Durerea unei pierderi de sarcina (4)

tanima_i2002 spune:

Offf, ma vad pe mine mereu in fiecare poveste a voastra, punandu-mi zeci de intrebari si razvratindu-ma: de ce eu, de ce mie? Adevarul nu il veti afla poate niciodata, decat una sau doua dintre voi. Si chiar si asa cine stie ce ar mai fi putut sa fie? Eu cred in continuare ca un tratament bun de sustinere a sarcinii este singura solutie. Veti vedea ca atunci cand veti ajunge ca mine veti inceta sa mai va puneti intrebari. Va veti gandi doar la bebe si la cum sa faceti sa fie bine. Eu sunt din ce in ce mai optimista pe masura ce trec saptamanile. Acum chira nu imi mai pun intrebari legate de ce a fost. Durerea se estompeaza pe zi ce trece, desi stiu ca e undeva ascunsa bine in sufletul meu. Insa preocuparile si grijile legate de aceasta sarcina au dat la o parte tot.
Haideti, care sparge ghiata prima. Eu sunt alaturi de voi toate si am incredere ca fiecare dintre voi va reusi cat mai repede.
Va pup si mult curaj pentru ca merita sa o luam de la capat de fiecare data.

tanima 28+ mami de

Laura Ioana spune:

Ale multi si dulci pt fata cu curcubeul (scuze de cucufonie) Sper sa-ti aduca si tie minunea in viata si sper ca azi noapte ati proiectat pe Curcubelu sau Curcubela

Adela mi se pare de domeniul paranormalului cam tot ce fac medicii nostri si ce gandesc ei (dr mea de familie spunea ca ei, medicii, sunt un fel de semizei ) Niste nenorociti care uita ca si ei sunt oameni, dar de care depind alti oameni, uita sa mai aiba sentimente si sunt imuni la suferinta celorlalti Asa ca nu le pasa ca vrei sa stii dc moare un copil e mai usor sa spuna ca se intampla


Poze Laura

Della spune:

Laura, ai dreptate in ceea ce priveste medicii nostri , dar cred ca din toata lumea. Cine io fi fortat sa se faca medici? Cine nu are chemare, sa se faca !!! (ca mine).
Adevarul este ca nu ma mai gandesc asa de mult la ce a fost, dar vine cate un val si atunci vreau sa stiu DE CE??? Nimic nu se intampla "intamplator", toate au un motiv. Oricum, nu medicii dau raspunsul la intrebarea asta. Voma afla raspunsul la toate, candva...
Nu sunt pesimista, doar subiectul este trist si descurajator. Oricum, eu sunt o fire optimista si iubesc viata!
Va pup pe toate

---

Poze
Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic. (Lacrimi din soare)

inni spune:

Ale
Va pe toate care intretineti acest subiect si va doresc sa dispareti incet-incet de aici si sa va asezati unde va e locul printre "mamici de ...diferite luni"
Subiectul asta nu tr sa aiba viata lunga.
Ale ai ramas in sufletul nostru (al mamicilor de sept-oct). Toate ne gandim la tine. Si e imposibil ca din atatea ganduri bune sa nu iasa ceva bun.
Iti tinem pumnii (vorbesc in numele tuturor..fara sa le cer nici un accept pt ca stiu ca vor fi in asentimentul meu) si cand va fi sa se intample vrem sa ne bucuram alaturi de tine.

Cristiana_ana pe tine te-am tot citit la "iulie-august". Nu am avut ocazia sa-ti transmit nimic personal dar o fac acum. Multa sanatate si tie si un bb in burtica sa vina cat mai repede.

Va pup pe toate. Stiu ca nu e prea placut sa auziti sau sa vedeti gravidute, pt. ca va readuc in cazanul cu tristete, va trezesc amintirile neplacute si pe undeva e normal sa simtiti asa.
Sper sa nu-mi ocoliti postarea.

Poze

Inni 36+ cu ....

Laura Ioana spune:

Inni sa-ti dea Dumnezeu o nastere cat mai usoara si o fetita sanatoasa -ul asta e pentru fetita ta...

Adela nu te mai intreba "de ce?", iti va fi mai usor sa mergi inainte! Si fa cati copilasi vrei tu, indiferent ce spun "binevoitorii"

Sunt suparata ptc am aflat zilele trecute ca o "prietena" a mea ma considera INVIDIOASA. Si asta ptc nu pot fi in preajma ei si a unei alte prietene (sunt amandoua insarcinate), fara sa sufar si asta probabil se vede! Cealalta prietena era insarcinata pe cand eram si eu (tre' sa nasca in sept) si mi-e tare greu sa fiu pe langa ea, nu pot sa ma uit la burtica ei, sa o ascult povestind de miscarile lui bebe, cu toate ca-mi doresc sa ma bucur din inima pt ea (s-a kinuit cativa ani buni pana a ramas ) si ea m-a inteles Dar cealalta a ramas in luna in care eu eram in spital si a dat vestea la prima mea intalnire cu grupul nostru, la 2-3 sapt dupa pierderea mea. Am plans atunci, dar am incercat sa fiu fericita pt ea, nu avea nici o vina ca am patit eu asa ceva! Si acum sa aud ca ma judeca! Ma doare tare, mi-a rascolit suferinta si ma infurie in acelasi timp!!! Asa sunt "prietenii"! Ii voi alege mai cu grija de acum incolo!!!
Sper ca am fost coerenta, m-am enervat iar, dar m-am mai descarcat si eu


Poze Laura

blueeyes2003 spune:

