sunt o mama "cangur"?

ilona77 spune:

nimic, intr-adevar, poate doar faptul ca nu ma simt eu pregatita sa accept faptul ca fetita mea creste.

Lemoni spune:

eu cred ca e timpul sa mai faci un bb.
te-ai gandit la asa ceva?
trebuie sa lasam copii sa creasca ,uff eu vorbesc......ca de cand au crescut ai mei mi-am luat un catel alta distractie.

ilona77 spune:

am mai scris-o, nu mai vreau un bebe. nu sunt pregatita psihic si nici nu cred ca voi mai fi. nu vreau sa fac un alt copil doar pt ca fetita mea sa mai aiba un fratior sau o surioara, sau pt ca asa imi spun altii. daca nu simt, asa cum am simtit la ea, nu pot si nu vreau sa sufere. sunt rea, stiu, dar cred ca asa e mai bine.

spic de grau spune:

quote:

---

Originally posted by Victoria

Ilona, din ce am citit, tu ti-ai adresat singura si intrebarile, si raspunsurile, si ai raspuns mai bine decat as fi facut-o eu.Eu am privit din exterior copii crecuti "normal" si copii extrem de cocolositi. Ideea e ca ultimii s-au adaptat mai greu, incepand cu gradinitza si mai departe, orice "NU" li s-a parut o catastrofa, faptul ca trebuiau sa stea in banca, sa dorma odata cu ceilalti, sa manance, etc, li se parea o tragedie.Spre deosebire de tine, care vezi perfect situatia, parintii lor dadeau vina pe tot restul lumii, in afara de ei, pentru situatia asta, si preferau sa-i tina acasa.Prima zi de scoala poate fi un chin sau o placere pentru ea - asta numai de tine va depinde.

Daca vrei s-o feresti sa sufere, cu toata dragostea pe care o ai, ajut-o sa se descurce in viatza, sa-si dezvolte aptitudinile, inteligenta si caracterul.


V


veni, vidi, Victorie!

---

La faza cu "Nu"=tragedie...cred ca e comentabil. Depinde de educatie daca sa accepte sau nu pe "NU".

Faza cu adaptabilitatea... Eu nu am fst neadaptabila. Era si sunt super sociabila, vorbareata.
Cand eram mica (qsi chiar si acum), aveam un feeling - simteam imediat persoanele rautacioase. La gradinita de ex - aveam 2 educatoare: una buna, tanara, simpatica foc. SI una rea, aspra, care ne urechea din orice. Era cred satula de meserie. Ei bine - cnd era cea rea de servici, fugeam. Oricat de vigilenta era, prindeam ocazia, si fugeam din gradinita. Cnd era cea simpatica nici vorba de fuga.

Iar mama - cu toate ca era atat de closca cu mine, a fst cat se poate de aspra. Deci - eu cred ca intre ceea ce simti tu Ilona, si cum te vei comporta nu prea e legatura... Tu esti cea care suferi. Asa esti tu. Chiar daca iti vei propune sa fi aspra cu ea, asta nu va insemna ca nu ti se va rupe sufletul, si nu vei suferi.

Lumy- mamica lui www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi (11 Martie 2004)

---

Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.

Dorsilia spune:

Ilona, e foarte bine ca ti-ai dat seama de faptul ca-i stirbesti autonomia copilului. E foarte bine sa ramai iubitoare si grijulie, aproape sa te simta si de incredere, sa se poata baza oricand pe tine pt a evolua nu pt a te exploata. Imbatiseaz-o, pup-o, laud-o, cu tact, si mustr-o la fel. Pastreaza echilibrul. Mie imi vine sa-l trezesc si noaptea pe puiutul meu sa-l iau la imbratisat si mangaiat si pupat cand il vad cum doarme ca un ursulet pufos, are 2 anisori....dar il las in pace si ma limitez sa-l mangai cu privirea, spre linistea lui.
Si eu sunt genul de mama cangur. Si eu am cerut sfaturi si sunt in proces de corijare, tot pt binele puiului.

Nu vreau sa il fac un papa-lapte plangacios si miorlait si greu adaptabil, ci un razbatator in viata, cu un psihic puternic, stabil, sanatos la trup ca si la minte.

