare in parte ... e atat de berbecut in acceptarea noului si are o personalitate de ma sperie...

Dragi mamici spuneti ce mai cititi copiilor, ce reactii mai au adolescentii vostrii de 2-3 ani(cei din "terrible twos"). Sunt tare simpatici acum, fiecare zi are un deliciu aparte pentru ei, ce sa mai zic pentru noi ca si mame; sunt trista uneori ... as vrea sa stea timpul in loc pentru ca trece atat de repede .... sa fim o vesnicie ca si acum: intr-o dependenta si comuniune TOTALA.
Dumnezeu sa binecuvanteze pe toti copiii si mamicile din lume!

simi spune:

Draga Dya, esti o mamica dulce si taaaare romantica! Am trecut si eu prin ceea ce treci tu acum, cind am incercat sa-i citesc baietelului meu (care acum e mare, are 12 ani) povesti de-ale noastre ,pe care eu le-am iubit, copil fiind.
Dar, esec total! In primul rind trebuie sa precizez ca baiatul meu vorbeste lb. romana, chiar foarte bine, numai ca limbajul folosit in povesti (metafore, comparatii, tot felul de figuri de stil care dau frumusete si bogatie limbii noastre)ii sunt total straine. Ca el stie romaneste din casa de la noi si cum noi nu vorbim limbajul literar...
Sa-ti dau un exemplu. Intr-o seara ne-am pus in pat sa-i citesc "Soacra cu trei nurori" de Creanga. Citesc titlul, dupa care el zice STAI, ce-i aia SOACRA? ii explic, intelege,mergem mai departe. Zice STAI, ce-i aia NURORI? Ehhhhh si tot asa ca dupa vreo ora abia ii citisem trei rinduri dar ii explicasem toate gradele de rudenie dintr-o familie si el se distra grozav , dar mie imi pierise cheful de poveste.
Singur nu pot sa-i cer sa citeasca pentru ca nu se descurca, foloseste regulile din franceza (face scoala franceza)si nu ar intelege mai nimic.
Cam asta ar fi, e trist pentru noi, dar ei traiesc in alta lume, nu au aceleasi valori pe care le aveam noi si n-am cum sa-l fac sa iubeasca Slavici si Eminescu el nestapinind limba romana la perfectie. Mai vin parintii nostri aici, atunci dinsii se mai ocupa un pic de cultivarea "valorilor" romanesti, dar cind vii acasa seara de seara dupa ora 6 dupa o ora de trafic cel putin si nu stii pe ce sa pui mina mai intii... e cam greu!
Iar despre copilasii de 2 ani, sint in tema si la capitolul asta, fetita mea tocmai a implinit 2 ani si ce sa-ti spun, asa cum spui e o perioada minunata, am asa o tristete in suflet ca parca trec zilele prea repede si acus cresc si ne trezim ca nu ne dam seama cind a trecut totul.
Si mai am o nostalgie...cind ma uit la femeile insarcinate, asa ma apuca un doooor! ce-as mai vrea si eu o data, dar imediat imi vin in fire si imi zic Gata, eu mi-am incheiat misiunea!
E trist totusi!
Te pup! Simona si copilasii.

missiday spune:

Chiar daca nu prea are legatura cu subiectul , o sa va povestesc ce reactie a avut Raducu cand a citit el singur (pe la jumatatea anului scolar,el fiind in clasa I)o poveste de Creanga.
Eram in bucatarie si pregateam masa si el imi citea "Fata babei si fata mosneagului" pe care o mai ascultase citita de mine ,dar in diverse adaptari pentru copii.Ei , citeste el,mai ii explic eu diversi termeni si la un moment dat ma intreaba:
"Dar nenea asta, Ion Creanga, nu stia sa vorbeasca?"
Ce sa-i mai explic, ca ma tavaleam pe jos de ras, l-am sunat si pe sotul meu sa-i povestesc si abia dupa o jumatate de ora am reusit sa-i explic de ce" nenea Creanga" nu stie sa vorbeasaca....
In alta ordine de idei, cred ca va este foarte greu voua, celor care aveti copii crescuti in alta tara sa-i faceti sa" guste" dulceata graiului marilor nostri povestitori, iar povestile, repovestite, nu mai au acelasi farmec.Pe de alta parte, in epoca pockemonilor(nici nu stiu prea bine cum se scrie), a jocurilor pe calculator nici noua, celor care traim in Ro nu ne este mai usor, numai ca nu trebuie sa ne lasam copiii sa creasca fara a cunoaste macar o parte din povestile care ne-au imfrumusetat noua, parintilor,copilaria.

dori spune:

Draga dya,
cred ca Brian este inca prea mic pentru a avea rabdare sa asculte si sa inteleaga o poveste de Creanga sau de Andersen. La varsta lui cred ca sunt potrivite carticele cu multe poze, cu povestioare mici, nu prea complicate. Ioana, fiica mea, a inceput sa asculte povesti cand avea aproape trei ani. Si la inceput era complicat, ca trebuia sa discutam si sa explicam pozele, dupa aceea cuvintele. Nici vorba de citit propriu-zis. La inceput ii era greu sa inteleaga ca lupul e personajul negativ si ca e rau - ei i se parea foarte simpatic si dragut.
Acum are cinci ani si asculta cu placere povesti de Andersen si Grimm, Ispirescu. In general face o pasiune pentru o poveste, si vreo doua-trei saptamani citim aceeasi poveste, pana cand nu mai are nici o intrebare (sau apropoape nici una). In general povestile romanesti i le povestesc intai eu, si dupa aceea i le citesc.
Iar Slavici si Miorita, mai tarziu... O sa vina si vremea lor.