Laura, eu cred ca daca era intr-adevar o prietena buna ar fi incercat macar sa iti inteleaga sentimentele pentru ca de inteles in totalitate cred ca e greu. Noi putem intelege pentru ca am trecut prin asa ceva.
Daca s-ar pune macar o secunda in situatia ta(ca si a noastra de altfel)si s-ar gandi cum ar fi sa piarda copilasul(Doamne fereste!)sigur ar intelege ceea ce simti tu.
Incearca sa nu pui prea mult suflet pentru ca anumite persoane ori nu reusesc sa ne inteleaga ori sunt pur si simplu rautacioase.
Eu te admir foarte mult pentru ca ai puterea sa mergi mai departe avand in vedere faptul ca ai pierdut sarcina la 41 de saptamani si ai trecut prin clipe grele.
multi pentru tine!
MIRELA

---

fotografii

"Invata sa alungi lacrima cu un suras,invata sa zambesti atunci cand esti trist,caci numai zambind vei invinge suferinta." (Nietzische)

Laura Ioana spune:

Offf, Mirela Multumesc pt sustinere Faza e ca ea stie exact cum e sa pierzi un copil, de asta ma shokeaza vorbele ei!! La ea ma asteptam sa ma inteleaga! Ei i-a murit o fetita in varsta de aproape 3 ani, ptc a luat un medicament, acum aproape 2 ani. Acum are o fetita nascuta anul trecut si urmeaza sa nasca iar...Si acum ea compara: "pai eu prin ce-am trecut..."!!! Si ce? Eu am sustinut-o atunci si am incercat s-o inteleg! Eu nu am voie sa sufar??? Asa cum simt??? Trebuie sa raportez pierderea mea la pierderea ei??? Sa sufar mai putin ptc, din punctul ei de vedere, pierderea ei a fost mai mare si mai grea? Asta-i !!! Sunt revoltata si foarte suparata! Na c-am rabufnit!


Poze Laura

inni spune:

Laura Ioana ma mai bag si eu putin pe la voi, daca-mi dati voie. Nu cred ca iti e prietena acea tipa. Eu una nici macar nu as impuia capul celei care a pierdut o sarcina ...cu miscarile bebelui pt. ca as fi constienta ca bine nu i-ar pica. Oricat de tare ai tine tu la prietena ta e greu sa fii langa ea in momentele astea asa cum ea ar pretinde ca ar trebui sa faci.
Am si eu prietene care se chinuie sa ramana insarcinate si au facut tot felul de tratamente. Sunt optimiste in continuare si spera sa se rezolve, dar cu toate astea de cate ori vorbesc cu ele evit sa povestesc despre mine, daca ele ma intreaba e OK daca nu, nu ma deranjeaza.Si uneori am senzatia ca ma intreaba din curtoazie. Si aleg varianta de raspuns scurta, pt. a le lua repede gandul trist ..si ca sa schimb mai repede subiectul.
De obicei cand treci prin asa ceva stii cum este si stii si cum sa procedezi. Pacat de prietena ta ca gandeste asa cand ar fi trebuit sa fie mai toleranta. Dar uite ca in situatii din-astea ii cunosti pe cei de langa tine.

Te pupic si Dzeu sa fie de partea ta si a tuturor celor de aici.
P.S. nu stiu daca numele tau adevarat este ca nick-ul dar pe mine ma cheama "ioana-laura"

Poze

Inni 36+ cu ....

elaa spune:

Laura, nu stiu ce sa-ti spun sa te linistesc, ptr. ca si eu am prob. de genul asta, acum cateva zile tocmai am aflat ca nasa mea e insarcinata, sincer am plans dupa aia....am evitat sa o mai sun cateva zile,.......maine e ziua sotului meu,si cum e normal vream sa o petrecem si cu nashii sincer eu nu pot, astazi am incercat sa vrb cu ea, ea nu a vrb decat despre sarcina, am inchis tel. si am plans toata ziua, nu stiu cum sa ies din incurcatura, nu vreau nici sotul sa sufere, ca sufera daca ma vede plangand....
...ieri iar am plans juma de zi, ca a venit o fosta colega si mi-a spus ca m-am ingrasat (crezand ca-s insarcinata)si mi-a spus de alta colega ca e insarcinata, duminica m-am intalnit cu o cunostinta si mi-a spus sa fie intr-un ceas bun.......si uite asa eu plang si ma consum zilnic, si recunosc ca sunt invidioasa (si asta ma doare)...si m-am saturat ca toata lumea sa ma intrebe zilnic cum ma simt?.....
..ma intreb daca astea or sa treaca?....sau trec numai atunci cand am sa fiu iar insarcinata?...
va multumesc ca existati si ma ascultati si cu siguranta voi ma intelegeti.
pupici

Laura Ioana spune:

Inni chiar ca nu merita sa ma consum si pentru asta! Necazurile noastre sunt mult peste ce se intampla in rest Si pe mine tot Ioana-Laura ma keama

Elaa nasoala treaba! Nu stiu ca sfat sa-ti dau, ca nici pe mine nush ce sa ma sfatuiesc in situatii asemanatoare! Nu pot decat sa sper intr-o sarcina viitoare sanatoasa care sa ma faca fericita. Asta va doresc si voua! Sfatuieste-te cu sotul, poate nu isi face ziua si astfel eviti o perioada sa te inalnesti cu ea...Dar mai bine sa isi faca ziua, te vezi cu ea, o feliciti si dupa aia nu mai permite sa deschida subiectul! Evita-l pe cat posibil! Daca nu intelege si insista sa se laude (e normal, pe de o parte), incearca sa nu o asculti, gandeste-te la altceva (la ceva frumos, ca sa nu te intristezi mai tare), detaseaza-te! La multi ani sotului tau!
Aaa si e normal sa suferi si sa fii invidioasa! O sa repet asta la nesfarsit! Cu timpul nu vei mai suferi atat, fii convinsa


Poze Laura