Oooh, nu e simplu, dar sunt dispusa sa invat zi de zi. Sper sa reusesc.

lovejulya spune:

Buna Ilona! Parerea mea este ca trebuie neaparat sa-ti lasi fetita mai 'de capul ei' si sa privesti de undeva din umbra, pentru ca are nevoie sa-si creeze propria personalitate. Tu vezi cat de mult conteaza acum sa vii cu ceva nou, sa ai un stil propriu, sa fii sigura pe tine si totodata puternica! Daca vei continua sa faci totul pentru ea, nu va fi niciodata pregatita sa ia o decizie si ii va fi foarte greu cu orice in viata. Vor fi momente in care tu nu-i vei putea fi alaturi, chiar daca STIU ca vei face TOTUL sa fii langa ea, mai ales atunci cand ii va fi mai greu, dar... vezi si tu cum este in lumea aceasta: nu poti niciodata sti ceea ce va fi peste 1 minut. Deci, daca vrei sa te simti implinita si sa stii ca fetita ta este protejata, trebuie sa o ajuti sa invete sa se protejeze singura. Mama mea m-a tinut doar langa ea, lucru pe care i l-am reprosat, pentru ca a venit un moment in care a trebuit sa fac totul singura si nu mi-a fost prea usor. Nefiind pregatita, am fost expusa mult mai multor nenorociri, dar a dat Domnul de a fost totul ok.
Ideea de a avea un alt copil este geniala si crede-ma, asta va ajuta foarte mult. Eu sunt atat de fericita acum ca am 3 frati si fiecare dintre ei este atat de diferit si pot cere sfatul fiecarui in parte! Nu-mi pot inchipui viata fara unul din ei si le multumesc parintilor ca ne-au oferit o viata impreuna! Eu sunt sigura ca avand un al doilea copil te vei bucura mult mai mult de amandoi si ii vei iubi extrem de mult. Dragostea nu se imparte, se inmulteste , asa ca nu trebuie sa-ti fie teama
Fericire impreuna, va doresc ! ;)

LindaZ spune:

N-am timp sa traduc acum, dar daca locuiesti in Canada presupun ca stii franceza (mai bine ca mine)si imi cer scuze fata de cei care nu stiu, dar am sa copii aici o poezie scrisa de Jaques Salome luata de pe site-ul http://www.j-salome.com/01-info/accueil.php si va recomand tuturor sa ii cititi cartile, in romana sunt traduse la editura Curtea Veche ( www.curteaveche.ro ): Singuratatea in doi nu e pentru noi, Daca m-as asculta m-as intelege, Curajul de a fi tu insuti, Vorbeste-mi, am atatea sa-ti spun si in special Mami, tati, ma auziti?
Imi place in special ceea ce spune el despre iubirea paternala: L'amour parental est le seul amour que nous offrons à un enfant pour lui permettre un jour… de nous quitter.
Maman, Papa,
je vous en supplie,
ne me laissez pas croire
que mes désirs sont tout-puissants.
Maman, Papa,
je vous en prie,
prenez le risque de me frustrer
et de me faire de la peine,
en refusant certaines de mes demandes.
Maman, Papa,
c'est important, pour moi,
que vous sachiez me dire non,
que vous ne me laissiez pas croire
que vous pouvez être tout pour moi,
que je peux être tout pour vous.
Maman, Papa,
surtout entendez mes désirs,
mais n'y répondez pas tout de suite.
En les satisfaisant trop vite…
Vous risquez de les assassiner.
Confirmez-moi que j'en ai,
qu'ils sont recevables ou irrecevables,
mais ne les prenez pas en charge à ma place.
Maman, Papa,
s'il vous plaît,
ne revenez pas trop souvent sur un refus,
ne vous déjugez pas.
Pour que je puisse ainsi découvrir mes limites
et avoir des repères clairs.
Maman, Papa,
même si je réagis, si je pleure,
si je te dis à toi, Maman, "méchante et sans cœur…",
reste ferme et stable.
Cela me rassure et me construit.
Si je t'accuse toi, Papa, "de ne rien comprendre",
ne m'enferme pas dans mes réactions.
Maman, Papa,
par pitié,
même si je tente de vous séduire, résistez.
Même si je vous inquiète, ne vous soumettez pas,
Même si je vous agresse parfois, ne me rejetez pas.
C'est comme cela que je pourrais grandir.
Maman, Papa,
vous dire aussi à chacun que
je ne suis que votre fils, votre fille

... si intrucat am nascut acum o saptamana al doilea copil pot sa confirm din tot sufletul ca e minunat sa realizezi ca iubirea nu se imparte, se inmulteste ...

LindaZ spune:

Scuze, numele corect: Jacques Salome

adi_dalma spune:

Imi place de tine mami "cangur"
si eu sunt pe acolo dar uneori trebuie sa spun si NU. La mine in familie am si un specimen numit TATI CLOSCA.Si iti dai seama ce e pe acolo.
Dar nu te teme si puiul de cangur devine adult ,,, NU????